Încetinitorul de particule – Bate UTA, consilierii se jură, iar Ludovic Orban se gândește ca românii să nu mai umble noaptea. Ca hoții…

    de E. Nola | 26 octombrie 2020, 8:14 AM | Încetinitorul de particule | Recomandările editorilor

    6

    Nu de alta, dar noaptea poate să fie roșie, iar ciuma nu iartă.

    Se poate vedea la tot pasul: dacă nu ești cu băgare de seamă, te poți trezi oricând și oriunde confiscat de PSD. Ceea ce nu e bine. Devin pe loc atenți curații și vidanjorii politici, descoperă cât ai zice ”Măi, animalule” că taică-tău a fost securist și nu oriunde, ci tocmai la Arad, acolo unde a făcut tot ce a depins de el – chiar și ce depindea doar de Dumnezeu – ca țăranii să intre în kolhozuri.

    Așa că, ție, chiar dacă te numești oarecum impropriu Ludovic, ce-ți mai rămâne?

    Să vii la Arad, un oraș roșu mai nou, dar nu de PSD, ci de coronavirus și în care, de o vreme, se întâmplă lucruri neobișnuite. Chiar dacă se ceartă de amorul artei, aici pesediștii se înțeleg cu peneleii de minune. Și e firesc să fie așa, în fond, indiferent de inițiale, toți vor același lucru: ca tot românul să fie bine, iar țărișoara, mai ales prin ei, să prospere.

    A venit Ludovic, așadar, chiar la concurență cu meciul dintre UTA și Târgoviște, știind că nu deranjează pe nimeni, eventual pe Sanyi Mészár, cel care trebuia să se împartă între meci și depunerea jurământului de consilier din sala mare a Palatului. Nu de la București, of course, ci de la Palatul Cultural din Arad, sala aceea proaspăt renovată și dotată cu o orgă la vederea căreia până și Bach s-ar linge pe degete, după care și-ar pune masca și s-ar pune pe cântat. După care s-ar opri brusc, realizând că acustica, odată vestită a sălii, nu mai este ceea ce a fost, așa cum nimeni nu mai este ce a fost înaintea intrării într-un partid din România.

    Dacă mai era în viață și dacă mai avea loc de consilierii care se înghesuiau pe scena orchestrei care există mai mult în raporturile contabile, Bach desigur ar fi interpretat Toccata și Fuga în D minor (vezi video) la noua orgă a sălii Palatului. Sau, mai bine, gândindu-se la cum ar înțelege aceștia tocata și fuga, poate rămânea la Actus Tragicus, mult mai adecvat întâmplării.

    O întâmplare, de altfel, care ilustrează mai bine ca oricare alta mizeria acestui oraș în care cel mai vechi teatru din țară stă să se prăbușească, în timp ce în cel încă activ și aflat în renovare cei care acum se înghesuiau pe locul orchestrei se duc doar dacă are loc vreun concurs de frumusețe sau parada modei.

    Iar acum, în timp ce UTA obținea prima ei victorie pe noul stadion neterminat și în care de altfel bate vântul și plouă, în timp ce Ludovic Orban se gândea să introducă în orașele roșii interdicția de a ieși noaptea pe străzi, iar Bibi Bibarț cita din Maica Tereza, noii consilieri, aleși de unu din patru arădeni – mai bine ca la coronavirus, acolo unde avem peste trei la mie –, jurau cu mâna pe Biblie de parcă ar fi fost corul robilor falși din Nabucco.

    Invitații, selectați peste măsură, că doară e pandemie, cu masca pe figură, aidoma celor de pe scenă, entuziasmați de-a dreptul că o scenă goală de orice conținut – degeaba au jurat din moment ce încă nu se știe cine rămâne, cine pleacă, nemaivorbind de viceprimarii lipsă – este mutată de la Primărie la Filarmonică, tânând locul parcă la tot ce lipsește Aradului de o vreme: rafinament, eleganță și elevație sau altfel spus, cultură și civilizație.

    Impostura s-a dorit glorificată într-un spațiu dedicat artiștilor și artei, nu unor funcționari care imediat după ce au profitat de voturile noastre se cred dintr-o dată peste cei care i-au ales, arătând adevărata față a democrației noastre pervertite.

    La ce să te mai aștepți când un primărel arțăgos, ales la mustață, citează din Maica Tereza pe scena Palatului Cultural?

    Cum să uiți de luptele pentru os din spate, cum să te lași amețit de frazele sforăitoare care încearcă să ascundă nimicul pe care îl reprezintă majoritatea acestor oameni?

    Cum să îl iei în serios pe Ludovic Orban, cel care, contrar bunului simț, vrea să interzică ieșirea din case noaptea, de parcă românii, precum Dracula, ziua stau la ascunzătoare, iar noaptea inundă străzile în căutarea poporului la care să-i sugă sângele?

    Nu covidul este periculos. Ca orice boală, vine, ia niște victime și se duce. Cu timpul poate i se găsește antidotul, chiar dacă boli vor fi mereu, inclusiv epidemii, din moment ce omul nu mai are simțul măsurii, ocupând toate locurile unde nu ar avea ce căuta, în loc să lase natura să-i ofere binefacerile sale.

    Periculoasă este impostura.

    Mai simplu, dominația nepriceperii, a lipsei de pregătire și competență din care decurge firesc inadecvarea vieții noastre la valori, din care decurg aceste gesturi și comportamente lipsite de bun simț și decență.

    Și de unde apare acest mediu impropriu, inuman chiar, în care accepți ca ceva normal clădirile dărăpănate, trotuarele răscolite permanent și în cele din urmă accepți că artiștii, creatorii, oamenii de talent nu contează, ceea ce contează sunt cei care ocupă scena înaintea lor sau chiar în locul lor, rânjind satisfăcuți la cei care nu pricep ce se întâmplă.

    Doar ca să vedeți aberația situației: imaginați-vă că la Milano consiliul lor local se formează nu la Primărie, ci în sala vestitei Scala.

    Și încă ceva: Alexandru Mészár nu a fost. Avea treabă la stadion.

    Acolo unde UTA a obținut prima sa victorie.

    Acasă, vorba vine…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Este unul dintre cele mai bune și mai profunde editoriale, pe care le-am citit în ultimii ani. Vreau să vă rog să îmi spuneți, ptr a le aduce la cunoștință consilierilor proaspăt aleși și care au participat sâmbătă la ședința de investire, ce este Toccata, ce este Fuga și cine este dl acesta, Bach. Și, în același timp, ce este cu acest personaj Nabucco. În ceea ce privește impostura, cred că ar trebui să le trimiteți cu dedicație, materiale bibliografice. Vă salut cu respect!

      +9 voturi
      +1
      -1
    2. “dominația nepriceperii, a lipsei de pregătire și competență din care decurge firesc inadecvarea vieții noastre la valori, din care decurg aceste gesturi și comportamente lipsite de bun simț și decență.”
      Cred ca atât cauza cât și concluzia este eronată sau inexacta mai ales în contextul imposturii la care va referiți. Nu ca nu ați avea dreptate, dar având în vedere urgentarea trecerii la treabă, chiar dacă nu în acest articol, înțelegerea lipsește.

      0 voturi
      +1
      -1
    3. Domnule profesor, nu ne-am mai ”auzit” de mult pe la articolele dumneavoastra. Imi permit cateva consideratii… Fara parti-pris-uri 😉
      1. Faptul ca acest eveniment a avut loc in sala Filarmonicii, in care, apropo, singurul lucru de reprosat nu este acustica (sunt vechi ”client” și pot spune ca e mai buna ca inainte) ar fi scaunele care chiar par a fi potrivite unui Camin Cultural, se datoreaza masurilor impuse de Comitetul de urgenta, sala Ferdinand a Primariei nefiind adecvata nici macar pentru numarul de persoane a caror prezenta era obligatorie (consilieri, primari, viceprimari, secretar, ziaristi…) Drept pentru care comparatia cu Scala din Milano e chiar nepotrivita…
      2. Nu vad de ce folosirea unui citat din Maica Tereza ar fi asa o tragedie. Care ar fi fost citatele pe care le-ati fi preferat? 🙂
      3. Este evident subiectivismul in ceea ce-l priveste pe domnul Meszar, dar mangaiati-va cu gandul ca a fost prezent domnul Bognar. In fond, nu cred ca l-a obligat cineva pe domnul Meszar sa se trezeasca in dilema existentiala a unui ”a fi (la stadion) sau a nu fi (la investire)”
      4. Din cate am aflat, teatrul cel vechi este proprietate privata, retrocedata mostenitorilor lui Hirschl si suma ceruta pentru rascumpararea de catre primarie e aberanta fata de starea de fapt a cladirii. Va intreb onest, presupunand ca primaria ar da banii ceruti si ar investi in renovarea ei (deloc ieftina!) cam cati aradeni ati auzi spunand: ”bravo, ati facut un act de cultura” si cati ar spune: ”lua-v-ar dracu, mai bine ati face strandul (sau mai stiu eu ce)”?
      Sunt, recunosc, rautacios, si am sa va explic motivul… M-am saturat sa aud in Aradul meu, in care m-am nascut, doar coruri de bocitoare care nu mai vad nimic frumos si de apreciat in afara de arta de a plange.
      In rest, v-as da dreptate ”pe fond” daca impostura n-ar fi o caracteristica mult prea veche in Romania ca sa o plangem abia acum…
      Si fiindca vad ca va plac citatele, inchei cu unul, sper, incurajator, asa, ca intre… varstnici. Spunea Kahlil Gibran: ”Cand ajungi sa iubesti viata vei vedea frumusetea in toate lucrurile posibile”. Chiar daca in ”ciuma” asta in care traim totul pare urat, cred ca invatam mai mult ca oricand sa iubim viata, nu-i asa?
      Multa sanatate va doresc!

      --2 voturi
      +1
      -1
      • 1. Observațiile DVs sunt foarte serioase, mult mai serioase decât registrul în care am scris eu, apropo de acustică și altele, tocmai de aceea reproșul final cu boceala efectiv își ratează ținta.
        Departe de mine să bocesc, însă nici să fiu luat de prost. Nu eu neapărat, ci arădenii.
        2. Politicianul autentic spune ce vrea și ce gândește, nu citează din sfinți despre care de altfel nu știe nimic.
        3. Nu este nici un subiectivism cu Mészár, iar dacă vă gândiți că e ungur și de aia ”m-am simțit”, chiar dovediți lipsă de înțelegere datorată unei prejudecăți naționale. Dar mai ales faptului că nu mă cunoașteți și interpretați subiectiv textul.
        4. Cunosc foarte bine situația teatrului. Prețul nu este deloc exagerat, iar pentru finanțare sunt nenumărate formule și moduri. Doar să se vrea. Să nu miști o cărămidă acolo în 20 de ani, nu mai este delăsare, este vină. Acel obiectiv nu se compară cu nimic în Arad, este în sine o valoare a orașului, dacă o comparați superfluu cu alte investiții, înseamnă că nu știți despre ce vorbim. Dar nu DVs sunteți problema, ci primarii din ultimii 20 de ani. Dacă ei nu realizează asta, după ce, tot de 20 de ani, lumea intelectuală, atât cât a mai rămas în Arad, le spune, presa insistă tot de atunci, nu au ce căuta la primărie.
        Vă doresc la fel!

        +8 voturi
        +1
        -1
      • Si eu sint un “client” vechi al Filarmonicii, de pe vremea concertelor educative, si afirm ca acustica actuala nu se compara cu cea a salii in care scaunele erau aproape duble ca numar si confectionate din lemn. E vorba de vremea cind balcoanele erau populate de doamne care urmareau concertul cu partitura in mana.

        +3 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    8 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.