Mai nou este o adevărată explozie de incultură în orășelul nostru mult iubit și încercat.

Vinerea de dinainte de vinerea trecută, Bibi s-a dus la Cinema City, să vadă videoclipul-film al lui Mircea Bravo. Ce să mai spui, e bine, chiar dacă instituția care a declinat proiectarea filmului despre Arsenie Boca la Cinema Arta se află în subordinea sa. Omul are interese și gusturi, nemaivorbind de șefi. Mai mulți, desigur, chiar ne-am mirat cum de s-a dus la film fără soție. Te pomenești că are atâta grijă de ea încât o ferește de influențe neverificate. Frumos.

Și, iată, peste o săptămână, la librăria Cărturești din același Mall, unul dintre șefii lui Bibi – e drept, cel mai problematic după soție – își lansează cartea intitulată foarte original și plin de miez: Lumini și umbre.

După titlu ar putea fi orice: un roman polițist, o poveste de dragoste, o carte de gânduri filozofice sau o colecție de nimicuri pretențioase. Ceea ce și este, chiar dacă autorul nu e cel care semnează dedicațiile, faptul că omul și autorul numărul unu al Aradului are probleme cu limba și cu limbajul fiind de notorietate în mult iubitul nostru orășel în care banii publici dispar pe zi ce trece, transformându-se în opere pseudoliterare.

Publicul larg de pe FB, acela care nu se înghesuie să lăicuiască postările marelui om, autor și minte luminată, a și observat că la această lansare, în afara președintelui Uniunii Scriitorilor din Arad, nu s-a aflat niciun om de litere. Asta dacă facem abstracție de incognitoul etern al lui Andrei Ando, capabil de orice și chiar de contrariu.

Acuma pe Vasile Dan trebuie să îl înțelegem, chiar să îl compătimim, în fond banii pentru revista Arca depind direct de autorul oficial al filmului, pardon, al cărții intitulate chiar atât de straniu.

Ceilalți, într-adevăr, erau oamenii presupusului autor, scoși la înaintare, în fond în acest caz treaba este simplă: eu te-am făcut, eu te mănânc.

Și ca toate să fie clare, precizez: nu am nicio treabă cu faptul că primul om, numit de o parte a presei centrale „baron local”, pune pe unii să scrie texte contra cost în locul său și pe care le publică și sub formă de carte. E un caz banal, în fond, și Ceaușescu era analfabet, dar „operele” sale umpleau rafturile librăriilor prin anii optzeci. Mai mult, nu puteai cumpăra o carte pe bune dacă nu luai și un volum din „opere”.

Problema mea este că un asemenea „fenomen” este posibil la Arad după aproape patru decenii de când, zicem noi, am scăpat de comunism, de impostura agresivă a celor făcuți cu diplome la apelul de seară. Și nu oriunde, ci la o librărie serioasă, numită pe deasupra Cărturești.

Acolo unde s-au adunat toți „tovarășii” să îl lingă în pix pe „toarășu” Falcă.

Să ne înțelegem: dacă există ceva care ne pune bețe-n roate atunci când dorim să ne facem țara mai primitoare, viața mai bună, demnă și autentică, ei, acel ceva este impostura. Pentru cei care au probleme de înțelegere a termenilor – nu la Ando, ci la Falcă mă gândesc – precizez, simplific: impostura se referă la situația banală în care cineva se dă altceva decât este de fapt. După lege este o escrocherie și este pedepsită din cele mai vechi timpuri. Te dai doctor, vindecător, umbli cu texte de amețit prostul și bagi oamenii în groapă.

Dar sunt situații mult mai banale în care te dai drept cineva chiar având scopul să îl înșeli pe cel vizat. Ești de la firma de salubritate, ai venit să verifici instalația și pe nesimțite furi tot cashul din casă. Nu mai insist, cred că vă puteți imagina restul.

Forma cea mai gravă și nocivă a imposturii este însă cea despre care facem vorbire aici. Și cu această ocazie.

Când cineva se crede lider, „conducător”, mare om care este chemat să rezolve marile probleme ale omenirii. În cazul nostru al omenirii din Arad. În timp ce el este un om mic, incult și agresiv, nepriceput nici măcar în meseria pentru care are diplomă, singura lui dorința fiind să crească enorm în ochii oamenilor, să devină bogat și puternic, să fie el cel care, indiferent de orologiul din turn, să ne spună mereu cât este ceasul.

Rezultatul este întotdeauna dramatic și greu de reparat. Valorile autentice sunt înlocuite cu pseudo-valori, cinstea și priceperea nu mai au nicio valoare, locul lor fiind luat de minciună, prefăcătorie, lingușire.

Ceea ce se vede în toate, nu doar la o „lansare de carte” la Cărtureștii din Mall.

În reparațiile de clădiri, în trombonul cu Cetatea și cu Ștrandul, în drumurile făcute la „mișto”, în Filarmonica seculară pe cale de dispariție, în sala de teatru folosită pentru spectacole de propagandă și binefacere pentru inculți, în școli unde nu se mai face diferența dintre cunoștințe și scandal, în presa cumpărată la bani mărunți, și tot așa, puteți completa cât și cu ce doriți.

Ca să ne înțelegem: nu e vorba de un om care se dă „rotund” și în afara celor cu care vine în contact nu face rău la nimeni, e vorba de oameni care au ajuns în funcții de influență pentru viața unei comunități și care în loc să se ocupe de interesele reale ale acestei comunități, înșală, mint și fură prin toate mijloacele și pe toate drumurile.