Pe strada Lucian Blaga nr 13 se află un imobil care nu prea spune mare lucru trecătorilor. Până luna aceasta, avea un aspect mai mult decât pestriț, cu intervenții nefericite asupra fațadei serios avariată. Magazinuțe diverse, o conductă hidoasă de gaz și cam atât. Doar că în urmă cu exact 190 de ani, în curtea acestui imobil s-a înființat o instituție extrem de importantă:  Conservatorul.

Vorbim de primul Conservator de pe teritoriul actual al României și al șaselea din întreaga Europă!

La acea vreme, astfel de școli superioare de muzică existau doar câte una la Paris, Londra, Praga, Bruxelles, Viena și Arad.

Conservatorul a funcționat în jur de 100 de ani (până în 1948), de pe „băncile” sale absolvind nenumărați instrumentiști talentați, mulți dintre ei ajungând să fie remarcați pe scenele din întreaga Europă. Aradul a fost astfel un apreciat centru al muzicii, atrăgând de-a lungul timpului o serie de mari artişti şi compozitori care au venit să concerteze în orașul nostru: Franz Liszt (1846), Johann Strauss fiul (1847), Pablo Sarsate (1877), Henryk Wiernawski (1877), Anton Kneissel (1906), Pablo Casals (1912), George Enescu (1922), Bela Bartok (1924).

Acum, puțini mai sunt cei care știu ce se află în curtea de pe Blaga nr. 13. Clădirea din față pare banală. Una dintre zecile de clădiri asemănătoare din centrul Aradului. Nu e considerată valoroasă, iar cea din spate nici nu se observă. Nu e înregistrată în lista monumentelor istorice ale orașului și nici măcar o placă nu există pe fațada celei din față pentru a semnala ce s-a aflat cândva acolo.

(Concertul de absolvire al unei promoții de la Conservator, organizat la Teatrul Orașului Liber Regesc Arad, în 19 august 1837)

După o lungă perioadă de delăsare, au apărut schelele pe clădirea de intrare a fostului Conservator

În urmă cu câteva săptămâni, am trimis Primăriei Arad o solicitare pentru a afla care sunt planurile asociației de proprietari. Dacă intenționează să o reabiliteze. În timp ce așteptam răspunsul, pe clădire au fost montate schele.

Astăzi ne-a sosit și răspunsul municipalității. Pentru toate intervențiile nefericite aduse fațadei clădirii dinspre stradă, și ea de epocă, asociația de proprietari nu a primit nicio amendă. Deși putem observa că au fost aplicate mai multe tipuri de ferestre din termopan (cu tâmplărie PVC, atât albă cât și de culoarea lemnului) și fațada a fost chiar perforată pentru a face loc țeava de evacuare de la centrala termică – toate intervenții interzise conform regulamentului de urbanism pentru clădirile istorice.

Totuși, Primăria a dispus majorarea impozitului cu 100%, conform Hotărârii de Consiliu Local nr. 560 din 13.12.2018. Acest lucru a dat primele „roade” în 2021, când asociația de proprietari a solicitat și a primit autorizația de construcție pentru reabilitarea fațadei.

A mai trebuit să treacă încă doi ani până când au fost montate schelele și muncitorii au trecut la treabă.

Contactată de Special Arad, președinta asociației de locatari nu a dorit să ne informeze despre suma la care se ridică investiția și nici să ne dezvăluie care este firma care execută lucrările. Tot ce ne-a spus este că reabilitarea a început cu mari eforturi, locatarii din imobil fiind persoane vârstnice, că statul nu ocrotește clădirile istorice, ci doar se mândrește cu ele, dar că nu ajută cu nimic.

Ca o completare la cele constatate de doamna respectivă, noi am adăuga că în cazul de față, nici măcar despre mândrie nu poate fi vorba. Sperăm ca pe viitor autoritățile locale să-și amintească despre instituția de cultură care a funcționat în curtea acestei clădiri și, poate, găsește resursele necesare în buget pentru a amplasa măcar o mică placă informativă pe fațada imobilului dinspre stradă.