Doamna Coţofană m-a sunat la câteva ore după ce a fost publicat pe portalul nostru, specialarad.ro, interviul cu judecătorul Flavius Bradin, actualul purtător de cuvânt al Tribunalului Arad şi fostul vicepreşedinte al Judecătoriei Arad. După ce m-a luat la rost că nu am întrebat jurnalistic ambele părţi, i-am explicat că, din punct de vedere jurnalistic interviul este alt gen publicistic şi conţine doar opinia, ori părerile celui intervievat. Odată cu calmarea spiritelor am căzut de acord că şi domnia doreşte să îmi acorde un interviu despre cazul al cărui protagonist este.

Zis şi făcut. Am încercat să redau cât mai fidel răspunsurile doamnei fost judecător şi fost ofiţer activ al Serviciului Român de Informaţii, deşi dialogul a fost mult mai stufos.

Fiindcă interviul mi-a fost acordat în chiar ziua lansării cărţii mele „Dialoguri cu arhitectul Miloş Cristea”, înainte de orice întrebare mi-a mărturisit cu mândrie că îşi lansează o carte intitulată „De veghe în lanul câmpului tactic”. Pentru novici ori pentru neinformaţi, „câmpul tactic” a fost definit ca fiind acela în care activează ofiţerii acoperiţi ai serviciilor secrete, în special în zona justiţiei. „De veghe” ştiţi ce înseamnă, dar nu i-am mai spus că titlul parafrazează titlul unui celebru roman al lui J.D. Salinger, preferat, după cum afirmă psihologii, de către sinucigaşi.

Bună ziua, doamna Coţofană, m-aţi sunat.

– Eu aş vrea să dau o replică la fiecare afirmaţie pe care a făcut-o domnul judecător Bradin în interviul acordat. Pentru că fiecare afirmaţie îmi întăreşte, în opinia mea, convingerea mea fermă că este un mincinos patologic! Puteţi să mă citaţi! Eu destructurez fiecare cuvinţel cu acte.

Am înţeles, dar am o întrebare: aţi simţit vreo ameninţare, vreo presiune din partea fostului preşedinte al Judecătoriei Arad?

– Am avut propuneri directe, chiar. Prima dată mi-a cerut să nu sesizez Parchetul. Că mă învăţa şi Drept Penal el pe mine, că dacă nu sesizez, că dacă nu dispun virarea respectivelor sume de bani nu sunt întrunite condiţiile pentru „abuz în serviciu”. De acord, dar erau întrunite ale altor infracţiuni. Mi-a propus să plec la Judecătoria Chişineu-Criş, unde câştigam dublu. Dar eu vroiam să judec în penal. M-a ameninţat cu o altă acţiune disciplinară pe care eu am crezut că o s-o facă el, spunându-mi că grefierele sunt ale lui. Eu am sesizat Inspecţia Judiciară pe 3.03, înainte de orice acţiune disciplinară. Au găsit ei un inspectoraş, că e o chestie mult mai mare… este mai mult decât clar cum am pierdut eu la Înalta Curte, dar în fine, pe mine Parlamentul României m-a declarat începând cu 1.02.2016 avertizor de integritate, deci Hotărârea Înaltei Curţi e nulă. Deci, vă spun, este un mincinos patologic, care crede că i se vor închide dosarele de la DNA. Mă foarte îndoiesc!

Ce dosare?

– Păi, cel pe care l-au folosit ca martor la Înalta Curte, decanul Baroului Arad, Cristian Alunaru este suspect la Parchetul Curţii. A uitat să vă spună. Pentru mărturie mincinoasă, fals intelectual, răzbunare pentru ajutor acordat justiţiei… infracţiuni comise împotriva mea la CSM (Consiliul Superior al Magistraturii, n.n.). Vă dau şi numărul de dosar, întrebaţi Parchetul…

Doamnă, eu m-am simţit ofensat când aţi afirmat că domnul judecător Bradin manipulează presa din Arad, aşa că am vrut şi eu să văd cum arată un manipulator de presă…

– Păi, asta şi face! El şi-a cerut această funcţie de purtător de cuvânt al Tribunalului Arad pentru că ceilalţi nu sunt dispuşi. Funcţia a primit-o după ceva de genul „descurcă-te fraiere”.

Haideţi să ne întoarcem la ceea ce spuneaţi despre decanul Baroului Arad.

– Da, numărul de dosar este 697/P/2016. În acest dosar Cristian Alunaru şi o altă doamnă, care-i cam săracă cu duhul, Paul Doina, de care sincer mi-e milă…

E vorba despre fostul secretar al Primăriei Arad?

– Da. Da, o doamnă cam prostuţă. Bănuiesc că profită profesional. Deci, Alunaru este cercetat pentru ce v-am spus, iar doamna pentru mărturie mincinoasă şi răzbunare pentru ajutorul acordat justiţiei. Sunt cercetaţi de vreo zece luni pentru aceste infracţiuni la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. Vă daţi seama că domnii vor fi condamnaţi la un moment dat penal.

De unde ştiţi că vor fi condamnaţi?

– Pentru că probele sunt foarte relevante! Sunt ferm convinsă!

– Dar dumneavoastră sunteţi doar petent, nu sunteţi un judecător în acest caz!

– Nu, eu sunt persoana vătămată! Este convingerea mea intimă că se va ajunge la condamnare, nu ca persoană vătămată, ci ca un profesionist al dreptului. Deci şi acuzaţiile împotriva mea… e vorba despre un inspectoraş, de la Inspecţia Judiciară, care a intrat ilegal în Barou…

Cine a intrat ilegal în Barou?

– Marcovici Dantes, cel care a făcut acţiunea disciplinară împotriva mea. A intrat în Barou în urma unui interviu în 2011, deşi legea care prevedea posibilitatea de a intra în baza unui interviu fusese abrogată în 2010. Şi el are dosar în lucru la DNA. Informaţiile le-am aflat ulterior, când n-am înţeles ce căuta un inspector judiciar în povestea asta. Şi el are plângere pentru fals intelectual… multiple infracţiuni. Dar să revenim la arădeni. Sesizarea mea cu deturnarea de fonduri nu este vreo invenţie în capul meu.

Vă adresez şi dumneavoastră aceeaşi întrebare: care era cuantumul acestor presupuse deturnări de fonduri?

– Atât cât cunosc, cuantumul este, şi îl citez pe decanul Baroului Arad, Cristian Alunaru, care a spus că de opt ani practicau de maniera respectivă, eu venind la Arad doar în 2016, deci doar pe o perioadă de câteva luni, nu ştiu dacă Parchetul a cercetat mai departe fiindcă în dosarul de la DNA eu sunt martor. În premieră sunt martorul DNA-ului, de fapt aşa se explică şi acţiunile împotriva mea…

Deci dumneavoastră sunteţi martorul DNA?

– Da, n-am avut ce să fac, îmi convine, nu-mi convine… asta e! Ca martor ştiu cât pot să ştiu, adică nu foarte mult. Deci vreau să vă spun că deşi e vorba despre o perioadă scurtă, în care s-au făcut 22 de delagaţii către avocaţi, dintr-un alt document emis de UNBR (Uniunea Barourilor din România, n.n.) rezultă că pe perioada respectivă au fost 133 de delegaţii, ori 520 de lei pentru fiecare, că nu e cum zice Bradin…

Eu am înţeles că se plătea doar o singură delegaţie, adică un maxim de 350 de lei…

– Minte! Eu vă trimit şi documente… Delegaţiile erau de 520, de 390 de lei, dar erau ilegale! Ele erau acordate ca ajutor judiciar, dar fără să le încuviinţeze instanţa. Avocaţii îşi dispuneau virarea banilor. Nu toţi judecătorii procedau aşa, ci doar trei, patru: George Bogdan, Nicoleta Precup, Cristi Gutman şi Bâscă. Iar avocaţii făceau chestia asta după ce vedeau la cine ajunge dosarul. Domnul Bradin a mai spus că eu am început aceste acţiuni după ce mi-a fost exclus soţul din Baroul Arad. Dar eu atunci am venit la Arad. Primul lucru a fost să le spun Consiliului Superior al Magistraturii. A uitat să vă spună că ei s-au oprit după ce eu am făcut sesizările.

Asta mi-a spus domnul Bradin, şi mai mult că avocaţii n-au mai vrut să preia cazuri care ar putea fi plătite din ajutor public judiciar.

– Asta este o minciună! Ce mai uită să vă spună acest nemernic mincinos, puteţi să mă citaţi, că CSM, prin hotărârea 1628 din 24.11.1016 a constatat că ce este la Arad este ilegal, s-a dispus monitorizarea lor, a celor de la Judecăria şi Tribunalul Arad…

Şi ce s-a întâmplat cu această monitorizare?

– S-a constatat că respectă şi ei legea! Ştiţi cum au justificat ei ce s-a întâmplat? Nu trebuie să fiţi jurist ca să realizaţi ridicolul situaţiei: au zis că au aplicat lege ferenda! Este de noaptea minţii! Eu nu m-am plâns că aplicau ajutorul public judiciar ci de faptul că şi-l trăgeau singuri, iar domnii respectivi nici nu îndeplineau condiţiile.

Staţi puţin, cum şă-şi tragă singuri, fără decizia judecătorului?

– Păi, aşa au făcut!

Şi de unde aveţi dovada asta?

– Pentru că nu există încheieri de încuviinţare a instanţei nicăieri.

Pentru niciunul dintre cazuri?

– Pentru niciunul dintre cele sesizate de mine.

Dar dumneavoastră eraţi judecător în instanţele respective! Nu?

– Da, dar mie mi s-a dat completul lui George Bogdan. Cererea de ajutor public judiciar se acordă la început. Judecătorul admite sau respinge. Ei ce făceau? Aşteptau să vadă la cine a ajuns cazul, depuneau o solicitare pentru ajutor extrajudiciar, de obicei 520 de lei, iar la sfârşitul procesului se plătea ca în penal.

Şi atunci cum îşi trăgeau banii, dacă totul se întâmpla la sfârşitul procesului?

– Veneau cu delegaţii extrajudiciare, înscriau o sumă, cam cum ar fi în penal, unde e legal, iar la final judecătorul dispunea virarea din fondul Ministerului Justiţiei suma de 520 de lei Baroului Arad. Au comis falsuri inclusiv în faţa mea! Eu am sesizat Parchetul când au venit la mine cu o delegaţie emisă pentru ajutor judiciar, având acelaşi număr cu o delegaţie pentru ajutor extrajudiciar.

Dumneavoastră ce calitate aveaţi în completul de judecată?

– Eram preşedinte de complet, că la Judecătorie este un singur judecător!

Aha, deci dumneavoastră eraţi preşedinte, am înţeles…

– Da, bineînţeles! Am aflat chestiile astea fiindcă mi-au dat completul cuiva, că altfel nu le aflam. Eu n-am spus că toţi judecătoriii din Arad sunt infractori. Unii au făcut chestia asta din neştiinţă de carte! Îmi pare rău că trebuie să spun asta. Dar domnul Bradin a făcut intenţionat, mi-a dat birou, a pus o cameră… are dosar la DNA pentru asta.

Dânsul spune că acea cameră este montată pe un hol…

– Nu este adevărat! Biroul mi l-a dat după ce am sesizat Parchetul. Biroul respectiv avea destinaţia de cameră pentru documente secrete. E logic să fie dotată cu cameră de luat vederi. Mi-a zis că o să ia camera, eu fiind de bună credinţă n-am mai verificat dacă a luat-o sau nu. Camera era poziţionată pe biroul meu şi era ascunsă şi n-am văzut-o!

Staţi puţin! Aţi lucrat 11 ani la Serviciul Român de Informaţii şi îmi spuneţi că n-aţi observat o cameră de luat vederi? Nu pot să cred!

– Domnu’ jurnalist, puteţi să nu mă credeţi! Nu mi-am dat seama! O dată că nu m-am aşteptat să fiu urmărită. Nu ştiu să fi fost urmărit vreodată un judecător. Şi să vă mai spun o chestie: probabil că aveţi o impresie greşită despre SRI. Dacă ştiam, credeţi că nu mă feream?

De-aia vă spun că nu vă cred că n-aţi ştiut că sunteţi urmărită! Mă iertaţi, eu sunt mirat, nu vă acuz!

– Nu am ştiut, dar nici nu aveam nimic de ascuns. Iar eu în SRI nu am lucrat în servicul tehnic. Conform legii, domnul Bradin trebuia să ia camera, atunci când mi-a dat biroul. Pentru că îi dispăruse destinaţia pentru care fusese pusă camera. Eu mă gândesc că mi-a dat biroul ăla nu din amiciţie, că nu mă iubea. Am văzut în interviu că eu am practici securistice. Eu vă întreb ca oameni: care dintre noi a avut practici securistice?

Nu intru în această capcană, cunosc tehnicile de manipulare. Chiar când m-aţi sunat m-aţi acuzat că v-am umplut de botox. Eu mă referisem la dialoguri, nu la persoane…

– Citisem pe diagonală…

Mă rog, nu intrăm în amănunte. Altceva vreau să vă întreb: în biroul respectiv a intrat sau nu vreodată soţul dumneavoastră, care era avocat?

– În biroul meu evident că a intrat! Dar nu când am audiat minori. La fel cum în biroul meu au intrat o căruţă de persoane. La fel ca în biroul oricărui judecător, au intrat soţi, copii… Eu am cerut şi o expertiză, care s-a refuzat. Sper că se va face în dosarul penal. Atunci se va vedea că imaginile sunt trunchiate. Am să vă trimit documente din care reiese acest lucru. Conform intervalului orar înregistrat cu camera, pe registrul jandarmilor de intrări şi ieşiri ar fi trebuit să apară trei minori. Ori ei au băgat doar doi! Înţelegeţi ce spun?

Am înţeles.

– Adică pentru asta sunt dosarele penale! Nu pot să vă spun mai multe fiindcă aş prejudicia dosarul penal, dar referatele vi le pot trimite. Vă trimit şi referatul privitor la soţul meu…

Apropos de soţul dumneavoastră! Vroiam să vă întreb: exact în acea perioadă era propus pentru excluderea din Baroul Arad?

– Altă minciună! După ce am sesizat Parchetul ei l-au exclus.

Se poate face o corelare a acestor date?

– Bineînţeles că da, dar să nu uit să vă spun o chestie foarte importantă. O decizie de excludere a unui avocat este executorie. El era exclus. S-ar fi întors dacă ar fi câştigat. Ştiţi ce a făcut Tribunalul Arad? Soţul meu a aflat de excludere în 1 sau 2 februarie, a depus cererea pe 2 februarie la Tribunalul Arad, într-o procedură de Ordonanţă Preşedenţială şi s-a suspendat actul administrativ de excludere în data de 5 februarie. Ca să-mi demonstreze ce putere au. Deci soţul meu era avocat pentru că Tribunalul a suspendat decizia Baroului. Cine pe cine a şantajat? Apoi a dispărut plângerea soţului meu la Curtea de Apel Timişoara. Iar firul banilor de care v-am vorbit duce la Curtea de Apel Timişoara.

Atunci de unde vi se trage întrega poveste?

– Este foarte simplu: de la faptul că nu am vrut să ascund acea deturnare de fonduri de opt ani de zile spune că la audierea minorilor, în camera de Consiliu participă doar judecătorul. Or, nu-i adevărat, este obligatoriu să participe şi judecătorul şi grefierul. Aşa spune legea! Când am venit la Arad am audiat cu grefiera. Au venit la mine şi m-au rugat să nu mai audiez cu grefiera, că vezi doamne grefiera are mult de lucru şi s-o las în pace. Asta a fost prima concesie pe care am făcut-o. E în afara legii, dar dacă toţi audiau aşa… hai fie, că doar nu-i aşa o mare minune!

Păi, dânsul îmi spunea că aţi cerut un birou separat tocmai ca să nu staţi cu alţi colegi…

– Minte din nou! Orice judecător este singur în birou, mai ales când are de audiat minori! Eu mi-am şi renovat singură biroul ăla, am şi investit în el…

Deci dumneavoastră v-aţi amenajat singură biroul?

– Da. Am apreciat oferta de birou, dacă tot audiez minori. Aveam desene în birou, ştiţi cum e cu copiii…

– Dar soţul dumneavoastră nu a fost niciodată în birou când aţi audiat minori?

– Când am audiat minori, niciodată! O singură dată s-a întâmplat, dar nu m-au trimis în judecată pentru asta. În data de 8 iunie… eu nu lăsam copiii să aştepte niciodată.  În perioada respectivă cumpăram morfină pentru bunica. M-am întâlnit cu soţul şi l-am chemat să îi dau reţeta. Am găsit patru copii la jandarmi. Au venit cu mine şi cu soţul în birou, i-am dat reţeta. Am şi recunoscut că acea imagine este reală. Atunci, faţă de recunoaşterea mea aia au scos-o… Deci cam aşa s-a procedat.

O ultimă întrebare: doamna Coţofană, ca fost ofiţer de informaţii, aţi avut vreo implicare în procesul decizional, ca judecător?

– Niciodată. Am fost ofiţer SRI până în 2012, când mi-am dat demisia după ce am intrat…

De ce aţi plecat din SRI?

– Vă spun, nici o problemă! Am fost promovată la o Direcţie mai specială, la o lună după ce am terminat facultatea. N-am vrut să mă întorc la vreo secţie judeţeană de informaţii. Apoi, în opinia mea, judecător este o chestie pe care o faci când eşti suficient de matur. Iar dacă tot ne mutam în Arad… nu m-a dat nici dracu’ afară! Am plecat după ce am intrat la INM. Dacă nu intram nu plecam din SRI. Sunt foarte mulţi ofiţeri de informaţii, care la un moment dat, când s-au maturizat îşi încearcă norocul ca judecător sau ca procuror. Aia nu înseamnă că lucrează pentru altcineva! Ştiţi că şi George Bogdan a fost ofiţer la DGA? Înseamnă George Bogdan lucrează pentru DGA?

Nu ştiu! Eu doar v-am întrebat!

– Evident că nu lucrează pentru DGA! Dacă legiuitorul nu dorea ca foştii ofiţeri să lucreze în justiţie o trecea naibii în lege. Aşa cum a trecut-o pentru foşii ofiţeri de Securitate. Deşi eu personal am cunoscut un caz care a fost judecător până la pensie.

Totuşi mai am o întrebare. Mi-aţi ridicat-o la fileu, cum se spune: aţi vrut să vă răzbunaţi pe avocaţii din Arad?

– Nu. Păi dacă m-am măritat cu un avocat, pentru ce?

Pentru ce a fost condamnat soţul dumneavoastră?

– Pentru o presupusă faptă de evaziune fiscală. Pentru neevidenţierea onorariului. În Bucureşti e plin de judecători şi avocaţi condamnaţi. În cazul soţului meu s-a decis că este nedemn pentru exercitarea profesiei de avocat. Alţii nu îşi exclud avocaţii condamnaţi. Eu nu mă folosesc de chestia asta, dar este în derulare un proces de revizuire. În 2015 soţul meu le-a adus la cunoştinţă condamnarea. Prodecanul de atunci a zis că nici nu mai trebuie să luăm în calcul. Despre cazul soţului meu n-a scris nimeni. Nici n-ar fi aflat dacă el nu le spunea. L-au exclus înainte de motivarea Înaltei Curţi pentru condamnare, deşi au spus că vor aştepta motivarea pentru a lua în discuţie excluderea lui din Barou. Întrebaţi avocaţii care l-au reprezentat pe soţul meu. Întrebaţi avocaţii din Arad să vedeţi ce părere au despre mine. Ce motive aveam eu să mă răzbun pe vreun avocat? Paul Doina e săracă cu duhul. O să vedeţi la viitoarele emisiuni televizate.

Aţi spus că aveţi înregistrarea cu doamna avocat Paul Doina.

– Nu eu am înregistrat-o! Am înregistrarea, dar nu eu am făcut-o. O avem de la CSM. O să-l auziţi pe domnul Alunaru cum minte că nu şi-au schimbat practica. Faptul că eu sunt percepută ca omul DNA-ului e o altă chestiune. Dar de aici şi până la a rescrie realitatea… Pe mine m-a şocat presa din Arad. Deci să nu fii interesat de ce se întâmplă în realitate… Vedeţi că se mai spune că eu l-aş fi influenţat pe Radu Soviani. Nu mi-aş permite aşa ceva. A fugit domnul decan de el. A început o investigaţie fără ca eu să ştiu. Întrebaţi-l pe Alunaru de ce este suspect. Dacă pe mine m-a exclus CSM cu patru voturi din nouă, de ce s-ar mai fi apucat Parchetul să îl declare suspect pe Alunaru?

Citește și : Judecătorul Flavius Bradin, purtător de cuvânt al Tribunalului Arad: „Cazul Lavinia Coțofană dezvăluie o breșă serioasă a sistemului de justiție din România!”

În zilele următoare Special Arad va publica un interviu în exclusivitate cu decanul Baroului Arad, Cristian Alunaru.

 

Ovidiu Balint, 6 noiembrie 2017, 8:06 AM