Raluca Medeleanu: Ce pretenție să ai de la elevi, când unor dascăli „li se rupe”?

    de Raluca Medeleanu | 15 iunie 2015, 9:46 AM | Opinii

    3

    Crezi că eu aveam chef să fac asta?! Dar copiii ăștia mă împing de la spate…”, se văita o profesoreasă de vârstă mijlocie, stând pe un scaun într-o oarecare sală festivă din Arad, asistând mai mult fizic decât altfel, la un concurs educativ de nivel național.

    Vorbele ei mi-au captat imediat interesul, datorită tonului de om torturat pe care începea să-l folosească, continuându-și spovedania către doamna Cutărescu, evident, tot cadru didactic, care stătea pe scaunul de lângă ea, vădit împărtășindu-i chinul.

    Confesiunea a continuat. Nemulțumirea și calvarul au crescut. „Trebuia să le predau ceva despre sărbătoarea X… Ce să le zic?? Ce poți să povestești despre asta?! Am inventat eu ceva…”, iar cealaltă dăscăliță aproba din cap, sub formă de „Da, te înțeleg. E groaznic…”.

    Acum vă întreb eu pe voi:

    Ce pretenție putem avea de la niște bieți copii, dacă însele cadrele didactice predau cu lehamite?

    Ne plângem că elevii din zilele noastre sunt niște sălbatici care nu cunosc termenul de a respecta pe cineva, că nu învață nimic, că nu sunt atenți la ore, că aia, că ailaltă… Dar cât de des ne punem întrebarea dacă cel care e acolo, la catedră, este omul potrivit pentru a le insufla dorința de a învăța?

    Sper că este evident că nu vreau să generalizez, dar… prea mulți consideră această meserie un simplu loc de muncă, unde te duci, mâzgălești ceva pe tablă și aștepți să treacă orele cât mai repede, pentru că oricum salariul e mic. Asta e scuza principală pentru diletantismul lor. De parcă atunci când au optat pentru această meserie nu știau la ce se înhamă, de parcă vreodată în istoria omenirii a fi dascăl a fost o oportunitate de a te scălda în aur. Dintotdeauna a fost o meserie grea, răsplătită prin performanțele elevilor și nu prin saci de nestemate.

    Pretextul perfect e următorul: degeaba predau ei, că elevii oricum nu-s curioși de absolut nimic. Asta-i cea mai mare stupizenie de scuză pe care o poate găsi cineva! Păi datoria ta de dascăl e să îl faci curios!

    Iar vechea poveste cum că elevii din ziua de azi sunt mult mai proști decât cei din trecut, e pur și simplu tot un mit cu care cei mulți se consolează. Dintotdeauna au existat elevi buni, dornici să învețe, și elevi leneși, care preferă să doarmă cu capul pe bancă.

    De când lumea, pe lângă fascinația pe care elevii o aveau față de o anumită materie, au existat materii la care învățau pentru simplul fapt că profesorul era atât de dedicat meseriei lui, încât elevilor le era mai mare rușinea să vină cu lecția neînvățată sau să nu fie atenți la oră. Cu toții cunoaștem direct astfel de exemple.

    Însă cu atitudinea unor dascăli, dezinteresați precum cei din exemplul de mai sus, te chiar miri că avem atâția olimpici naționali, ba chiar internaționali. Dar văzând acești copii minunați, parcă prinzi totuși curaj să mai visezi la ziua de mâine și să te gândești că, oricât de negru pare sistemul educațional românesc, tot mai e în stare de lucruri mari: prin acești copii și cu entuziasmul cadrelor didactice care, totuși, sunt încă dedicate întru totul meseriei pe care și-au ales-o.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Exista o multime de cadre didactice carora “li se rupe” de lectii si din aceasta cauza elevii nu mai au timp sa invete, prefera sa navigheze pe internet.
      Sa va spun o noutate: In urma cu cateva saptamani am cunoscut niste tineri care fac diverse lectii educative pentru copii la scoala unde invata fiica mea si sincer va spun ca este o diferenta mare intre cadrele didactice si acei tineri, din cate am inteles de la profesorul copilului, ei fiind ceva voluntari. Eu, intreband copilul despre ce a invatat in ziua respectiva, mi-a reprodus de la inceput pana la sfarsit lectia prezentata de tineri, jocurile si tot ceea ce au facut, mai mult, a fost entuziasmat si fericit ca a invatat ceva nou despre mediul inconjurator, de la altcineva decat profesoara de la clasa.
      Ma mirat faptul ca tinerii care deruleaza aceste activitati de voluntariat prin care incearca sa educe, sa ii invete pe copii ceva util in viata nu sunt apreciati si promovati si sustinuti. Felicitari celor care fac astfel de ore ! Eu ca parinte va sunt recunoscatoare ca mi-ati invatat copilul sa respecte natura si sa aiba un comportament adecvat in societate ! Cat despre cadrele didactice carora nu le pasa de viitorul celor mici, demisia e cea mai buna prietena a voastra !

      +4 voturi
      +1
      -1
    2. Am facut scoala primara la tara (Agrisu-Mare) dar am avut profesori adevarati si nici astazi nu pot uita lectiile predate la istorie si geografie de d-l profesor CRISTEA (azi pensionar locuieste in satul natal ai dinsului IGRIS jud. Timis)A fost un adevatat dascal si daca dupa 35 de ani inca nu am uitat , acest lucru spune ceva.As dori din suflet ca si fiul meu sa aiba parte la liceu de astfel de profesori dar din pacate nu e asa.Sint profesori care predau lectiile pe facebook , e adevarat nu toti si nu generalizez si aici cred ca inspectoratul scolar ar trebui sa se sesizeze.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    2 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.