Enola Day: Capitala Lucrurilor Făcute Aiurea Dar Nu Tocmai Degeaba (CLFADNTD)





Încet-încet, orașul nostru devine un punct de interes turistic internațional. Din nefericire însă, tocmai acum când am pierdut cursa pentru capitala culturală europeană. Ne mai rămâne o șansă, totuși: capitala verde a Europei. Numai că tocmai aici avem problemele cele mai mari: dezvoltările din urmă, cele care, cum veți vedea, ne vor asigura fluxul turistic de neconceput până acum câțiva ani se înscriu mai mult într-o posibilă Capitală Aiurea a Europei, nicidecum verde.
Ideea Capitalei Lucrurilor Făcute Aiurea Dar Nu Tocmai Degeaba (CLFADNTD) mi-a venit ascultând întrebarea unui turist care se interesa de cele mai scumpe bănci urbane ale lumii. În prima instanță n-am înțeles despre ce vorbește, „banks”, i-am întors-o eu bucuros că am priceput engleza unui arab, fiindcă asta părea a fi turistul, „no, no”, a început el să gesticuleze din toate terminațiile, „seat, you know, sit down in the city, in the street”. Mă uitam la el din ce în ce mai îndoit, încercând să surprind amenințarea. N-am găsit nimic, părea complet relaxat altfel, binevoitor, evident neinteresat în jihad și atacuri sinucigașe.
Ș-atunci, probabil de ușurarea că iminentul pericol nu există, mi-a picat fisa. „Street bench”, i-am aruncat iluminat expresia în față. „Yes, that is, the most expensive street benches in the world, where they are?”
Am mai stat un pic să mă gândesc, să rumeg bine informația conținută în întrebarea jihadistului pașnic. Auzisem eu ceva de băncile de pe Mețianu, dar nici chiar așa. Neavând însă alt pont i-am indicat direcția, i-am explicat cum ajunge acolo, nu era prea greu, ne aflam în față la McDonalds, i-am spus „straightforward and after how many blocks rightwards”. L-am urmărit până a trecut de banca aia de pe colțul următor tot gândindu-mă la semnificația acestei întâlniri neașteptate.
Și uite așa încet, pe nesimțite parcă, am realizat marea șansă care ne-ar putea scoate orașul din lâncezeala asta provincială, modul simplu și pur în care am putea intra în rândul marilor orașe turistice ale lumii. După acest arab ar putea veni mii de turiști să fotografieze cele mai scumpe bănci de stradă din lume. Un pic de publicitate n-ar strica, e drept, pe urmă pe Mețianu ar mai trebui ceva investiții să-i poți primi pe turiști la standarde serioase, dar astea-s mizilicuri pe lângă câștigul uriaș al orașului. Și asta ar fi doar începutul.
Desigur, mai este mult de lucru, dar și așa, pentru început nu stăm deloc rău: pe lângă cele mai scumpe bănci mai avem și băncile din gară. Cele care îi arată celui sosit la Arad că se află la Timișoara. Aud că Domnul primar s-a deplasat cu șurubelnița acolo, să demonteze inscripțiile. Nu a reușit, că sunt pușcate, nu înșurubate, eu zic să nu se mai obosească că ne distruge un alt punct de atracție. Unde mai găsești tu în lume o gară în care sosești în orașul care urmează?
Ar mai fi podul care nu duce nicăieri, și asta în vecinătatea cetății imposibile, aflată chiar la sfârșitul lumii, înconjurată de un Omega al răului care curge degeaba în jurul ei. Apropo de Omega, avem și Alfa, tot lângă Mureș, e drept, cartier, nu cetate. Ceea ce e firesc, Alfa e la început, Omega la sfârșit, între ele cartierul se face cetate. Și iată, avem și sloganul atât de necesar: Vino la Arad, orașul unde găsești și Alfa și Omega, plus tot ce nu este între ele.
Și încă n-am vorbit de pista de biciclete pentru sinucigași și kamikaze cu nenumăratele sale locuri de odihnă și puncte de reglare a tensiunii. N-am vorbit de singurul arc de triumf din lume pe sub care nu se poate trece, de cel mai vechi teatru din lume pentru șoareci și șobolani. Tot gândindu-mă, am înțeles potențialul uriaș al orașului, am exultat de fericire când am realizat cât de bine stăm: avem mai multe statui de fotbaliști pe cap de locuitori decât orice altă localitate din lume, dar nu mai avem niciun stadion și nicio echipă. Era să uit de ștrand. Cel mai mare ștrand fluvial din lume în care nu poți intra în râu. Mă rog, ai putea la o adică, dar n-are rost că e pe aceeași idee cu pista de biciclete. E pentru sinucigași și kamikaze. Ceea ce nu-i același lucru, indiferent de ce crede presa locală.
Acestea constituind baza, nu ne mai rămâne decât să mergem înainte: să transformăm Palatul Cultural în Casa Veseliei Veșnice, Centrul Militar în Palatul Sunetelor Fugite (Fuga), Cantina Săracilor în Clubul Magnaților, cinematografele în săli de adunare pentru toate cultele neoprotestante. Și astea doar pentru început, având în vedere că orice început e greu. De aceea e bine să începem cu ceva ce am terminat deja, cu ceva cu care nu mai avem mult de lucru.
Chiar dacă par nițel cam exuberant, nu uitați, am găsit soluția miraculoasă pentru extragerea orașului din lehamitea în care s-a scufundat în acești ani de uitare și ocultare. Fundațiile create pentru tot felul de acțiuni păguboase, gen capitală culturală sau capitală verde, toate centrele de cultură, câte au fost, câte au mai rămas și câte vor mai fi – pentru că vor mai fi! – de acum înainte, și-ar găsi, în sfârșit, menirea.
În Capitala Lucrurilor Făcute Aiurea Dar Nu Tocmai Degeaba toate își au rostul.
Cu cât sunt fără, cu atât mai ușor…
PS. Era să uit de trotinetele electrice! Se potrivesc ca o mănușă fără degete, vor putea asigura traficul intens turistic între obiectivele din oraș, păcat că n-am mai auzit nimic de acest senzațional proiect care trebuia să demareze încă în toamna trecută.
Comentariile portalului
Ei, na, acum inventați și prevederi "legale" ca să vă justificați anumimte acțiuni? "Premizele unei infracțiuni"... Deci, atunci când "alesul" dvs. a dat "ordin" judecă (...)
Am greșit. Trebuia să pun semnul întrebării.
Ce părere au politicienii locali despre diferența (mare) dintre noi și județul Timiș.