Suntem obișnuiți să găsim Aradul mereu în zona roșie a clasamentelor naționale, lângă județe precum Botoșani, Vaslui sau Sălaj, și îl regăsim aici și când vine vorba de avort, de harta avorturilor elaborată de Asociația Moașelor Independente (AMI). Județul Arad e trecut pe această hartă cu 0% acces la avort, alături de județele Bacău, Botoșani, Brăila, Călărași, Caraș-Severin, Constanța, Covasna, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Sălaj, Vaslui. O poziție pe care a ocupat-o și în trecut, într-un top similar realizat în 2019.

Acum, sunt 13 județe, printre care și Aradul, trecute cu roșu la acest procent, de zero la sută acces la avort, în raportul elaborat de Asociația Moașelor Independente (AMI), date strânse în urma unei cercetări telefonice făcute de acest ONG la 1.000 de spitale și clinici din România.

Potrivit AMI, dintre cele 23 de unități medicale chestionate în judeţul Arad, 12 unități – 52,17% – refuză efectuarea procedurii, iar alte 7 unități nu au oferit niciun răspuns.

Ce a urmărit AMI cu harta avorturilor?

Un lucru foarte simplu: unde și cum putem face avort în siguranță în România în 2024!

Potrivit celor cuprinse în raport, cercetarea telefonică a vizat 1.000 de spitale și clinici la nivel național şi a avut un dublu rol: de a construi o bază de date pentru echipa AMI care să faciliteze managementul de caz și îndrumarea femeilor către servicii medicale sigure și verificate și de a contribui la creșterea gradului de conștientizare privind îngrădirea accesului la avort în România. Studiul s-a realizat în noiembrie 2023 – februarie 2024 la secțiile de obstetrică-ginecologie din sistemul public și privat.

Din cele 1.000 de unități, au fost eliminate 41, pentru că au fost identificate dubluri, pentru că unele dintre unități funcționau exclusiv ca punct de recoltare, pentru că altele s-au reprofilat către alte specialități, sau pentru că mediul s-a pensionat.

Potrivit asociaţiei, au fost ca atare luate în calculul final un total de 959 de unități medicale, fiecare fiind sunată de minimum 4 ori, în zile diferite și în momente diferite ale zilei. S-a refăcut, astfel, traseul pe care îl face orice pacientă care are nevoie de acest serviciu. La momentul apelului, operatorii s-au identificat ca sunând din partea unei organizații neguvernamentale, solicitând informații în numele beneficiarelor AMI.

(Maternitatea din Arad, în așteptarea unei noi clădiri)

Cum se vede Aradul pe harta avorturilor prin ochii medicilor de acasă?

Pentru că pe harta AMI, Aradul se regăseşte în zona roşie cu zero acces la avort la cerere, am încercat să aflăm cum se vede locul ocupat de județ prin ochii celei mai mari unități spitalicești de aici, Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad. Am dorit să vedem dacă, în viziunea conducerii de aici, datele adunate de Asociația Moșelor Independente concordă cu cele ale unității sau dacă Aradul merită un loc mai bun ca urmare a practicilor din spital.

Unitatea medicală susține că efectuează avorturi atât medicamentoase, cât și chirurgicale, iar statistica trimisă indică acest fapt, însă răspunsul primit de aici arată că aceste tipuri de avorturi sunt limitative și se efectuează la termene mult mai puțin permisive decât cele oferite chiar de legislație. Acestea sunt, cel mai probabil, unele dintre motivele pentru care AMI a trecut Aradul pe roșu, dincolo de răspunsurile primite la telefon.

Pornind de la întrebările noastre legate de numărul avorturilor medicamentoase și a celor chirurgicale efectuate în spital și până la câte săptămâni de la sarcină sunt acceptate acestea, unitatea a precizat faptul că în 2022 au fost efectuate în unitatea medicală – 11 avorturi medicamentoase și 112 avorturi chirurgicale, iar în 2023 – 48 avorturi medicamentoase și 131 chirurgicale. Fără a preciza care e vârsta de sarcină acceptată pentru avortul medicamentos în spitalul din Arad, în răspunsul unităţii e indicat faptul că „vârsta de sarcină acceptată este de 12 săptămâni” (pentru avortul chirurgical – n.r.), în pofida faptului că legea e mai îngăduitoare şi stabilește o limită de intervenţie la 14 săptămâni!

Potrivit studiului realizat de Asociația Moașelor Independente din România, Aradul nu se regăsește în cele „doar 7 unități publice (4%) care furnizează avort medicamentos sau chirurgical în acord cu recomandările din ghidurile medicale, prospectele farmaceutice și legislația națională”.

Tot potrivit spitalului, toți medicii de specialitate angajați efectuează procedura de avort, dar tot în răspuns se subliniază faptul că vorbim doar de procedura „avort medical – sarcină oprită în evoluție, sarcini patologice”, fără a face precizarea dacă medicii de aici efectuează avort la cerere.

Potrivit datelor suplimentare cerute de aici, sarcina oprită din evoluţie face referire la cazul în care medicii intervin şi fac avortul din pricina unor afecţiuni/probleme medicale ale gravidei. Tot potrivit datelor suplimentare solicitate și primite de la spital, din cei 12 medici ginecologi, doar 2 refuză să facă avorturi la cerere, din motive personale.

Statistica de mai sus plasează, oficial, Aradul în cu totul altă zonă decât cea roșie în care se regăsește în studiul AMI. De unde această pozițioare diferită? Cel mai probabil din pricina faptului că studiul AMI nu a fost făcut pentru a afla date statistice livrate de conducerile unităților medicale legate de procedurile de avort, ci modul în care sunt furnizate aceste datele (mai exact, accesul la procedurile de avort) femeilor însărcinate, la telefonul pus la dispoziţie de către spitale. 

Alte câteva date de la Arad

În răspunsul primit la întrebările noastre se mai arată faptul că „pentru avorturile chirurgicale tipul de anestezie folosit este anestezia intravenoasă”. În raportul Asociației se precizează faptul că „în peste jumătate dintre cazuri (procent calculat la cele peste 900 de unități medicale sunate), tipul de anestezie furnizat pentru avortul chirurgical nu este conform recomandărilor. Avortul prin aspirație este oferit în puține dintre unități, deși acesta reprezintă standardul la care trebuie să ajungă toate spitalele și clinicile care furnizează întreruperi de sarcină la cerere și/sau din motive medicale, conform recomandărilor OMS”.

În ceea ce privește avortul medicamentos, potrivit datelor din spital, pentru consultaţie şi ecografie pacienta va plăti 170 de lei, apoi va primi rețeta pentru medicament, care poate fi cumpărat de la farmacie cu suma de 300 de lei. Pentru avortul chirurgical, pacienta va plăti 450 de lei.

De la Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad am primit și următoarele date cerute: faptul că în unitatea medicală nu a fost cazul de realizare a vreunui avort, în anul 2023, care să fi avut ca țintă victima unui viol, dar și faptul că 12 nou-născuți au fost abandonați în Maternitatea arădeană în 2022, iar alți 10 nou-născuți în 2023.

În ceea ce privește cazurile de noi bolnavi de boli cu transmisie sexuală intrați în evidenţele spitalului de-a lungul anului 2023, numărul acestora, potrivit unității medicale arădene, este de 39.

(Așa arată, potrivit AMI, harta accesului la avort când vine vorba de județul Arad)

Avortul sub lupă, ce a ieşit la iveală?

Ce a ieșit la iveală din cercetarea făcută de AMI în 959 de unități medicale, care a dus la conturarea hărții avortului?
Că „147 de unități medicale, reprezentând 15,32% din totalul unităților selecționate, nu au răspuns la telefon sau telefonul nu a fost funcțional”.
Că „doar 7 unități publice (4%) furnizează avort medicamentos sau chirurgical în acord cu recomandările din ghidurile medicale, prospectele farmaceutice și legislația națională”.
Că „111 din 176 de unități publice (63,6%) NU OFERĂ acest serviciu medical”.
Că „26 de unități (14,77%) furnizează servicii de întrerupere a sarcinii până la mai puține săptămâni față de recomandările din ghidurile medicale, prospect și legislația națională”. 32 de unități (18,18%) nu au răspuns la telefon.
Că „552 din 959 de unități medicale publice și private (57,55%) au răspuns că NU FAC întreruperi de sarcină”.
Că „142 de unități medicale (14,8%) furnizează serviciul medical de avort la cerere până la < 8 săptămâni pentru avortul medicamentos și până la < 13 săptămâni pentru avortul chirurgical, nu oferă informații la telefon despre vârsta până la care furnizează avort medicamentos sau avort chirurgical sau au răspuns agresiv la telefon”.

Doar 7 spitale publice fac avorturi, ori medicamentoase, ori chirurgicale

Care sunt rezultatele studiului privind accesul la avort?
Potrivit Asociaţiei Moaşelor Independente (AMI), acestea sunt rezultatele: „Doar 66 de clinici și spitale (6,88%) furnizează avort medicamentos sau chirurgical sau ambele tipuri în conformitate cu recomandările din ghidurile medicale, prospect și cu legislația națională. Mai exact, avort medicamentos până la 9 săptămâni şi avort chirurgical până la 14 săptămâni. Este vorba de doar 7 spitale publice (dar nicio unitate publică nu oferă ambele tipuri de avort) şi 59 unități private din 959 de unități. Doar 3 unități medicale private oferă ambele tipuri de servicii de întrerupere a sarcinii conform ghidurilor, prospectului și legislației naționale (avort medicamentos până la 9 săptămâni, avort chirurgical până la 14 săptămâni). Acest tip de acces nu este optim”.

Mai mult, „52 de unități medicale (5,42%) furnizează acces la avort medicamentos până la 8 săptămâni de sarcină sau chirurgical până la 13 săptămâni de sarcină”. Chiar și aşa, aceste unități au rămas evidențiate în maparea serviciilor de către asociație, „pentru a putea oferi beneficiarelor noastre opțiunile disponibile la nivel de județ, chiar dacă acestea nu sunt ideale”.

Avort cu anestezie nerecomandată şi costurile intervenţiei

Dar lista cu probleme nu se oprește doar la aceste cifre. Potrivit raportului, „În peste jumătate dintre cazuri, tipul de anestezie furnizat pentru avortul chirurgical nu este conform recomandărilor. Avortul prin aspirație este oferit în puține dintre unități, deși acesta reprezintă standardul la care trebuie să ajungă toate spitalele și clinicile care furnizează întreruperi de sarcină la cerere și/sau din motive medicale, conform recomandărilor OMS”.

Studiul a identificat și barierele care împiedică accesul la avort, unele de cost, pentru că încă toate tipurile de avort sunt contra cost în România, altele legate de accesul la informații, altele în legătură directă cu discriminare pe motive etnice.

Drept bariere de cost a fost menționat: „Avortul la cerere și avortul terapeutic sunt servicii medicale furnizate cu plată, atât în sistemul public, cât și în cel privat. Singurele proceduri acoperite de sistemul național de asigurări medicale sunt avorturile în desfășurare și îngrijirile pentru iminența de avort”. În România, potrivit raportului, avortul medicamentos poate ajunge până la 1.800 de lei, iar cel chirurgical până la 4.800 lei.

„Practic, chiar și în cazul în care o victimă a agresiunii sexuale are nevoie de servicii medicale de întrerupere a sarcinii, acestea vor fi furnizate contra cost, dacă există acces în județul respectiv. Singurele excepții de la avortul plătit pentru aceste cazuri sunt legate de implicarea unor medici care caută soluții ca procedura să fie încadrată în alt mod în codurile de diagnostic pentru a putea fi decontată. Acest aspect relevă barierele sistemice cu care se confruntă inclusiv medicii”, se arată în raport.

La bariere informaționale este amintit faptul că „Toate pacientele, mai ales cele care au nevoie să călătorească în alt județ pentru acest serviciu, au nevoie de informații clare despre vârsta sarcinii până la care unitățile medicale furnizează avorturi și despre prețuri.

70 dintre spitalele și clinicile din România NU OFERĂ aceste informații la telefon. Unele clinici și spitale NU ȘTIU că vârsta legală în România este 14 săptămâni și dezinformează pacientele în acest sens. Dintre clinicile și spitalele care acceptă să ofere avort, doar 17 acceptă persoane cu vârsta între 16 și 18 ani fără a fi însoțite de un tutore legal. 73 dintre unități nu acceptă și nu sunt informate sau nu respectă legislația privind vârsta consimțământului pentru sănătatea reproducerii”.

Dar nu sunt singurele bariere în calea accesului la un drept câștigat de mult. La cele două de mai sus, asociația a adăugat și barierele de discriminare: „Unele unități medicale ne-au declarat că nu doresc să lucreze cu persoane vulnerabile pentru că au riscuri mai mari. ”

Clauza de conștiință nu stă în spatele refuzului de a face avort

Care sunt concluziile studiului Asociației Moașelor Independente? „Clauza de conștiință nu reprezintă principalul motiv pentru refuzul de a furniza avorturi, pentru că unele dintre spitalele publice au declarat că medicii din acele spitale oferă acest serviciu medical, dar în mediul privat. În majoritatea cazurilor, pacientele nu sunt redirecționate: 90% dintre spitale și clinici au declarat că nu trimit în altă parte femeile care solicită întreruperea sarcinii la cerere, deși această obligație este prevăzută expres în Codul Deontologic al medicilor (Art. 34).

Dintre cei care au declarat că trimit pacientele către alte unități medicale, peste jumătate au oferit informații despre clinici și spitale unde acest serviciu nu este, de fapt, disponibil. Unitățile medicale în care se asistă în prezent nașteri prin cezariană corespund, de regulă, atât din punct de vedere al dotărilor, cât și al resursei umane, pentru furnizarea de avort chirurgical în siguranță, dar totuși refuză să furnizeze acest serviciu.
Avortul medicamentos ar putea fi furnizat de către orice clinică sau spital cu profil de obstetrică-ginecologie din România.

Cine are acces uşor la avort?

În studiu se mai arată că „Accesul la avort poate fi facil pentru unele dintre persoanele care au nevoie de el. Acest lucru este datorat privilegiilor pe care unele persoane le au, cum ar fi: acces fără a fi discriminate pe baza rasei, veniturile, statutul social sau orientarea sexuală, colaborarea cu un anumit medic de mai mulți ani, abonamente în clinici private, acces la informații și cunoștințele necesare filtrării informațiilor despre cum și unde pot găsi servicii sigure pentru avort”.

„Căutați să vă verificați comportamentul, mă sunați în Boboteaza Mare”

Ce motive au invocat unităţile medicale pentru a refuza avortul, la momentul la care acestea au fost sunate de către AMI? Iată câteva din cele amintite în raport: „Le îndrumăm să păstreze sarcina”; „Treaba lor unde se duc, au destule variante”; „Nu redirecționăm, noi urmărim sarcina”; „Pentru că asta e opțiunea medicilor, este un drept al pacientelor, dar nu este obligația medicilor”; „Sunați la DSP pentru informații și redirecționare”; „Nu sunt de acord și nu trimit pacientele niciunde, noi aici aducem viața pe lume nu o luăm, avem alt rol aici“; „Căutați să vă verificați comportamentul, mă sunați în Boboteaza Mare”; „Nu se face nimic pentru avort, se face pentru a ține copilul”; „Nu prea vrem să facem avorturi, mai ales la sarcinile înaintate, le convingem să păstreze sarcina”; „Să vă fie clar: nu se face de niciun fel, nu mai întrebați așa ceva”; “A fost un singur medic care făcea, acum nu mai face”; ”Nu se fac, trebuie să sunați la conducerea spitalului, găsiți numărul pe site”; ”Nu, în niciun caz. Vă rog mult să nu faceți avort niciodată, am făcut și eu greșeala asta și regret enorm, vă rog mult să mă ascultați și să nu faceți așa ceva.”

Care au fost întrebările adresate unităților medicale care au stat la baza raportului aosciației?

– Este disponibil serviciul de avort la cerere?
– În cazul în care serviciul nu este furnizat, care este motivul refuzului?
– Ce tip de avort este disponibil?
– Care este numărul de săptămâni până la care este oferit?
– Ce tip de anestezie este folosit pentru avortul chirurgical?
– Care este procedura folosită pentru avortul chirurgical?
– Care este programul de lucru al medicilor care furnizează acest serviciu?
– Care este metoda prin care o pacientă se poate programa?
– Care este vârsta pacientei acceptate pentru întrerupere de sarcină?
– Există disponibilitate de a colabora cu AMI pentru plata serviciilor de avort pentru beneficiarele noastre și furnizarea medicamentelor necesare?

(

(În căutarea unui spital care face avorturi la cerere)

Realitatea cu care se confruntă România lui 2024

Care este realitatea din România anului 2024, aşa cum e văzută ea de Asociaţia Moaşelor Independente?

„În România, există numeroase fete și femei care nu cunosc procedurile, nu au acces la informații, nu au un medic curant, nu își permit să călătorească în alt județ și să plătească sume de mii de lei pentru un avort. Cu cât aceste persoane au o vulnerabilitate sau o intersecție de vulnerabilități, cu atât mai mari vor fi riscurile ca ele să rămână fără îngrijirea de care au nevoie și, în consecință, să devină mame cu forța.

Asociația Moașelor Independente a lucrat în ultimii doi ani cu sute de beneficiare pentru îngrijire și suport privind avortul și/sau contracepția. Uneori, acestea au nevoie doar de o îndrumare sigură pentru că, deși sunt persoane care au acces la informații, au resurse financiare, pot călători, totuși clinicile accesate le-au furnizat informații false, dăunătoare și nu au primit sprijinul necesar pentru serviciul de care aveau nevoie”, se arată în studiul AMI.

Cu 3 copii la 22 de ani, cu 12 copii la 38 de ani

„De cele mai multe ori, lucrăm cu femei care sunt vulnerabile, femei fără venit, femei aflate într-o relație abuzivă, femei rome, femei cu dizabilități, femei din centre de protecție, femei care au deja 3 copii la 22 de ani, femei care au 12 copii la 38 de ani, femei care nu au avut acces la nicio zi de școală, fete de 17 ani însărcinate în urma unui abuz sexual, studente de 20 de ani la care nu a funcționat metoda de contracepție.

Motivul unei fete/femei pentru a face avort este personal și le vom sprijini în continuare pe cele care își doresc un copil în prezent, pe cele care nu își doresc un copil în prezent și pe cele care nu își doresc un copil deloc. Fiecare femeie trebuie să poată alege felul în care își planifică viața reproductivă și să nu fie forțată să nască un copil sau mai mulți copii pe care nu îi dorește și nu îi poate crește”, se mai precizează în studiul finalizat la început de an 2024.

Acces restrâns la întreruperi de sarcină și lupta purtată de ONG-uri

Organizațiile care luptă pentru drepturile femeilor trag constant semnale de alarmă pe această temă, a accesului la avort, iar Centrul Filia a început monitorizarea accesibilității în 2019 și a continuat în 2020 – 2021.
În noiembrie 2022, peste 250 de organizații din România și internaționale au cerut Ministrului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) decontarea procedurii de avort la cerere. În noiembrie 2023, peste 200 de organizații ale societății civile din România și europene au cerut ministrului Sănătății și CNAS să asigure acces gratuit și universal la metode de contracepție, contracepție de urgență și protecție.

Cercetarea telefonică de mai sus, finalizată la începutul anului 2024, continuă eforturile societății civile de a atrage atenția asupra restrângerii accesului la întreruperi de sarcină și la servicii sigure pentru femei. Raportul şi-a propus să analizeze cauzele înrăutățirii accesului la avort.

(Momentul prezentrii studiului Asociaţiei Moaşelor din România)

Recomandările raportului privind avortul în România

Raportul Asociaţiei Moaşelor din România nu a contabilizat doar problemele sistemului, ci a venit și cu un set de recomandări. Iată-le:

1. Decontarea consultului și prescrierii avortului medicamentos și a procedurii de avort chirurgical pentru avorturile terapeutice, inclusiv pentru victimele violului și pentru persoanele fără venit, minore și cu dizabilități. Decontarea și furnizarea în spitale a contracepției de urgență pentru toate victimele agresiunii sexuale.
2. Elaborarea ghidului clinic pentru avort chirurgical, în conformitate cu recomandările ghidului Organizației Mondiale a Sănătății. Formarea continuă a medicilor pentru avortul medicamentos.
3. Oferirea unei linii telefonice de sprijin în parteneriat cu Guvernul/SOGR/ANES/Ministerul Sănătății pentru informații și sprijin privind avortul medicamentos, atât pentru profesioniști din domeniul sanitar, cât și pentru pacienți.
4. Lansarea unui website/platforme online în parteneriat cu Guvernul/SOGR/ANES/Ministerul Sănătății cu informații privind accesul la avort medicamentos și chirurgical.
5. Decontarea anticoncepționalelor și metodelor de protecție împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală.
6. Implementarea în practică, prin protocoale și proceduri adoptate la nivelul unităților medicale, a referirii atunci când medicul/medicii refuză furnizarea avortului la cerere.
7. Obligativitatea unităților medicale publice de a avea cel puțin un medic angajat sau colaborator pentru a furniza servicii de avort medical și avort chirurgical.
8. Formarea personalului medical privind vârsta legală de consimțământ pentru sănătatea reproducerii și privind drepturile sexuale și reproductive.

Recapitulare cu date dureroase

Cum stăm cu accesul la avort în România? Pe scurt, astfel: Din totalul de aproape 1.000 de spitale și clinici, au fost identificate 66 (6,88% din totalul celor care au fost contactate) care furnizează ori avort medicamentos până la 9 săptămâni, ori avort chirurgical până la 14 săptămâni, ori ambele tipuri. Aceste unități medicale respectă recomandările din ghidurile medicale, prospectul și legislația națională. Dintre acestea, 7 sunt unități publice, iar 59 sunt private, dar dintre cele publice niciuna nu oferă ambele tipuri.

Alte 52 de unități medicale (5,42% din cele contactate) furnizează acces la avort medicamentos până la 8 săptămâni de sarcină sau chirurgical până la 13 săptămâni de sarcină, accesul oferit de acestea nefiind unul optim.

Care e situaţia la nivelul spitalelor publice

Dintre cele 959 de unități contactate, 176 sunt spitale publice. Dintre acestea, 32 de unități (18,18%) nu au răspuns la telefon. Doar 7 unități (4%) au declarat că furnizează ori avort medicamentos până la 9 săptămâni, ori avort chirurgical până la 14 săptămâni, conform ghidurilor, prospectului și legislației. 26 de unități (14,77%) furnizează servicii de întrerupere a sarcinii până la limite mai mici de 14 săptămâni pentru avort chirurgical și 9 săptămâni pentru avort medicamentos.

Majoritatea spitalelor și clinicilor de stat din România nu oferă acest serviciu medical: 111 unități (63,06% din numărul total al unităților publice).

Citește și:

Poveste de groază în satul Arăneag: și-a violat fiicele, iar pe una a lăsat-o însărcinată. Fata a făcut avort

Protest în Capitală pentru susținerea dreptului la avort: „Uterul nostru NU e profitul vostru!”

***

Legislația naţională şi internaţională privind avortul, pe foarte scurt

În prezent, avortul la cerere este reglementat prin Art. 201 al Codului penal. Avortul la cerere se poate efectua până în a 14-a săptămână de sarcină, o întrerupere de sarcină peste acest termen fiind sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și cu pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi.

O întrerupere de sarcină poate să aibă loc legal peste acest termen dacă este în scop terapeutic. Dacă sarcina are sub 6 luni, se poate întrerupe pentru a proteja sănătatea sau viața femeii însărcinate, iar dacă aceasta depășește 6 luni, medicii pot produce avortul pentru a salva viața mamei, a fătului sau pentru a provoca o naștere prematură.

În interpretarea acestui articol, se arată într-un material pe temă, publicat în Adevărul, că trebuie să se țină cont și de dispozițiile Legii nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, conform cărora dreptul femeii la viață prevalează în cazul în care sarcina este un risc pentru aceasta. De asemenea, aceasta are dreptul la informații pentru o viață sexuală normală și îi este garantat dreptul de a decide dacă își dorește sau nu copii.

Legislația românească obligă statul la a asigura servicii de întrerupere de sarcină.

„Clauza de conștiință” este reglementat în Articolul 34 din Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România, astfel:
„(1) Refuzul acordării asistenţei medicale poate avea loc strict în condiţiile legii sau dacă prin solicitarea formulată persoana în cauză îi cere medicului acte de natură a-i ştirbi independenţa profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic, cu scopul şi rolul social al profesiei medicale.”
(2) În toate cazurile, medicul îi va explica persoanei respective motivele care au stat la baza refuzului său, se va asigura că prin refuzul acordării serviciilor medicale viaţa sau sănătatea persoanei în cauză nu este pusă în pericol şi, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt coleg sau o altă unitate medicală.”

Refuzul pe considerente morale nu este absolut, însă, iar practica nu este conformă cu standardele europene prevăzute în jurisprudența CEDO. În cazul R.R. v Poland, caz amintit tot de Adevărul, Curtea s-a pronunțat asupra faptului că, dacă statul are o legislație care permite avortul la cerere, trebuie să asigure acest serviciu pacientelor, chiar și atunci când sunt refuzate de medicii ginecologi.

Citeşte aici studiul Asociaţiei Moaşelor Independente din România: https://moasele.ro/wp-content/uploads/2024/03/RO_Raport-AMI_Accesul-la-Avort-in-Romania.pdf