După numărarea voturilor am aflat două lucruri semnificative.

Rostite împreună, duc la concluzia că Falcă și al lui PNL au ieșit mai întăriți chiar dacă au primit voturi mai puține ca în apusele vremuri din trecut.

Nu e mare lucru, e aritmetică elementară: prin împărțirea voturilor în zece direcții, în municipiu PNL a obținut lejer majoritatea simplă, UDMR, aliatul de nădejde, reușind de asemenea să-și asigure cele două locuri de consilieri, prezența ungurilor la vot fiind peste cea a majoritarilor, Levente Bognár intrând în cel de al cincilea mandat de viceprimar, depășindu-l astfel pe șeful lui direct și din ce în ce mai puțin incomod cu cel puțin un mandat. Pentru el.

Cu 14 consilieri din 23 strict controlați, cu încă doi, Lupaș (dacă intră) și Ciupe, ușor de abordat, primăria lui Falcă devine o afacere de băieți deștepți prin excelență. Să nu se uite nici reprezentanții veniți pe listele PNL din faimoasa societate civilă a lui Ghiță: un actor cam grăbit și un italian care se simte ca la el acasă prin preajma Hotelului Continental.

Cu cele șapte ale PSD-ului să nu ne facem iluzii.

Căprar nu e Fifor, el depinde de condițiile locale, știind foarte bine că interesele de afaceri pesediste din Arad nu pot fi realizate fără aprobarea primăriei. Iar primăria, cum am văzut, este la cheremul primarului reales și totuși supărat.

Realesul primar e supărat de campania murdară și nedreaptă a contracandidaților, arătându-se foarte marcat, într-un video personal, în seara de dinainte de vot, de murdăria și gândul spurcat al celor care nu fac fapte, vorbind doar vorbe. Ideea a fost prefațată într-un alt video selfie – avându-l ca décor pe Domnul Mészár – după meciul victorios al UTA-ei cu puțin înainte, în care fostul, prezentul și viitorul primar al Aradului, cu o voce răgușită, ne arăta, epuizat dar satisfăcut, că faptele vorbesc din nou.

Cel care s-a simțit primul a fost Domnul Caba, efectiv zdruncinat de scorul lamentabil obținut. Trădat și lăsat singur, pastorul și-a cerut scuze pentru campania prea dură și agresivă pe care a dus-o fără să-și dea seama.

De la cine și-a cerut scuze este deocamdată destul de neclar. Cel puțin pentru neofiții în ale politicii arădene. Cei unși cu toate alifiile și cu încă ceva știu foarte bine de la cine.

În Arad contează mai puțin partidele, programele și frumusețea.

În Arad, atunci când vine vorba de alegeri, contează înainte de toate neoprotestanții. Fiind mulți și de toate felurile, dar uniți când vine vorba de planuri mărețe, neoprotestanții decid din cele mai vechi timpuri cine va fi primarul Aradului. Iar neoprotestanții, ca să ne fie limpede, i-au rămas fideli lui Ghiță, transmițând fiului risipitor, Sami, un mesaj dur și pur: poate altădată, după ce îți dai seama cum, cu cine și când se vorbește!

Domnul Ciupe deocamdată tace, așteptările sale fiind încurcate de prezența ungurească din urne și de voturile obscure care s-ar putea să-l lase singur cu Lupaș. Rămănând singur în consiliu, împreună cu Lupaș (dacă intră grație unui ajutor previzibil dar deocamdată de nerecunoscut), niște independenți de conjunctură, deocamdată doar stă.

Nu cugetă, doar stă și mulțumește partidului. La fel cu Lupaș, cel care este chiar fericit că a reușit să fure câteva mii de voturi pesedeului lui Căprar și Fifor, arătându-le, dacă nu știau până acum, ce înseamnă UTA pentru Arad. În timp ce Ghiță, în spate cu Mészár, și-a dat seama până la urmă!

Primul care s-a arătat mai nervos la aflarea tânguirii din primărie a fost Domnul Wiener.

Dar nu neapărat pe primar, ci pe contracandidatul coleg și prieten până la un moment dat. Este vorba, ați ghicit desigur, de Sebastian Bulumac, speranța oengiștilor, hipsterilor și a familiei Cristea, asta ca să nu mai vorbim de o parte foarte activă a diasporei arădene din America de Nord.

Domnul Wiener însă, cu tot respectul, locuiește deocamdată într-o eroare. Fiind cel mai intelectualizat dintre candidați, cade în capcana intelectuală de bază, acordând conceptelor un rol mai important decât realității faptelor și lucrurilor. Se consideră antisistem, manipulând astfel o idee neghioabă a tineretului hipsteresc, cel care consideră că poți fi antisistem în timp ce faci parte din sistem.

Domnule doctor, încă odată cu tot respectul, forțele antisistem participă mai rar la alegeri, sistemul se referă la forma constitutivă a societății și nu la regimul politic. Poți fi antiregim într-un sistem, dar nu poți fi antisistem respectând regulile sistemului.

O eroare intelectuală, și nu numai, la fel de flagrantă a bântuit și construcția propusă de Sebastian Bulumac și de fervenții susținători ai săi în frunte cu Adela Cristea.

Identificând societatea civilă cu câteva oengeuri și platforme de protest punctuale, ei se erijau în reprezentanți ai acestei societăți civile, uitând că pe lângă protestele utiștilor și bicicliștilor – între timp preluate de primărie – și pentru salvarea parcului Eminescu, cele mai spectaculoase demonstrații ”civice” au fost organizate la Arad în ultimul timp de comunitatea neoprotestantă – din nou ei! – în sprijinul familiei Bodnariu din Norvegia.

Cu alte cuvinte, a confunda societatea civilă cu o parte a ei este cea mai gravă eroare posibilă în cazul unui politician democrat, riscul unei asemenea identificări frauduloase fiind pe măsură.

Dar nicio problemă, fanii lui Sebastian Bulumac consideră la unison, sonul fiind al Adelei Cristea, că au făcut o campanie frumoasă. N-au făcut atac la persoană, n-au înjurat, n-au lovit sub centură, zice Adela și corul de după ea.

În ce mă privește, aproape că sunt de acord cu ei. Ei, nu chiar la unison.

Fiind un mare admirator al lucrurilor frumoase, iar oamenii din jurul lui Sebastian, în frunte chiar cu Adela, nimic de zis, sunt chiar frumoși (frumoase), ca să folosesc o expresie a unui alt frumos: PSD-ul sună ca dracu’ în frumusețea asta.

Ca parte individuală a societății civile, n-am votat niciodată PSD-ul sau vreun reprezentant de al său. Nici măcar împotriva lui Vadim Tudor, atunci fiind singura dată de după 1989 când nu m-am dus la vot.

Nu, sub nici o formă nu voi alege între Dracu’ și tăticu’ lui!

Că nu-i bine! Și nici frumos!

P.S. Abia aștept însă să pot vota cu un partid de stânga. Unul social-democrat autentic, PSD-ul relaționându-se cu social-democrația autentică la fel ca PNL-ul cu liberalismul adevărat: ca două linii paralele care strâns interacționează (citat liber din proful de socialism științific).