joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    ExclusivJudecătorul Flavius Bradin, purtător de cuvânt al Tribunalului Arad: „Cazul Lavinia Coțofană dezvăluie o breșă serioasă a sistemului de justiție din România!”

    de Ovidiu Balint | 26 octombrie 2017, 8:56 AM | Interviuri | Recomandările editorilor

    1

    Excluderea judecătorului Lavinia Coţofană  din magistratură de către Consiliul Suprem al Magistraturii, în urma unui control al Inspecţiei Judiciare, a fost la început o ştire. Ştirea a devenit interesantă după ce s-a aflat că judecătorul Coţofană fusese vreme de 11 ani ofiţer în cadrul Serviciului Român de Informaţii, înainte de a deveni magistrat. Ştirea devine poveste de presă când judecătorul Coţofană îşi depune candidatura la o funcţie în Consiliul Superior al Magistraturii şi nu primeşte nici un vot de susţinere.

    Povestea judecătoarei Coţofană devine un caz. Prin urmare şi unul de presă. Aşa a ajuns doamna Coţofană în emisiunea televizată a lui Rareş Bogdan de la Realitatea TV. Am urmărit emisiunea şi, după ce am pieptănat toate complimentele reciproce umplute cu săruturi cu botox, am înţeles că fostul preşedinte al Judecătoriei Arad, actualul purtător de cuvânt al Tribunalului Arad este un mincinos care manipulează şi presa din Arad. Prin urmare l-am rugat să ne acorde un interviu.

    – De unde începe, de fapt, povestea judecătoarei Lavinia Coţofană? Am înţeles din emisiunea difuzată de către Realitatea TV, realizată de Rareş Bogdan că sunteţi mincinos şi că faceţi parte dintr-o reţea infracţională conspirativă, din care mai fac parte Parchetele la care dânsa a depus plângeri, Baroul de Avocaţi Arad, în frunte cu preşedintele Cristian Alunaru, Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară, Înalta Curte de Justiţie şi toţi cei care au decis excluderea dânsei din magistratură. Cam grave acuzaţii, nu credeţi?

    – Aşa este. Însă povestirea, ori relatarea doamnei Coţofană este digerabilă doar de amatorii de scenarii complotiste. Domnia sa povesteşte despre o conspiraţie generalizată, precedată de o inginerie financiară complicată dezvoltată la Arad de Baroul de Avocaţi, acoperită de Judecătoria şi Tribunalul Arad şi, mai mult, acoperită de Inspecţia Judiciară care i-ar fi fabricat un dosar, apoi CSM-ul care ar fi aplicat o sancţiune pe nişte probe nerelevante şi, nu în ultimul rând, Înalta Curte de Justiţie care ar patrona aceste abuzuri de la Arad.

    Realitatea este însă mult mai simplă: judecătoarea Lavinia Coţofană şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă! Mai precis, întreaga poveste a început exact în perioada în care soţul judecătoarei Coţofană era luat în discuţie la Baroul de Avocaţi din Arad pentru a fi exclus, din cauza unei condamnări definitive pentru o infrancţiune economică săvârşită cu intenţie. Fosta judecătoare Coţofană a încercat să se folosească de funcţia pe care o avea, exercitând-o cu rea credinţă, în scopul de a găsi presupuse dovezi care să confirme că avocaţi din Baroul Arad ar fi săvârşit fapte penale.

    Adică soţul doamnei judecător, condamnat pentru evaziune fiscală, urma să fie exclus din Baroul de Avocaţi, unde era membru, iar doamna judecător strângea probe împotriva Baroului, din răzbunare?

    – Exact. Doamna judecător a avut revelaţia abuzurilor şi infracţiunilor comise de Baroul Arad. Tot ce prezintă doamna Coţofană că i s-ar fi pregătit pentru a fi exclusă din magistratură este fals. Orice judecător care descoperă cu ocazia instrumentării unui dosar că există indicii că s-ar fi săvârşit o faptă penală are obligaţia legală de a sesiza organele de urmărire penală. Aici se termină rolul judecătorului. El nu se poate transforma în procuror.

    Pe de altă parte, dacă ar fi avut dubii asupra avocaţilor care pledau în procese, nu ar fi putut să le refuze participarea în proces?

    – Bineînţeles că da. Avea la dispoziţie sancţiuni specifice. În nici un caz nu se putea transforma într-un organ de anchetă penală. Adică să devină un procuror care să ancheteze subiectiv presupuse fapte penale, mai ales că dânsa judeca fapte civile, care priveau divorţuri şi încredinţări de minori, pensii de întreţinere…

    – Cum strângea probele pe care vroia să le demonstreze a fi incriminatorii?

    – Doamna judecător a început să audieze părţile, avocaţii, secretara Baroului de Avocaţi Arad, în cauzele de minori şi familie cu privire la chestiuni care nu aveau legătură cu pricina procesului, cu privire la modul în care s-au primit delegaţiile de către avocaţi, la modul în care se eliberează aceste delegaţii către avocaţi…

    Să înţeleg că doamna judecător, în loc să judece cauza din proces încerca să adune probe incriminatoare împotriva avocaţilor care reprezentau părţile în proces? Pentru ce?

    – Pentru ca strângând aceste posibile probe să le trimită organelor de urmărire penală, practic să le servească acestora întreg materialul probator, aşa cum era văzut de doamna Coţofană. De fapt, doamna Coţofană căuta o culpă a Baroului Arad, ori săvârşirea unor infracţiuni de către membri ai conducerii Baroului, adică aceiaşi care luaseră în discuţie excluderea soţului judecătoarei din Barou.

    – Care a fost al doilea motiv pentru care doamna Coţofană a fost exclusă din magistratură?

    – Încălcarea confidenţialităţii datelor cu ocazia exercitării funcţiei de judecător. În cauzele pe care urma să le judece, trebuia să audieze minori cu privire la opţiunea lor faţă de încredinţarea unuia dintre părinţi. Potrivit legii, discuţia cu minorii trebuie să aibă loc doar între copil şi judecător. Nu participă nimeni altcineva, nici măcar părinţii. Nici măcar grefierul. Or, doamna Coţofană, aşa cum a confirmat Înalta Curte de Justiţie, a audiat aceşti copii în prezenţa soţului ei, în chiar biroul dumneaei.

    – Soţul judecătoarei era deja exclus din Barou, sau era o procedură în curs?

    – Rămânerea definitivă a deciziei de excludere a avut loc ulterior. Deci soţul doamnei era încă avocat. Săvârşirea acestei abateri disciplinare a reieşit înclusiv din registrele de intrări şi ieşiri ale jandarmilor. Şi dumneavoastră când aţi intrat aţi fost înregistrat. Între orele în care apăreau intrările şi ieşirile domnului Coţofană, în biroul doamnei judecător aveau loc audieri ai minorilor. În plus, înscrisurile din registre erau confirmate de către înregistrările de pe camerele de luat vederi aflate pe holul instituţiei. Judecătoria Arad şi Tribunalul Arad sunt dotate cu sisteme de supraveghere video care monitorizează activitatea ce se desfăşoară în spaţiile instituţiilor. Camerele supraveghează activitatea a 18 judecători şi peste 20 de grefieri, precum şi accesul publicului în instituţii.

    – Doamna judecător spunea că a părăsit Serviciul Român de Informaţii din motive personale, după care a intrat în magistratură, ca judecător. Folosindu-mă de aceeaşi teorie a conspiraţiei, credeţi că doamna Coţofană a intrat în magistratură cu un scop determinat?

    – Nu pot confirma sau infirma o astfel de teorie. Părerea mea este că nu există nici o legătură între activitatea Serviciului Român de Informaţii şi activitatea doamnei Coţofană, ca judecător. Singura legătură care ar putea exista este aceea că în perioada în care a activat în cadrul Serviciului de Informaţii a deprins nişte modalităţi de comunicare şi manipulare a celor cu care intră în contact. A folosit aceste modalităţi şi le foloseşte şi în prezent pentru a crea o anumită impresie şi pentru a arunca mizerie asupra justiţiei arădene. De fapt, din această cauză am şi acceptat să vă acord acest interviu. Fiindcă mi se pare nefiresc ca în spatele unei atitudini de reţinere în faţa unor acuzaţii să fim denigraţi în mod injust.

    – Atunci ce o mână în luptă, înafara  unei răzbunări faţă de Baroul de Avocaţi Arad? Soluţia instanţei supreme este definitivă. Ce o determină să facă aceste atacuri la întregul sistem de justiţie din România?

    – Ori nu conştientizează gravitatea faptelor pe care le-a săvârşit, ori le conştientizează şi nu vrea să le recunoască. Aşa cum v-am spus, exercitarea funcţiei de judecător cu rea-credinţă este cea mai gravă abatere disciplinară pe care o poate săvârşi un judecător. Nu ştiu ce o mână în luptă. Poate dorinţa ca în ultimul moment să aducă o umbră de îndoială asupra modului în care se înfăptuieşte justiţia la Arad. Sau poate vrea să se răzbune pe faptul că am avut curajul să ne îndreptăm împotriva unui judecător care, aşa cum este dovedit definitiv, şi-a exercitat funcţia aşa cum nu trebuia să procedeze niciun judecător.

    – Doamna Coţofană spunea că a fost „executată” fiindcă a oprit o deturnare continuă de fonduri din banul public. Care este cuantumul acelor decontări ale delegaţiilor către avocaţii care pledau în favoarea petenţilor cu venituri mici?

    – Potrivit regulamentului de aprobare a onorariilor judiciare şi extrajudiciare, sumele care se pot acorda avocaţilor care prestează în astfel de cazuri, cu titlul de ajutor public judiciar, sunt la un nivel modic. În faza extrajudiciară, adică atunci când avocatul nu a pornit acţiunea judiciară, ci doar consiliază petentul, suma este de circa 250 de lei. În faza judiciară, adică după ce a fost începută acţiunea judiciară, suma poate urca la valoarea de 350 de lei.

    – Şi cam câte cazuri de acest gen sunt intrumentate pe an la Arad, ca să ne putem da seama de valoarea presupusei „deturnări de fonduri”?

    – N-aş putea să vă dau o cifră exactă, mai ales că doamna judecător se referă doar la anumite onorarii nu la toate onorariile avocaţilor acordate cu titlul de ajutor public judiciar. Cu toate astea, nu cred că aceste sume depăşesc valoarea câtorva mii de lei, însumată într-un an de zile.

    – Deci miza acestei dezvăluiri despre posibile deturnări de fonduri ar fi de mărimea a câtorva mii de lei?

    – Da, şi repet, este vorba de sume pentru servicii prestate. De fapt în ce constau acuzaţiile doamnei Coţofană, mai pe înţelesul cât mai multor cititori? Dacă cineva consideră că ar avea o problemă care se poate soluţiona pe cale juridică va contacta un avocat. Aceasta nu implică pornirea unui proces şi este o etapă extra-judiciară. Dacă se începe procedura judiciară este a doua etapă care necesită din nou asistenţa unui avocat. Practica Judecătoriei şi a Tribunalului Arad plecând de la firescul situaţiei în care un avocat propune soluţionarea unei probleme să o şi susţină pe parcursul procesului, permitea avocaţilor desemnaţi de Baroul Arad să reprezinte părţile şi în procesul pornit. Doamna Coţofană susţinea că nu ar fi normală prezenţa aceluiaşi avocat, ci că ar trebui desemnat un alt avocat în faza judiciară, decât cel din faza extra-judiciară. Astfel, paradoxul dezvăluirilor dumneaei cu privire la deturnarea de fonduri constă în faptul că soluţia propusă are ca efect cheltuirea mai multor fonduri publice! Adică să se acorde două onorarii. Noi am acordat un singur onorariu, cel din faza judiciară, fiindcă avocatul desemnat presta două servicii. Aşadar, despre asemenea „inginerii financiare” vorbim. Raportând aceste „inginerii finaciare”, care relevă nişte „sume exorbitante”, la situaţia personală a Laviniei Coţofană, al cărei soţ a fost exclus din Barou pentru o condamnare definitivă pentru infracţiuni economice, pot da o idee despre buna sau reaua credinţă a judecătorului Lavinia Coţofană atunci când a făcut afirmaţiile la adresa mea şi a altor colegi.

    Ce a scos de fapt la iveală Cazul Coţofană?

    – O problemă mult mai gravă a justiţiei din România. Care ţine de sistemul judiciar. Dacă ne gândim că doamna Coţofană deţine recordul pentru cea mai scurtă perioadă în care a fost judecător, adică vreo doi ani, nu putem să nu ne întrebăm cum este posibil ca un om să intre în magistratură ca să fie exclus imediat după aceea. Problema pe care o ridică acest caz Coţofană este cea a filtrelor pe care ar trebui să le punem atunci când sunt acceptaţi ca magistraţi diverse persoane. Cred că adevărata problemă care stă în spatele Cazului Coţofană este marea deficienţă a sistemului de justiţie din România.

    – Adică în Justiţie se intră prea uşor sau sunt intrări prea periculoase?

    – Cert este că realitatea obiectivă ne dezvăluie o breşă a sistemului! Atâta vreme cât un judecător este dat afară din magistratură pentru cea mai gravă abatere disciplinară, la nici doi ani după ce a fost acceptat ca magistrat, înseamnă că ar trebui lucrat la modul de admitere în magistratură. Măcar ar trebui analizată situaţia, dacă nu cumva este vreo sincopă.

    Am închis reportofonul, dar mi-a mărturisit că ştie că ar putea să creeze mari supărări cu acest interviu, însă nici nu mai putea rămâne indiferent la modul cum se împroaşcă cu noroi instituţiile justiţei arădene.

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    9 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.