Enola Day: Capitala Lucrurilor Făcute Aiurea Dar Nu Tocmai Degeaba (CLFADNTD)

    de E. Nola | 19 februarie 2016, 7:36 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    4

    Încet-încet, orașul nostru devine un punct de interes turistic internațional. Din nefericire însă, tocmai acum când am pierdut cursa pentru capitala culturală europeană. Ne mai rămâne o șansă, totuși: capitala verde a Europei. Numai că tocmai aici avem problemele cele mai mari: dezvoltările din urmă, cele care, cum veți vedea, ne vor asigura fluxul turistic de neconceput până acum câțiva ani se înscriu mai mult într-o posibilă Capitală Aiurea a Europei, nicidecum verde.

    Ideea Capitalei Lucrurilor Făcute Aiurea Dar Nu Tocmai Degeaba (CLFADNTD) mi-a venit ascultând întrebarea unui turist care se interesa de cele mai scumpe bănci urbane ale lumii. În prima instanță n-am înțeles despre ce vorbește, „banks”, i-am întors-o eu bucuros că am priceput engleza unui arab, fiindcă asta părea a fi turistul, „no, no”, a început el să gesticuleze din toate terminațiile, „seat, you know, sit down in the city, in the street”. Mă uitam la el din ce în ce mai îndoit, încercând să surprind amenințarea. N-am găsit nimic, părea complet relaxat altfel, binevoitor, evident neinteresat în jihad și atacuri sinucigașe.

    Ș-atunci, probabil de ușurarea că iminentul pericol nu există, mi-a picat fisa. „Street bench”, i-am aruncat iluminat expresia în față. „Yes, that is, the most expensive street benches in the world, where they are?”

    banci-metianu-600x337

    Am mai stat un pic să mă gândesc, să rumeg bine informația conținută în întrebarea jihadistului pașnic. Auzisem eu ceva de băncile de pe Mețianu, dar nici chiar așa. Neavând însă alt pont i-am indicat direcția, i-am explicat cum ajunge acolo, nu era prea greu, ne aflam în față la McDonalds, i-am spus „straightforward and after how many blocks rightwards”. L-am urmărit până a trecut de banca aia de pe colțul următor tot gândindu-mă la semnificația acestei întâlniri neașteptate.

    Și uite așa încet, pe nesimțite parcă, am realizat marea șansă care ne-ar putea scoate orașul din lâncezeala asta provincială, modul simplu și pur în care am putea intra în rândul marilor orașe turistice ale lumii. După acest arab ar putea veni mii de turiști să fotografieze cele mai scumpe bănci de stradă din lume. Un pic de publicitate n-ar strica, e drept, pe urmă pe Mețianu ar mai trebui ceva investiții să-i poți primi pe turiști la standarde serioase, dar astea-s mizilicuri pe lângă câștigul uriaș al orașului. Și asta ar fi doar începutul.

    Desigur, mai este mult de lucru, dar și așa, pentru început nu stăm deloc rău: pe lângă cele mai scumpe bănci mai avem și băncile din gară. Cele care îi arată celui sosit la Arad că se află la Timișoara. Aud că Domnul primar s-a deplasat cu șurubelnița acolo, să demonteze inscripțiile. Nu a reușit, că sunt pușcate, nu înșurubate, eu zic să nu se mai obosească că ne distruge un alt punct de atracție. Unde mai găsești tu în lume o gară în care sosești în orașul care urmează?

    Ar mai fi podul care nu duce nicăieri, și asta în vecinătatea cetății imposibile, aflată chiar la sfârșitul lumii, înconjurată de un Omega al răului care curge degeaba în jurul ei. Apropo de Omega, avem și Alfa, tot lângă Mureș, e drept, cartier, nu cetate. Ceea ce e firesc, Alfa e la început, Omega la sfârșit, între ele cartierul se face cetate. Și iată, avem și sloganul atât de necesar: Vino la Arad, orașul unde găsești și Alfa și Omega, plus tot ce nu este între ele.

    arcul-de-triumf-arad

    Și încă n-am vorbit de pista de biciclete pentru sinucigași și kamikaze cu nenumăratele sale locuri de odihnă și puncte de reglare a tensiunii. N-am vorbit de singurul arc de triumf din lume pe sub care nu se poate trece, de cel mai vechi teatru din lume pentru șoareci și șobolani. Tot gândindu-mă, am înțeles potențialul uriaș al orașului, am exultat de fericire când am realizat cât de bine stăm: avem mai multe statui de fotbaliști pe cap de locuitori decât orice altă localitate din lume, dar nu mai avem niciun stadion și nicio echipă. Era să uit de ștrand. Cel mai mare ștrand fluvial din lume în care nu poți intra în râu. Mă rog, ai putea la o adică, dar n-are rost că e pe aceeași idee cu pista de biciclete. E pentru sinucigași și kamikaze. Ceea ce nu-i același lucru, indiferent de ce crede presa locală.

    Acestea constituind baza, nu ne mai rămâne decât să mergem înainte: să transformăm Palatul Cultural în Casa Veseliei Veșnice, Centrul Militar în Palatul Sunetelor Fugite (Fuga), Cantina Săracilor în Clubul Magnaților, cinematografele în săli de adunare pentru toate cultele neoprotestante. Și astea doar pentru început, având în vedere că orice început e greu. De aceea e bine să începem cu ceva ce am terminat deja, cu ceva cu care nu mai avem mult de lucru.

    326

    Chiar dacă par nițel cam exuberant, nu uitați, am găsit soluția miraculoasă pentru extragerea orașului din lehamitea în care s-a scufundat în acești ani de uitare și ocultare. Fundațiile create pentru tot felul de acțiuni păguboase, gen capitală culturală sau capitală verde, toate centrele de cultură, câte au fost, câte au mai rămas și câte vor mai fi – pentru că vor mai fi! – de acum înainte, și-ar găsi, în sfârșit, menirea.

    În Capitala Lucrurilor Făcute Aiurea Dar Nu Tocmai Degeaba toate își au rostul.
    Cu cât sunt fără, cu atât mai ușor…

    PS. Era să uit de trotinetele electrice! Se potrivesc ca o mănușă fără degete, vor putea asigura traficul intens turistic între obiectivele din oraș, păcat că n-am mai auzit nimic de acest senzațional proiect care trebuia să demareze încă în toamna trecută.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Aceasta cunoastere si dezvaluire a lucrurilor in adevata lor intruchipare este o cunoastere inutila, nu foloseste nimanui, fiindca nimanui nu-i pasa, si nimeni nu se arata nemultumit ori deranjat.Aici putem vorbi despre o multime de prosti care traiesc impreuna ca si animalele si intuneca tot ce poate fi bun, astfel ca oriunde intorci capul, ochii vad multe lucruri absurde, fara nicio noima; dar au ramas atat de putini cei care vad, incat prostii nu mai au ocazia de a intra in contact cu ei ca sa se mai poata lumina.Politicienii din ziua de azi sunt monstruosi, fara indoiala, iar urzelile lor apar ca si niste picturi ireale care, de cele mai multe ori, intuneca si distorsoneaza atat de mult realitatea, incat cei saraci cu duhul se cred in paradis.Sunt convins ca una din cauzele care au dus la acest dezastru social si moral este si o anumita iresponsabilitate intelectuala, deoarece prosperitatea, o anume prosperitate, poate clatina si sufletul unui intelept.Cei verticali si merituosi sunt pe cale de extinctie. Nimic nu va trezi din somn aceasta societate.Nimeni din interior nu ne se va ridica sa indrepte lucrurile si nimeni din exterior nu doreste sa le mai indrepte.Relatiile de prea lunga durata cu oamenii imorali si cu imoralitatea ne-au dus si ne vor duce acolo unde meritam: la groapa istoriei!
      Concluzia mea despre actuala situatie este ca trebuie sa inventezi un Plan: Planul te justifica in asa masura incat nu mai poti fi responsabil de insusi Planul.Ajunge sa arunci piatra si sa-ti ascunzi mana.Nu ar exista esec daca ar exista un adevarat Plan.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Mi-a plăcut mult imaginea mâinii care se ascunde după ce aruncă piatra.
        Și, într-adevăr: e bine, este chiar obligatoriu să ai un plan, dar nu orice plan. Mai exact, nu simulacre de plan, ceva de genul planurilor socialiste care aveau un singur rost: să ascundă adevăratele intenții.
        Pe de altă parte, așa cum am mai spus și altă dată în răspunsurile mele, nu sunt neapărat pesimist(nu c-aș fi foarte optimist).
        Situația seamănă cu retragerea apelor după o inundație: găsești tot felul de obiecte și lighioane prin mâl, mocirlă și noroi, însă sunt de scurtă durată. După ce locul se usucă, își pierd rațiunea pentru care există.
        Numai că, aici pe la noi, inundațiile se cam țin lanț și lumea nu prea are timp să se usuce…
        Nu ne rămâne decât să sperăm în continuare în soarele care va răsări și pe ulița noastră…

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    6 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.