Lansarea candidaturii pentru titlul de Capitala Verde a Europei a trecut aproape neobservată în peisajul public arădean. Echipa de zgomote de la Capitala Culturală lipsind, primarul a fost obligat să se prezinte în hala septică de la Expo Arad singur în fața unei audiențe atent selectate. Asta dacă facem abstracție de Domnul Țolea. Adrian Țolea.

Din câte ne-am dat seama, presa fiind aproape inexistentă la eveniment, Domnul primar este convins că orașul stă bine la acest capitol. Nimic nou, Domnul primar este aproape la fel de convins că orașul stă bine și la cultură. E drept, nu atât de bine, dar bine destul sau destul de bine, depinde unde dorim să punem accentul.
Oricum, la verde e mai simplu.

Acum câteva zile remarcam niște lucrători plantând panseluțe sau ce-o fi plăntuțele acelea de la marginea gazonului dintre Libelula și Primărie. Ideea nu este nouă, gazonul a fost deranjat mai de mult dar a planta flori la începutul lui octombrie mi s-a părut totuși oarecum neadecvat.

Drept e, eu nu mă pricep prea mult. Sau nu destul, depinde unde cade accentul.

Spre deosebire de capitala verde, pentru care concurăm singuri din toată țara, la capitala culturală înghesuiala este mare, impunându-se măsuri clare. Sau cât de cât mai luminoase, în funcție de accent.

Astfel, Consiliul Local a aprobat fără crâcnire, mă rog, Domnul Lupaș a mai bolborosit câte ceva acolo până a fost poftit afară. Poftit sau somat, lucrurile nu sunt foarte clare, depinde unde punem accentul.

N-am spus ce a aprobat Consiliul Local. Nu prea contează, Consiliul Local aprobă orice i se cere iar cei care fac pe niznaiu sunt poftiți afară sau, mă rog, tratați astfel încât să se simtă și să părăsească de bună voie frumoasa sală de ședințe.
Asta din nou în funcție de accent. Stress, în engleză.

De bună seamă, stresul mai nou este destul de accentuat în administrația orașului. Nu-i ușor să gestionezi atâtea proiecte și năzuințe. Ajunge un moment de neatenție și lucrurile o iau razna. Florile se ofilesc, boscheții se usucă, podul se termină prea repede, instituțiile de cultură dispar.
Ei, nu de tot, depinde din nou de accent.

Oricum, Consiliul Local a aprobat achiziționarea unor clădiri, imobile cu relevanță culturală pentru oraș. Casa Hirschl și Teatrul Vechi, Turnul de apă, clădirea de la Vagoane a fostei fabrici de automobile Marta – clădirea aia cu turnuleț pe stânga înainte să ajungeți la locul viran unde a fost stadionul UTA –, poate și Cazinoul, nu mai rețin exact.

Nu prea înțeleg nici de ce, mai ales că o parte a acestor clădiri putea să fie de mult în proprietatea orașului aproape pe gratis.
Dar problema e pentru ce, ca să nu uităm de accent.

Din moment ce Teatrul și Marionetele formează o singură instituție, Filarmonica s-a retras cu surle și Tosca în fortificațiile armatei, Casa de Cultură a Municipiului, care a funcționat în Casa Hirschl, fiind de mult desființată sau, mă rog, transformată, în funcție de accent, – cine și pentru ce va locui în aceste clădiri renovate pe banii publici?

Centrul Cultural Județean? Are sediu! Centrul de Cultură al Municipiului? Pentru ce să aibă nevoie de un sediu nou? Nu-i ajunge Palatul Administrativ? Mare, spațios, călduros, având și avantajul că primul om e mereu lângă tine. Dacă ai avea o neliniște, o nehotărâre, un stres, ceva, nu-i mai telefonezi, nu-i mai trimiți mail, te duci simplu la el, în birou, și te liniștești pe loc.
Mai mănânci o șuhaida de la bar, te mai uiți la niște poze vechi de pe pereți în timp ce uzi ficușii și rododendronii de pe coridoare și simți cum te pătrunde ecologia și cultura. Ce să faci tu cu acele clădiri?

Ei acum, în funcție de unde se pune accentul, se poate înțelege până la urmă. Aceste clădiri vor fi cumpărate pentru că aparțin, nu-i așa, de oraș, adică nouă, apoi ele trebuie renovate, recondiționate, chiar transformate.

Nu e atât de ușor pe cum ar crede niște neaveniți în ecologie și cultură. Ai nevoie de o concepție, de un plan, de proiecte pe măsură. Treaba nu se face așa într-o zi, două zile.

E chiar bine că nu mai sunt atâtea instituții culturale, măcar așa au unde să stea până se reabilitează aceste clădiri. Pe urmă, destinații și chiriași se vor găsi, fiți pe pace, nu vă mai stresați atâta!

Ce ați zice de un Muzeu al Șuhaidei în Casa Hirschl? Sau de un Muzeu al Apei de Ploaie la Turnul de Apă? Sau de un Muzeu al Halbei la Cazinou? Eventual de un Muzeu Bingo la Cinema Studio?
Vedeți, destinații se găsesc, în funcție de accentul pe care îl pui. Și unde îl pui! Ce puii lor?

Chiar nu înțeleg, de ce atâta stress în orașul ăsta?

Lajos Notaros