Facebook mi-a aruncat sub nas un material video în care apărea viceprimarul Călin Bibarț și colegul de breaslă Kristian Ivan Varjasi. Tema era una aparent de bun simț, iar acel video postat chiar de viceprimarul Bibarț conține și el o întrebare de bun simț: „Dar cu scaunele ce au avut?”

Întrebarea, la prima vedere, pare una de bun simț. Un bun public a fost distrus de un grup de oameni. Câteva scaune cumpărate din banii publici ai unei comunități au fost distruse de un grup de oameni dintr-o altă comunitate. Am putea, noi arădenii, cei prejudiciați, să strigăm acum în gura mare: „vandalii!”, „nesimțiții!”, „ordinarii!”, sau fel și fel de alte apelative din același gen.

Pentru cei care cunosc situația, lucrurile nu stau deloc așa. Este, dacă vreți, ca și întrebarea „cine a fost primul, oul sau găina”. În aceeași idee, răspunsul la o dilemă a cauzalității îl căutăm și prin întrebarea: cine sunt mai nesimțiți, cei din Primăria Arad sau suporterii lui ASU Poli Timișoara?

Iar acum vin cu câteva argumente. Imediat după darea în folosință a arenei Motorul, după renovare, am văzut cum la fiecare minge care ieșea din spațiul de joc și lovea un scaun din tribune, acesta se rupea. Am văzut zeci de cazuri în care, oameni de bună credință, microbiști care nu au nimic cu fenomenul ultras sau cu distrugerea de bunuri, s-au împiedicat de spătarele acestor scaune, le-au rupt dar s-au și rănit la picioare. Un caz celebru este chiar al legendarului fotbalist al Bătrânei Doamne, Flavius „Gigi” Domide (n.m. La mulți ani! pe această cale la împlinirea vârstei de 73 de ani), care și el a rupt un scaun împiedicându-se de el. Știai, domnule viceprimar? Poate este și Flavius Domide vreun vandal…

Chiar eu am scris că imediat după startul partidei dintre UTA și ASU Poli m-am așezat pe unul dintre aceste scaune. Am doar 68 de kilograme, dar scaunul a cedat sub greutatea mea. S-a rupt în trei locuri.

Scaunele de pe Motorul, frumoase din exterior, de un roșu aprins, sunt exact ca mâncarea pe care o vedem de atâtea ori postată pe Facebook. Sunt bune doar pentru poze. Și mâncarea de pe Facebook este cam la fel. Până o fotografiază cei care o postează se răcește. Apoi, cei care s-au postat, se satură la mama acasă că e prea scump să își mai comande o dată, iar să o retrimită la încălzit li se face cam jenă…

Călin Bibarț se lamentează vreme de vreo trei minute în fața camerelor de luat vederi și se întreabă cum au putut acei suporteri să creeze atâtea pagube. Domnule Bibarț, chiar există printre noi naivi care credeau că cei 300 de fani ai lui Poli vor veni la Arad, se vor așeza frumos, cu fundul pe scaun, încet ca să nu îl rupă și apoi tot timpul meciului vor aplauda frenetic precum croitoresele din galeria Republicii Coreea de Nord? Era foarte clar că vor veni și vor sta în picioare, pentru că așa stau galeriile din toată lumea asta, indiferent că vorbim despre Dortmund, Liverpool, Lazio, Boca Juniors, sau autohtonele Petrolul, Rapid, „U” Cluj sau Timișoara. Galeria echipei UTA a stat așezată pe scaune? Nu, domnule viceprimar, a stat în picioare tot meciul, dar în acea zonă de stadion nu prea sunt scaune. Fanii arădeni au scandat în repetate rânduri „cine nu sare, ori e cu Poli ori e prost de moare!” Domnule viceprimar, din ce poziție credeți că au sărit acei oameni? Din stând pe scaun? Nu, erau în picioare. E evident.

Știți de ce stau în picioare? Pentru că ei trăiesc meciul la maximă intensitate, pentru că fotbalul nu este teatru, uneori chiar este teatru de război…

„Vorbim despre un stadion în care numai anul trecut municipalitatea a investit aproape un milion de euro şi nu pot decât să-mi exprim dezamăgirea pentru că unii dintre concetăţenii noştri înţeleg să-i respecte pe ceilalţi arădeni, care an de an, din taxele şi impozitele pe care le plătesc, investesc şi în stadioane şi în lumea sportului. Din păcate, unii înţeleg să se manifeste în acest fel. Nu sunt scaune uşor de rupt, probabil că au sărit cu picioarele pe ele. Din nefericire, nu este vorba numai de scaune, aşa cum putem observa parte din gard a fost rupt. De el era prinsă reţeaua care alimenta tabela de marcaj. Să sperăm totuşi că în timp vom încerca să fim mai civilizaţi, ne vom respecta mai mult unii pe alţii şi nu ne vom mai bate joc de munca altora când de fapt, ar trebui să ne bucurăm de un eveniment sportiv”, spune Călin Bibarț în materialul video. Apropo, cred că viceprimarul Bibarț este singurul arădean în viață care crede că stadionul UTA va fi finalizat în acest an.  

Ați investit 1.000.000 de euro în „cocheta” arenă Motorul. Gazonul este tot vălurit și de o calitate foarte proastă, scaunele cad la fiecare adiere de vânt, pe alei s-a sfărâmat cimentul. Mai mult decât atât, cu ocazia acestui material video am aflat că firele electrice care alimentează tabela erau așezate pe garduri. Cât de genial trebuie să fii să pui acolo acele fire, fie ele și izolate? Izolate până la prima fisură, apoi în contact cu apa, cei care ating gardul se pot curenta foarte ușor. Dar de ce să facem aceste lucruri cu cap? Dar de ce să investiți voi banii publici și să verificați și calitatea lucrărilor? Voi, cei care mânuiți acești bani publici, ați fi în stare să cheltuiți 1.000.000 de euro și pe o Dacia Papuc din 1987 toamna, că doar așa se mai întorc din bani și la partid sau în buzunarele unora dintre voi… Voi dați 8.000 de euro pe o bancă, iar că să vă scoateți nici banca nu mai e bancă, e ansamblu arhitectural.

Du-te domnule viceprimar, bate la ușa superiorului matale, primarul Gheorghe Falcă, și spune-i că sunt câteva mii de arădeni care vor să afle firma care a vândut aceste scaune și cât a costat un scaun. Spune-i să posteze pe Facebook acest lucru dacă nu are timp altfel. Nu trebuie să se documenteze, pentru că el știe din propria-i memorie asta.

Ah, era să uit. S-a rupt și gardul. Dar de fapt nu s-a rupt. Doar s-a desprins pentru că era foarte bine montat. Cam ca și stâlpul de la Podul Traian în urmă cu câteva săptămâni. Lucrul bine făcut… Fanii arădeni sunt pe garduri la fiecare meci și se mișcă acei stâlpi de zici că atunci cad în capul copiilor de mingi, a fotoreporterilor sau a portarului. Nu s-a întâmplat până acum. Având cam aceeași ocupație în timpul jocurilor, cei din galeria lui Poli s-au urcat și ei pe gard. O fac la fiecare meci, pe orice stadion s-ar afla. Probabil s-au gândit și ei că sunt într-un oraș european, un oraș în care lucrul este bine făcut. S-au înșelat. Gardul s-a desprins.

Acum așteptăm un drept la replică, dar să nu uitați să ne scrieți și cât a costat un scaun de pe Motorul.

Până atunci vă întreb pe voi: cine sunt mai nesimțiți, cei din Primăria Arad care au investit un milion de euro într-o arenă de o calitate execrabilă, sau fanii lui ASU Poli că și-au încurajat favoriții din picioare?