Încetinitorul de particule – Bate UTA, consilierii se jură, iar Ludovic Orban se gândește ca românii să nu mai umble noaptea. Ca hoții…
Nu de alta, dar noaptea poate să fie roșie, iar ciuma nu iartă.
Se poate vedea la tot pasul: dacă nu ești cu băgare de seamă, te poți trezi oricând și oriunde confiscat de PSD. Ceea ce nu e bine. Devin pe loc atenți curații și vidanjorii politici, descoperă cât ai zice ”Măi, animalule” că taică-tău a fost securist și nu oriunde, ci tocmai la Arad, acolo unde a făcut tot ce a depins de el – chiar și ce depindea doar de Dumnezeu – ca țăranii să intre în kolhozuri.
Așa că, ție, chiar dacă te numești oarecum impropriu Ludovic, ce-ți mai rămâne?
Să vii la Arad, un oraș roșu mai nou, dar nu de PSD, ci de coronavirus și în care, de o vreme, se întâmplă lucruri neobișnuite. Chiar dacă se ceartă de amorul artei, aici pesediștii se înțeleg cu peneleii de minune. Și e firesc să fie așa, în fond, indiferent de inițiale, toți vor același lucru: ca tot românul să fie bine, iar țărișoara, mai ales prin ei, să prospere.
A venit Ludovic, așadar, chiar la concurență cu meciul dintre UTA și Târgoviște, știind că nu deranjează pe nimeni, eventual pe Sanyi Mészár, cel care trebuia să se împartă între meci și depunerea jurământului de consilier din sala mare a Palatului. Nu de la București, of course, ci de la Palatul Cultural din Arad, sala aceea proaspăt renovată și dotată cu o orgă la vederea căreia până și Bach s-ar linge pe degete, după care și-ar pune masca și s-ar pune pe cântat. După care s-ar opri brusc, realizând că acustica, odată vestită a sălii, nu mai este ceea ce a fost, așa cum nimeni nu mai este ce a fost înaintea intrării într-un partid din România.
Dacă mai era în viață și dacă mai avea loc de consilierii care se înghesuiau pe scena orchestrei care există mai mult în raporturile contabile, Bach desigur ar fi interpretat Toccata și Fuga în D minor (vezi video) la noua orgă a sălii Palatului. Sau, mai bine, gândindu-se la cum ar înțelege aceștia tocata și fuga, poate rămânea la Actus Tragicus, mult mai adecvat întâmplării.
O întâmplare, de altfel, care ilustrează mai bine ca oricare alta mizeria acestui oraș în care cel mai vechi teatru din țară stă să se prăbușească, în timp ce în cel încă activ și aflat în renovare cei care acum se înghesuiau pe locul orchestrei se duc doar dacă are loc vreun concurs de frumusețe sau parada modei.
Iar acum, în timp ce UTA obținea prima ei victorie pe noul stadion neterminat și în care de altfel bate vântul și plouă, în timp ce Ludovic Orban se gândea să introducă în orașele roșii interdicția de a ieși noaptea pe străzi, iar Bibi Bibarț cita din Maica Tereza, noii consilieri, aleși de unu din patru arădeni – mai bine ca la coronavirus, acolo unde avem peste trei la mie –, jurau cu mâna pe Biblie de parcă ar fi fost corul robilor falși din Nabucco.
Invitații, selectați peste măsură, că doară e pandemie, cu masca pe figură, aidoma celor de pe scenă, entuziasmați de-a dreptul că o scenă goală de orice conținut – degeaba au jurat din moment ce încă nu se știe cine rămâne, cine pleacă, nemaivorbind de viceprimarii lipsă – este mutată de la Primărie la Filarmonică, tânând locul parcă la tot ce lipsește Aradului de o vreme: rafinament, eleganță și elevație sau altfel spus, cultură și civilizație.
Impostura s-a dorit glorificată într-un spațiu dedicat artiștilor și artei, nu unor funcționari care imediat după ce au profitat de voturile noastre se cred dintr-o dată peste cei care i-au ales, arătând adevărata față a democrației noastre pervertite.
La ce să te mai aștepți când un primărel arțăgos, ales la mustață, citează din Maica Tereza pe scena Palatului Cultural?
Cum să uiți de luptele pentru os din spate, cum să te lași amețit de frazele sforăitoare care încearcă să ascundă nimicul pe care îl reprezintă majoritatea acestor oameni?
Cum să îl iei în serios pe Ludovic Orban, cel care, contrar bunului simț, vrea să interzică ieșirea din case noaptea, de parcă românii, precum Dracula, ziua stau la ascunzătoare, iar noaptea inundă străzile în căutarea poporului la care să-i sugă sângele?
Nu covidul este periculos. Ca orice boală, vine, ia niște victime și se duce. Cu timpul poate i se găsește antidotul, chiar dacă boli vor fi mereu, inclusiv epidemii, din moment ce omul nu mai are simțul măsurii, ocupând toate locurile unde nu ar avea ce căuta, în loc să lase natura să-i ofere binefacerile sale.
Periculoasă este impostura.
Mai simplu, dominația nepriceperii, a lipsei de pregătire și competență din care decurge firesc inadecvarea vieții noastre la valori, din care decurg aceste gesturi și comportamente lipsite de bun simț și decență.
Și de unde apare acest mediu impropriu, inuman chiar, în care accepți ca ceva normal clădirile dărăpănate, trotuarele răscolite permanent și în cele din urmă accepți că artiștii, creatorii, oamenii de talent nu contează, ceea ce contează sunt cei care ocupă scena înaintea lor sau chiar în locul lor, rânjind satisfăcuți la cei care nu pricep ce se întâmplă.
Doar ca să vedeți aberația situației: imaginați-vă că la Milano consiliul lor local se formează nu la Primărie, ci în sala vestitei Scala.
Și încă ceva: Alexandru Mészár nu a fost. Avea treabă la stadion.
Acolo unde UTA a obținut prima sa victorie.
Acasă, vorba vine…
Comentariile portalului
Și de votat cine-i votează? Eu aș vrea să-l votez pe Falcă. Cu el la primărie Aradul a " înflorit "
Faur dintr-un ilustru necunoscut secretar de comuna la Petris a devenit jurnalist, unde in scurt timp a devenit lingau a lui Falca pe la televiziunile de casa. Apoi Falca l-a (...)
==NORMALITATE == E LA NIVELUL OLTENIEI SI A BARAGANULUI == SCARBA MI E DE FANARIHOTZII LOCALI ==