Cu decenii înaintea primului microcip, Paul Otlet din Belgia Imperialistă  voia să existe ecrane pe fiecare birou şi să se creeze o „reseau mondial”, adică o reţea mondială. Sau da, web-ul.

„Totul din univers şi tot ce aparţine omului ar putea fi înregistrat de la distanţă, chiar în timpul în care e produs”, a scris Otlet în 1934, când îşi imagina un proto-internet steampunk făcut din hârtii şi microfișe. „Astfel, s-ar putea crea o imagine dinamică a lumii, o adevărată oglindă a memoriei. De la distanţă, toată lumea ar putea citi textul, mărit şi limitat la subiectul dorit, proiectat pe un ecran individual. În acest fel, oricine ar putea contempla creaţia din fotoliul său, s-o vadă întreagă sau doar anumite părţi din ea.”

Otlet s-a născut în 1868 şi şi-a petrecut viaţa cu proiecte atât de vaste şi de ambiţioase, precum un World Wide Web al cunoaşterii umane sau un oraş internaţional al lumii, încât niciunul nu a fost terminat.

Biografia lui Otlet, lansată de Alex Wright, îl prezintă ca pe cineva ale cărui idei nu s-au realizat în timpul vieţii sale, dar care au devenit realitate după moartea lui. Cartea lui Wright îl portretizează pe Otlet ca tatăl ştiinţei informaţiei şi cineva a cărui moştenire spirituală l-ar putea include pe Aaron Swartz sau bibliotecarul tău local. Otlet credea că informaţiile ne sunt servite prost, pentru că rămân blocate în cărţi. Deşi probabil n-a spus niciodată că ar vrea „să fie libere”, Otlet şi-a dedicat viaţa pentru a reduce elementele care-i opreau răspândirea.

Otlet şi conaţionalul său belgian Henri La Fontaine au dus mai departe descoperirile lui Melvil Dewey legate de sistemul decimal ca să creeze clasificarea universală decimală, care este folosită în peste 130 de ţări şi 150 de mii de biblioteci în ziua de azi, deşi Dewey a dorit să nu fie tradusă în engleză. Clasificarea universală decimală ordonează pe lângă cărţi, înregistrări audio sau filme şi permite legături intre texte, un hyperlink analog.

Otlet şi Fonainte intră în genealogia oamenilor care au încercat să organizeze toată informaţia din lume sau cel puţin să creeze o bibliografie a tuturor cunoştinţelor din lume.Planul lor era să organizeze datele în hârtii liniate şi să le permite oamenilor să scrie întrebări la care angajaţii puteau răspunde pentru o taxă, ceea ce Wright a numit „un fel de motor de căutare analog” în articolul său din New York Times din 2008 pe acest subiect. Fondată în 1910, baza de date vastă pe hârtie a ajuns la peste 12 milioane de intrări şi a servit peste 1500 de investigaţii pe an, până când guvernul belgian a oprit finanţarea şi viziunea lui Otlet a murit.

În 1998, arhivele lui au fost redeschise pentru public într-un muzeu din Belgia. Un documentar despre Otlet a fost lansat în 2002 şi acum a ieşit şi cartea lui Wright. „Deşi nu există nicio dovadă că inventatorii anglo-americani ai internetului ştiau ceva despre proiectele lui Otlet, există destule dovezi circumstanţiale care sugerează că ideile lui erau destul de cunoscute în anii 1930 şi 1940, când oameni ca Vannevar Bush sau Doug Engelbart au început să se gândească pentru prima dată la ideea de sisteme de retragere a informaţiei automatizate ” declară Weight în cartea sa.

Sursa: Vice România