Da chiar așa: cum să fii cel mai chefliu, cel mai fentos și rău de lucru popor din zonă, cel mai iubitor de mici, bere, țuică și țigări din lume  – și să ai cele mai puține zile libere dintre confrații mult mai muncitori, mai pragmatici decât tine?… Cum?!
Era o nedreptate până prin 2013 – 14, când un studiu serios (Worldwide Benefit and Employment realizat în 2013 de Mercer Marsh Benefits) releva că eram printre repetenții la sărbători atât în Europa, cât și pe întreg mapamondul, la un loc cu olandezii, englezii și – mai rău – ungurii. Adică ce au turcii, rușii sau cehii în plus față de noi la capitolul sete de alcool și motive de chermeză? Aud?!

Secretul lui pește: dacă nu-i dai la omul nu neapărat „fan muncă”, cu un salariu de tot rahatul, zile libere – ghici? Și le ia singur! Numa-l auzi că te sună duminică seara și „tocmai a venit dintr-o drumeție, și-a scrântit piciorul…”. Și-atunci zi mersi că-l mai vezi pe miercuri la serviciu, că luni îi la doctor și are medical până marți.  Sau joia seara, că „de mâine dimineață trebuie să plec în Moldova și asta a mea a luat deja biletele de tren și”… mai zi-i ceva!

Iaca – ne-am revenit: cu 10 mai, cu Rusaliile astea, începem să intrăm în normalitate, în lumea bună, lângă Finlanda și – de ce nu? – Columbia! Și nu numai că ne simțim mai fresh, dar odată cu binefacerile indiscutabile ale ieșitului la pădure, statului la table în fața blocului sau, pur și simplu, somnului de voie, vine la pachet și dorul de muncă!
Pentru că, pur și simplu, te saturi de stat cu tine însuți trei zile consecutiv, te saturi și de mici, și de mahmureală te saturi, și de ortacii care tot cu dumele alea vin, și de dansat, și de cântat, și de filme… Chiar și de ai tăi te saturi! Și poate cea mai gravă dintre frustrările post-factum: nu mai ai un leu, nici bani de țigări.
Și-atunci ți se face un dor de muncă, fratee, mai rău ca neamțului de strung și francezului de birou.

Așa, dă-i mă, frate, zile libere la popor, că nu dai de la tine! Dă-i liber, să vezi cât duce, și o să fii surprins cum îi revine hărnicia de unde nici nu te-ai fi așteptat!

Suplimentar: Plus că nici măcar știri nu sunt – ați observat? Singura știre-i că, spre deosebire de zilele de luni, crește iarba – deci nicio știre. Nimic esențial nu se-ntâmplă: pe România TV îi cu Dolănescu, pe Realitatea-i teleshoping, iar la generaliste vezi Mamaia a 118-a oară în anul ăsta și te duci virtual la Poiana Brașov… unde nici măcar nu te interesează.  Ziariștii îți dau reportaje de pe unde umblă și ei, de la pădure, din cluburi – interes, zero barat. Ioța ce se mai țâpă pă linoleu… da` nu-mi zi că ești curios…