A venit iarna, iar colindele au început să fie cântate deja, nu doar la concerte, ci și la evenimente care au loc în biserici și alte spații culturale. Multe dintre aceste cântece au cuprinse în ele cuvântul ”ler”.

Gheorghiță Ciocioi, etnolog, publicist (membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România) și traducător român, doctor în filologie al Universității din București, explică, pe contul său de Facebook ce înseamnă, de fapt ”ler” și care este adevărata sa proveniență.

De unde „LER“!

Leru-i, Doamne, ler…

Rotacismul e de vină, restul sunt basme

Cum se apropie Crăciunul („Koleda”, la sud de Dunăre, dar și în medio-bulgara de cancelarie din Țările Române), e vremea cântecelor de „Koleda”, colindelor.

Traducând în anii trecuți corpusul colindelor bulgărești în română (peste 250 de variante din diferite regiuni ale țării vecine), în vederea unui studiu comparativ, aș putea spune, ținând seama de mulțimea de „Amin” și „Slăviți pe Domnul” , „Slăviți pe Dumnezeu” din textele date, că „Ler”- ul românesc este totuna cu „Aliluia”, „Slavă lui Dumnezeu”, un imn de bucurie închinat Nașterii Domnului.

Iată un refren des întâlnit în Balcani:

Slăviți/Slăvește pe Dumnezeu, ceată, slăviți/slăvește!

(Amin! Amin! Amin! )

Scoală, în grabă te ridică,

Deschide-ne ale porți grele

– Slăviți/Slăvește pe Dumnezeu, ceată, slăviți/slăvește!

(Amin! Amin! Amin!) –

Bun dar ne adă…

{Славете Бога, дружина, славете!

(„Амин! Амин! Амин!”)

Cкочи, подскочи,

отвори ни тежки порти.

– Славете Бога, дружина, славете!

(„Амин! Амин! Амин!”) –

Та ни дари добра дара…}

(sat Peicevo, zona Belene, lângă Dunăre, Bulgaria)

Rotacismul de la Inceputurile limbii române (transformarea lui „l” intervocalic în „r” ) a făcut ca expresia „(Ha)lleluiah” (Domine) /”Lăudaţi/Slăviți pe Domnul” – trecută din latină în română – să devină „alleruia”. Pe scurt: alerui, aler, ler. Părere exprimată de nu puțini lingviști români.

Confirmarea o avem la sud de Dunăre, slavii traducând, la Inceputurile creștinării lor, chiar nume și expresii deja consacrate.

„Slăviți/Slăvește pe Dumnezeu, ceată”, la slavii sudici, ori „Lerui, Doamne, Ler” la români, așadar…

Slavoslovii de îngeri si păstori, la Nașterea Domnului, din gurile cetelor de vestitori ai Crăciunului. Cel mai adesea, copii…”, scrie Gheorghiță Ciocioi.

Ciocioi a publicat mai multe cărți și traduceri (peste 150 de titluri – din bulgară, medio-bulgară, rusă, sârbă, franceză, germană și spaniolă), iar în anii 2014-2015, a beneficiat, din partea Academiei Române, de o bursă de cercetare asupra baladei sud-dunărene (teren, arhive și biblioteci de la Sofia și Veliko Târnovo). În 2016-2021, a fost asociat (lector/conferențiar) la Universitatea București, Facultatea de Litere, catedra de „Etnologie”, unde a predat cursul „Mentalități și construcție culturală”.

Sursa: stiripesurse