marþi, 19 martie, 2024

Special Arad Logo

    Lucian Valeriu: De 14 februarie… să ții minte…

    de Lucian Valeriu | 14 februarie 2016, 11:45 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    16

    Nu voi scrie nimic despre despărțirea mea de Special Arad în afară de acest răvaș… da… de despărțire.
    De două zile, de când mi-am anunțat colegii că plec de la acest site – pentru care am dat aproape tot ce am avut mai bun în mine și care, la rându-i, mi-a dat aproape tot ce-a avut mai bun un job fain să-i dea omului care-l slujește (satisfacție profesională, sentimentul moral că îmi ajut comunitatea, prietenii… iubiri colegiale chiar, fani și, na, ceva bani… cât să mă descurc printre rechini fără să fac figură de „sărăcie”) – de două zile, așadar, de când mâna de oameni care mă interesează direct și personal știe, (sic!) oficial că plec, mă tot gândesc ce să (nu) scriu despre faptul că m-am despărțit de Special Arad.

    Hazardul (care, după cum bine zice cineva, „nu lovește la întâmplare”), Sfântul Valentin sau poate chiar Destinul Însuși mi-au pus în față în dimineața asta ce trebuie să scriu despre această despărțire – nu tocmai veselă, deși optimistă în ansamblul ei: un superb poem de Paul Verlaine scris pe la 1880… când nimic nu era ca acum – cu excepția sentimentelor umane.
    Uite – am mulțumit cerului senin din jurul meu – deci, atâta vreau să vă spun… ceea ce vă transmite acest poem al unuia dintre „Papii Boemei”… un poet care chiar le-a văzut și trăit, băut și fumat pe toate. L-am descoperit pe pagina de facebook a excepțional-„anacronicului” (pentru că scrie despre cavaleri:) poet Octavian Soviany – căruia-i aparține și traducerea).
    De 14 februarie… să fie ușor de ținut minte.

    Paul Verlaine – Din înțelepciune

    XVII
    Toată dragostea din lume
    Lasă-n noi amărăciune
    Şi-o posomoreală grea.
    Fraternală, conjugală,
    Părintească, filială,
    Civică sau naţională,
    Ideală sau carnală,
    E mereu un vierme-n ea.

    Moartea pe părinţi i-abate,
    Fratele tradează frate,
    Soaţa vrea un soţ mai bun,
    Fiul te dispreţuieşte,
    Naţia te oropseşte
    Iar străinul te urăşte,
    Carnea-n legea ei pofteşte,
    Sufletul ţi-e ca nebun.

    ,,Tu iubeşte mai departe!’’
    Spune-Isus. Din vise moarte
    Fă-ţi alai,adună-ţi cor.
    Poartă-ţi turma ca păstorul,
    Ca pe scenă prim-actorul,
    Precum preotul soborul.
    Ca orchestra dirijorul,
    Fii mereu în faţa lor.

    Iar aceste voci confuze,
    Ba blajine, ba ursuze,
    Vor compune-n armonie
    Întru slava mea cea mare,
    Mijloc de eliberare,
    Leac de soi întru sperare,
    Hrană întru săturare,
    Imnul care-ţi place ţie.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. … pentru mine, incercand sa ma asez in locul dumneavoastra, intelesul articolului ar suna cam asa: ‘’Va scriu acest mesaj cu ferma covingere ca mai repede sau mai tarziu ii va intalni pe cei pentru care a fost scris; in plus, ma bazez linistit pe idea ca acest mesaj va avea destinul care este dat oricarui adevar, indiferent de domeniul de cunoastere la care acesta se refera.Am trait, traiesc si voi trai toata viata mea cu convingerea ca indiferent daca existenta omeneasca este scurta, adevarul are brate lungi si se impune greu.Sa spunem deci adevarul!’’ – plus o poezie de Charles Baudelaire:

      NENOROCUL

      Povara-i grea! N-o sa-mi ajunga,
      Sisif, nici chiar rabdarea ta!
      Oricat de vrednic m-as purta,
      E Timpul scurt si Arta lunga.

      Lasand orice mormant celebru,
      La fel c-un toboşar cernit
      Spre-un dosnic cimitir pornit
      Inima-mi bate-un mars funebru.

      – Atâtea juvaeruri sunt
      Uitate-n bezna şi pamant,
      Dormind in veci necercetate;

      Atatea flori dau in zadar
      Parfumul lor subtil si rar
      In taina si-n singuratate.

      Sanatate multa si spor in toate!Cu respect, un cititor.

      +9 voturi
      +1
      -1
    2. Drag prieten,
      Marturisesc ca aceasta veste m-a socat. Am vrut initial sa-ti scriu sa te razgandesti, sa mai reflectezi, sa nu te pripesti, ca noaptea este un sfetnic bun si alte platitudini…dar nu o sa o fac (tu sti cel mai bine drumul pe care doresti sa pornesti). Cu toate acestea vreau sa-ti spun ca indiferent de decizia ta eu iti voi fi aproape si te voi sprijini dupa puterile mele. Daca iti mai amintesti, într-o intalnire recenta cu ”mafioti” am spus: ”daca toti am avea moralitatea lui Lucian Valeriu lumea aceasta ar fi un loc mai bun.” Nu am spus-o ca o strategie de negociere sau altceva. Eu chiar CRED aceasta. Si mai CRED cu toata fiinta mea ca esti un om frumos – si astept cu nerabdare ca in ciuda acestei societati bolnave in care traim, in aceasta cloaca, prin articolele cu impostori, snapani, potlogari si pisicheri, borfasi, gainari sau infractori cu gulere albe, tarfe ori prostitate de lux, crime pasionale, accidente si hecatombe, asa cum numai tu sti (prin alaturari si conexiuni sclipitoare) sa-mi mai evoci si in scrierile viitoare pe un Verlaine, un Rimbaud, Lautreamont, Wilde, Umberto Eco, Nietzsche, Kierkegaard, Beethoven si atatia altii. Si poate unii o vor interpreta intr-un sens peiorativ (dar nu-mi pasa), nu stiu si nu pot sa explic de ce te-am asociat mereu cu ”La Boheme” a lui Aznavour…
      P.S.
      Am vazut ca un cititor ti-a dedicat draga Valeriu o poezie superba de Baudelaire. Poate nu stiai dar si motto-ul primei mele carti (chiar daca o carte de Drept) a fost din Baudelaire, chiar din poezia „Epigraf pentru o carte osandita”…

      +9 voturi
      +1
      -1
      • Esti un lord, Bogdane! 🙂 Nicio grija, dragule – nu ma duc sa mor… ba dimpotriva! De altfel, tu vei fi printre primii care vor afla ce o sa fac, unde, cand si chiar de ce! Dintotdeauna am stiut ca numai un prieten iti poate fi avocat-aparator si numai un avocat-aparator iti poate fi prieten… so, ne asteapta, pe ambii si nu doar pe noi doi, lecturi multe si (sper!) placute… chiar daca d.p.d.v. juridic la fel de complicate (app: nu-i asa ce viata mediocra si ce profesii de sclavi am avea fara lecturi complicate?)

        +5 voturi
        +1
        -1
    3. D-le Valeriu,inca un site de stiri aradean s-a dus pe urma arq,glsa,livearad,aradon,…Erai singura voce care mai relata realitatea si abuzurile puterii .Cred ca te-au calmat si pe d-ta.Imi pare rau pentru noi aradenii care doream si altceva decat realizarile si succesele celor de la putere.De aici incolo ,nimic despre Iotcu,Nedelciu,Falca,DNA,primari din judet,etc.Nu cred ca nu mai ai subiecte sau ai ajuns la saturatie,poate ai ramas singur…

      +7 voturi
      +1
      -1
    4. Luciane,

      Imi pare sincer rau ca parasesti colectivul „Special Arad” unde ti-ai adus si ti-ai facut simtita din plin contributia.
      Cu rele dar mai ales cu bune, te-am respectat mereu si te respect in continuare pentru asa cum spunea un antecititor: tu chiar „ai sange in instalatie”, chiar te vad un om cinstit corect si integru care nu se caciuleste in fata nimanui.
      Bravo tie si mult noroc in tot ceea ce vei intreprinde pe viitor!

      +7 voturi
      +1
      -1
    5. … sau – La steaua care-a asfințit/ E-o cale-atât de lungă / Că mii de seri i-au trebuit/ Apusului s-o-ajungă.
      Evident, schimbările sunt necesare; în viață, în profesie, în orgolii, în idei. Dar parcă prea devreme s-a întâmplat acest lucru sau poate suntem noi prea conservatori atunci când devii cititorul unui ziarist de forță, profesionist, special – dar ultrasensibil, plin de capriciile unui nisip mișcător, al unei clepsidre măsurând tangajul dintre prea/plin și prea/gol. Cred că s-a realizat acel prea/plin care a dus la un (firesc) vid de comunicare. Sunt și orgolii înalte, ofense, oboseli și multe alte ingrediente care duc la acest text ” de ținut minte”. Special tre să se mobilizeze.

      +3 voturi
      +1
      -1
    6. Luci, a fost un mare noroc pentru mine faptul de a fi lucrat cu tine împreună la două site-uri (vestic.ro şi arq.ro) şi în discuţiile pe care le purtam pe atunci în redacţii mereu aveam sentimentul că am în faţă „Albatrosul” lui Baudelaire.
      Faptul că te-ai despărţit de specialarad.ro pe versurile unui alt poet „blestemat” (Paul Verlaine), poet adus în româneşte de către cineva (Octavian Soviany) care vorbeşte în cunoştinţă de cauză despre cărările iadului, e semnificativ.Şi depinde numai de tine ca, peste 100 de ani de singurătate, când un jurnalist arădean va părăsi redacţia unui cotidian virtual, să trântească cititorilor un poem de adio de Lucian Valeriu.
      Iar ca dovadă că va fi aşa, iată un poem al unui preiten comun nouă:
      E-o noapte uda, grea, te-neci afara.
      Prin ceata – obosite, rosii, fara zare –
      Ard, afumate, triste felinare
      Ca într-o crîsma umeda, murdara.

      Prin mahalali mai neagra noaptea pare…
      Sivoaie-n case triste inundara –
      S-auzi tusind o tusa-n sec, amara –
      Prin ziduri vechi ce stau în darîmare.

      Ca Edgar Poe ma reîntorc spre casa,
      Ori ca Verlaine, topit de bautura –
      Si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa.

      Apoi, cu pasi de-o nostima masura,
      Prin întunerec bîjbîiesc prin casa,
      Si cad, recad, si nu mai tac din gura.
      (G. B)

      +2 voturi
      +1
      -1
    7. Băi, io mis ardelean şi numa’ acuma am aflat! Nu ştiu ce te mână în luptă, dacă tot te joci cu poezie, dar păcat de despărţire. Şi n-aţi şi de la mine peste ochi nişte versuri ale lui Nicu Alifantis:

      Dar ce frumoasa despartire
      Intr-un oras sentimental,
      Cu strazile lucind in ploaie
      Ca pielea neagr-a unui cal

      Pe care-l calaream odata
      Viteaz ca fiul de-mparat,
      Cand traversam un pod de piatra-
      Podul de piatra s-a surpat…

      Dar ce frumoasa despartire…

      Si ce frumoasa despartire
      Cum tu-ai aprins o lumanare,
      Iar pe tavan spre nemurire
      Cortegiile treceau calare
      Venetia, spuneai Florenta,

      Se auzea cum trece-un tren
      Si trenul era absenta,
      Cu o nocturna de Chopain

      Iar barba mea era de scrum.
      Tarziu, pe scara, palihnire,
      Ti-am dat sarutul ideal
      Ca un sfarsit de festival,

      Cand se retrag poetii-n sine
      Si Phanteonul e tabu.

      Dar ce frumoasa despartire

      Era dac-ai fi fost si tu

      +6 voturi
      +1
      -1
    8. Cele mai frumoase urme pe care le-ai lăsat sunt cele din care ai făcut să curgă poezie. Ai, se pare, un har al despărțirii lirice pe care-l folosești terapeutic. Un ceva care decât să doară mai bine să rodească posibilități.

      Posibilități – Wislawa Szymborska

      Prefer cinematograful.
      Prefer pisicile.
      Prefer stejarii de pe Warta.
      Pe Dickens îl prefer lui Dostoievski.
      Prefer să iubesc oamenii
      în locul omenirii.
      Prefer să am alături ac şi aţă.
      Prefer culoarea verde.
      Prefer să nu afirm
      că toate au o motivaţie.
      Prefer excepţiile.
      Prefer să plec mai devreme.
      Prefer să discut cu medicii despre altceva.
      Prefer ilustraţiile vechi.
      Prefer absurditatea scrierii versurilor
      absurdităţii de a nu le scrie.
      Prefer, cînd vine vorba de iubire, aniversările
      sărbătorite-n fiecare zi.
      Prefer moraliştii
      care nu-mi promit nimic.
      Prefer bunătatea vicleană naivităţii.
      Prefer pămîntul în civil.
      Prefer ţările cucerite celor cuceritoare.
      Prefer să am reţineri.
      Prefer iadul haosului iadului ordinii.
      Prefer poveştile fraţilor Grimm titlurilor de ziar.
      Prefer frunzele fără flori florilor fără frunze.
      Prefer cîinii cu cozi netăiate.
      Prefer ochii luminoşi pentru că ai mei sînt întunecaţi.
      Prefer sertarele.
      Prefer multe lucruri nemenţionate aici
      multor lucruri nici ele menţionate.
      Prefer zerourile risipite întîmplător
      celor aşezate în coada altor cifre.
      Prefer scurta existenţă a insectelor eternităţii stelelor.
      Prefer să bat în lemn.
      Prefer să nu întreb cît timp şi cînd.
      Prefer să ţin cont chiar şi de faptul
      că existenţa îşi are raţiunea sa.

      +3 voturi
      +1
      -1
    9. Ce fain scrie toată lumea acum – la despărțire. Faine toate poeziile. Faini (tot) mai puținii prieteni adevărați dar faini și ”dușmanii” (tot mai mulți) cu care te-ai (re)împrietenit. Toți te vor înapoi, toți te împing înainte. Până la urmă și despărțirea asta (în general) devine un brand, un trend. Chiar poți vorbi pe marginea plecării cuiva un an întreg. Mai scrii un articol când se-mplinește un timp oarecare de când ai părăsit locația, în timp ce la comment, fanii și restul vor comenta îndelung. Mai știi?! De-acum vor înfiera Special cu zicala – ”când scria valeriu la Special” sau ”…după valeriu”. Chestia e că nu place nimănui o plecare, o despărțire, de 14 febr mai ales. Dar dacă e în interesul, avantajul, spre liniștea , ba chiar spre prosperitatea și ascensiunea celui care a plecat – să-i fie de bun augur! Și ca să nu scap un ”of” aiurea – cred că dacă LV nu va face presă în continuare – nu va face nimic. E sinonimul lui preda: dacă dragoste nu e – nimic nu e.

      +6 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    6 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.