Brazilienii se pricep și la filme, nu doar la fotbal. După ce anul trecut, filmul regizorului Walter Salles, „Încă sunt aici”, a luat Oscarul la cel mai bun film internațional, anul acesta un nou film brazilian face furori printre cinefilii autorizați.

La fel ca și pelicula realizată de Salles, filmul „Agentul secret” al lui Kleber Mendonça Filho a fost propus atât pentru cel mai bun film la modul general, cât și pentru cel mai bun film internațional. Actorul din rolul principal, Wagner Moura, cunoscut din serialul „Narcos”, a fost propus pentru interpretare rol principal, fără să mai spunem că filmul a fost selecționat și pentru Oscarul de casting.

Foto: thechannels.org

Din nefericire, șansele sunt relativ scăzute, având în vedere succesul filmului brazilian de anul trecut, dar niciodată nu se știe. Moura în rolul principal este copleșitor, din păcate, Chalamet, cel care a pierdut anul trecut la mustață, va fi, probabil, compensat anul acesta la rol principal masculin. Iar la casting, un premiu inedit, introdus de anul acesta, nu se poate ști niciodată.

Am insistat mai mult pe aceste date seci fiind încă sub impresia filmului de aproape trei ore al lui Mendonça Filho. Chiar dacă, așa cum am mai comis-o pe aici, afirm din nou că nu cred în filmele de peste două ore. Numai că suntem în era digitală, măsurile și proporțiile tradiționale sunt în transformare rapidă și greu de anticipat. Așa că mai stăm și ne uităm la filme.

Mai ales că filmul brazilian propus pentru mai multe Oscaruri reușește până și asta: să rămână în artă chiar ieșind din clișeele clasice. Și mai face ceva ieșit din comun: așează povestea într-o lume exotică care pare perfect firească și cunoscută chiar și unuia, ca mine, care nu a umblat niciodată prin locuri foarte exotice.

Povestea este simplă și oarecum obișnuită la brazilienii marcați de dictatorii lor din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre. Este vorba de un universitar care intră în conflict cu mafia de stat din Brazilia din anii șaptezeci. Pleacă într-un oraș mai lăturalnic de pe litoral – Recife, orașul de baștină atât al regizorului cât și al lui Moura, cel care interpretează personajul – încercând să se ascundă, eventual, împreună cu băiatul său de sase-șapte ani, orfan de mamă, să plece din țară. Fără să intru în poveste, nu va reuși, „băieții” au grijă de asta.

Și atunci, având în vedere toate acestea, de ce este atât de deosebit acest film brazilian? De ce apare printre cele mai bune filme ale anului la majoritatea criticilor respectați și care se respectă?

M-am gândit mult la această întrebare. Răspunsul meu poate părea nițel bizar: eu cred că secretul acestui film – ca al majorității filmelor bune braziliene – constă în modul aproape insesizabil în care reușește ca bizarul, exoticul să pară firesc și la locul său. Sunt multe exemple, înainte de toate jocul lui Moura, dar toți actorii, reușesc fără efort acest lucru. Pe lângă Moura apare actrița octogenară, aflată la cel de al doilea film al ei, Tania Maria, cea care o joacă pe Dona Sebastiana, gazda refugiaților, cu un firesc palpabil în tot ce face. Numai că tot ce face este absolut bizar și neobișnuit, începând cu „colonia” ei creată pentru a găzdui și ocroti refugiați de toate neamurile, oameni urmăriți pentru comportamentul lor „neadecvat” pretențiilor diferitelor regimuri. Dona Sebastiana, la optzeci și, e mereu cu țigara în gură și face totul fără urmă de emfază.

Foto: broadwaycinema / Instagram

Atmosfera aceasta de banal exotic este asigurată și de locul unde se întâmplă toate acestea, respectiv orașul Recife, un centru al celebrelor carnavaluri braziliene. Oameni îmbrăcați sumar – asta este, e căldură mare pe acolo, Monșer –, așezați la un pahar direct în mijlocul străzii intens circulate sau încercând să vândă orice trecătorilor deloc grăbiți, dar neimpresionați de ofertele care nu se mai termină. Toate acestea într-un mediu urbanistic în care clădirile înalte, de tip american, își găsesc locul firesc printre cocioabele neîngrijite și lăsate fără probleme în paragină.

Foto: NPR / Instagram

În cele din urmă nu mă mir că am reușit să mă uit fără pauze la acest film de aproape trei ore. Chiar mai mult: după ce am terminat prima vizionare, m-am reîntors la scenele care m-au captivat, fără să îmi dau seama atunci, pe moment. Și nu au fost puține. Iar aici poate nu este fără rost să menționez că imaginea din film este opera tinerei rusoaice, stabilite de mult la Paris, Evgenia Alexandrova.

Pentru a vă ilustra ce vă spuneam despre exoticul care devine banal în „Agentul secret”, încep cu prima scenă din film.

Suntem într-o pustietate arsă de soare în care intră o „broscuță” galbenă. Suntem în anii șaptezeci ai secolului trecut, nu-i așa? Se îndreaptă alene spre stația de benzină părăginită de pe marginea drumului. Cel de la volan – e personajul principal jucat de Moura –, după ce se oprește la pompă, observă ceva ciudat mai încolo, la ieșirea din stație. Coboară din mașină și se duce să vadă despre ce este vorba. Da, este așa cum părea de la distanță: un cadavru de bărbat acoperit cu niște cartoane. Apare și omul de la stație care îi explică că e vorba de unul care a încercat să jefuiască cu o zi înainte stația și a fost împușcat de colegul care era de serviciu. Poliția nu are treabă cu asta, a mai completat observând mirarea din ochii lui Moura.

Foto: NEON / NPR

Și într-adevăr, nici nu apucă să se ducă înapoi la mașină când apare o mașină de poliție. Trece pe lângă cadavru fără probleme, venind la străinul care vrea să alimenteze broscuța galbenă. Între timp, câinii vagabonzi care se agită în jurul cadavrului acoperit sunt hâșâiți de omul de la stație. Iar cei doi polițiști trec la „verificarea” străinului.

Scena este șocantă, deosebită, dar în cele din urmă ni se pare perfect firească și la locul ei.

Cam despre asta este vorba și tot pentru asta eu consider că „Agentul secret”, dincolo de Oscaruri, este unul dintre cele mai bune filme făcute în lume anul trecut.

A, și să nu uit, genericul final a fost cum trebuie: alb pe negru…

Nota autorului:

Explicația notelor:

Zero stele – Execrabil. Epifania prostiei
1 stea – Prost
2 stele – Slab
3 stele – MEH… treacă-meargă
4 stele – Destul de bun
5 stele – Bun
6 stele – Foarte bun
7 stele – Capodoperă

Citește și:

Oscar Special 2026: Meserie și Leo DiCaprio în „One Battle After Another”

Oscar Special 2026: „Frankenstein” și un monstru – în sfârșit – de poveste

Oscar Special 2026: Vocea fetiței din Gaza, un film dincolo de filme…

Oscar Special 2026: Hamnet – Doliu cusut cu ață albă

Oscar Special 2026: „Valoare sentimentală” – șaorma cu de toate în stil scandinav

Oscar Special Music | „Păcătosul” Göransson, Radiohead-ul Greenwood… mai un Desplat, mai un Richter… și un Cave

Oscar Special 2026: Brad Pitt și Formula 1! Ne mai trebe ceva?