special arad

Dacă multe afaceri au avut foarte mult de suferit în perioada pandemiei, paradoxal există una care chiar a înflorit considerabil. Odată ce oamenii au fost nevoiți să rămână cât mai mult timp acasă, s-au văzut nevoiți să apeleze la firmele de curierat pentru a primi toate cele necesare, chiar și mâncare. Astfel, în perioada stării de urgență, vedeam pe străzile care au fost pustii doar câte o mișcare: câte un biciclist, echipat cu mască, mănuși și un cub mare pe spate, pe post de rucsac. Un job despre care aproape nimeni nu vorbea înainte de această primăvară iată că devine tot mai popular, mai ales în rândul tinerilor care vor să se simtă liberi, dar să își facă rost și de bani. Este firesc, astfel, că de ceva vreme am „vânat” și noi, cei de la Special Arad, să prindem vreun curier care să aibă timpul și dorința de a ne împărtăși puțin din culisele acestei meserii.

Pe Florin l-am întâlnit în parc, stând pe o bancă, și am intrat îndată în vorbă cu el. Am aflat că este un tânăr arădean ambițios care învață la facultate, iar în timpul liber lucrează ca să își termine studiile. În scurt timp însă a ajuns chiar partener local cu firma românească de livrare la care s-a angajat.

– Cum ai ajuns curier?

-Eu sunt student și aveam un loc de muncă înainte, însă în momentul în care a început pandemia, m-au dat afară și a trebuit să găsesc altceva de lucru. Am căutat orice și până la urmă am găsit oportunitatea asta printr-o agenție și am început să livrez mâncare cu bicicleta. Am făcut contract, tot ce trebuie și am început. În momentul respectiv a fost ok, dar apoi s-a pus problema de mărire de echipă și am avut o altă discuție dacă pot cumva să strâng eu echipă. Și așa am început proiectul ca partener. Acum suntem mai mulți prin Arad, mai sunt și alte echipe de la alte agenții, nu știu un număr exact.

– Am văzut că sunt și fete…

-Da, sunt și fete destule. Toată lumea vrea să muncească și e un job foarte fain, dinamic. Avem colegi de toate vârstele, de la 18, 19 ani… până chiar și la 50 de ani. Pot livra cu bicicleta, cu scuter, motor, mașină, fiecare cum decide.

– Pe tine te văd cu bicicleta… Cum te-ai obișnuit cu condiția fizică?

– Eu înainte nu mai pedalasem demult. La început mi-a fost mai dificil până m-am reobișnuit cu pedalatul, dar după aia mi-a fost foarte ok. Comenzile nu erau dificile, cubul nu pune multă presiune pe spate, că e vorba doar de niște porții de mâncare. Acum, sigur, asta fiecare poate să aproximeze pentru el, dar în general nu este dificil și nici greu pe spate.

– Cam câți kilometri faci pe zi? Ai făcut o medie?

– Sincer, nu. Dar mie personal nu mi-a fost greu. Am avut zile când am avut trei comenzi, altele opt, zece, doisprezece, chiar și cincisprezece. Depinde de zile, de cât de foame le era la oameni, de aglomerația din trafic.

– Cum e când plouă?

– Dacă plouă, pot să-mi pun pelerină de ploaie, dacă plouă foarte tare, nu mă duc, nu e nimeni absurd, că doar nu-i sclavie aici, tu alegi când și cum te duci, tu îți alegi zilele libere.

– Cât s-a schimbat cererea în perioada pandemiei și acum când lucrurile sunt mai lejere?

– Noi ne pregăteam acum ca lumea, cum poate iar să circule, să nu mai facă atâtea comenzi, dar s-a întâmplat exact invers. Tot crește popularitatea. E ceva de viitor. E foarte practic. Omul poate să comande când vine de la serviciu, apoi ajunge acasă, face un duș și îi vine direct mâncarea caldă.

– Și cum ai comenzile? Ai un target sau…?

– Nu, eu nu am pe număr de comenzi, ci pe număr de ore și aplicația îmi trimite exact care comandă trebuie să o fac eu.

– Deci nu e ca la taximetriști, că se anunță comanda și fiecare se „luptă” cine să o obțină.

– Nu, ar fi nebunie așa! Fiecare primește pe telefon comanda lui. Când nu sunt comenzi, poți să stai în parc, să înveți pentru examen pe o bancă, să te duci pe unde vrei… Și când vine o comandă, îți vine o notificare, îți arată adresa… iar dacă, de exemplu, apare o comandă prea mare, se redistribuie de la Dispecerat. De exemplu, eu nu pot să duc pizza mare pe bicicletă, că nu încape în cub, atunci alea sunt redistribuite la cineva cu mașină.

– Ai avut și clienți mai dificili? Sau mai speriați, acum cu pandemia?

– În general oamenii sunt ok, sunt deschiși. Nu prea am avut parte de clienți dificili. Dar au mai fost rar situații… Știi, regula e că noi nu avem voie să ne uităm în pachet, responsabilitatea noastră e doar transportul, așa că ambalarea e responsabilitatea restaurantelor și dacă nu au pus bine capacul la supă, de exemplu, aia e vina lor. Iar dacă supa se desface pe drum, problema o rezolvă partea de Suport Clienți, de pe aplicație, eu nu mă bag, nu ține de mine. Sau mai pot să apară situații în trafic. Dacă îi sare curierului o mașină în față, ce preferă? Să își protejeze viața sau să aibă grijă de comandă? Noroc să astfel de situații se întâmplă chiar foarte rar… Eu nu am pățit niciodată așa ceva.
Au mai fost cazuri, de exemplu, când am întârziat cu livrarea, deși am ajuns la timp să ridic comanda, dar în fața mea la restaurant mai aveau de făcut încă 7 comenzi. Degeaba îmi arăta roșu timpul pe aplicație, dacă ei nu aveau mâncarea gata. În cazurile astea, îl sun pe client, îmi cer scuze și îi explic civilizat că eu sunt deja acolo, la timp, dar că trebuie să mai aștept după mâncare. În general, toți înțeleg, dar mai sunt cazuri când degeaba le explicăm, că ei tot pe noi se supără. Asta fie pentru că nu au înțeles exact situația, fie că efectiv – sunt și oameni din ăștia – abia așteaptă să se certe de dragul certei. Dar în cea mai mare parte a cazurilor, totul e ok.

Ah, sau mai sunt clienți, puțini, dar există, care după ce comandă nu mai sunt de găsit, ori ne dau adresa greșită, ori e corectă adresa, dar nu răspund la telefon. Curierul a preluat comanda, a dus-o la ușă, dar … na, unde-i clientul?! Atunci serviciul Suport Client încearcă să dea de client, pe mail, mess, SMS, tot ce se poate, dar nu-i clientul. Curierul așteaptă indicațiile mai departe de la Dispecerat și în funcție de indicațiile respective și în funcție de ce se decide și la restaurant, ori returnează mâncarea acolo, ori rămâne el cu mâncarea și o poate mânca el dacă vrea. Dar mai există clienți și care intenționat fac comenzi fake!

– Și pe ăștia nu aveți cum să-i depistați?

– Chiar n-ai cum să-i verifici… Tu îți faci treaba ta, iei comanda, o duci la adresă, dar adresele pot fi false, numerele de telefon false. Îi amuză pe ei, probabil. Ce e bine e că sunt foarte rare cazurile, ce e rău e că totuși se întâmplă. Ăsta e un risc pe care și restaurantul și-l asumă, și compania și-o asumă… Dar dacă se îmtâmplă, cei de la Suport Clienți decid ce fac pe viitor cu datele primite de la clientul respectiv, decid dacă mai iau sau nu în seamă viitoare comenzi. Dar îți dai seama că uneori poate fi chiar amuzant. Că bagi adresa pe GPS, dai și te duci unde e… și te trezești pe nicăieri! Atunci pe moment e stresant, dar apoi când povestești colegilor e foarte amuzant: băi, și pe mine m-a trimis, am avut o comandă, m-am trezit lângă cimitir… Na, cui să-i dau mâncarea?! Na, astea-s de-ale jobului, fiecare cu poveștile lui.

Iar despre clienții mai speriați în pandemie… Noi avem și un serviciu de livrare fără contact, adică dacă un client cere asta, atunci procedura e în felul următor: ajungem la adresă, sunăm clientul, îi zicem „buna ziua, am ajuns cu mâncarea” și atunci lăsăm cubul în fața ușii, punem mâncarea pe cub, ne îndepărtăm vreo 4 metri și lăsăm clientul să își ia mâncarea. Dacă e cu plata pe card, atunci atât facem: după ce își ia mâncarea, mergem și luăm cubul și ne vedem mai departe de treabă…

– Dar merge varianta asta și cu bani cash? Nu e riscant că nu vă plătesc?

– Nu am pățit. E aceeași procedură, doar că după ce lăsăm mâncarea pe cub și ne îndepărtăm, clientul ia mâncarea, lasă banii, închide ușa, noi apoi luăm banii, luăm cubul și plecăm mai departe. Au mai apărut câteodată probleme că nu au lăsat corect suma, că au lăsat mai puțin. Atunci nicio problemă, îl sunăm, îi explicăm civilizat situația, apoi se rezolvă. Regula e că niciodată nu plecăm până nu încasăm plata.

– Care dintre metodele de livrare a fost cea mai folosită?

– Am avut și livrare fără contact, dar mai mult am avut metoda obișnuită, cu contact. Fiecare curier poartă mască și mănuși, ni le dau obligatoriu de la firmă, ca să protejăm și clientul și pe noi. Noi livrăm în proporție de 90% mâncare, de la McDonald’s, de la KFC, de la restaurante, de la un supermarket, practic ce se comandă… Dar avem contract și cu o drogherie și cu farmaciile.

– Și câte produse duci deodată?

– Depinde și de comanda în sine. Unii pot să comande un meniul zilei, alții trei… Depinde. Dacă e prea mult, se redistribuie la colegi, dar am avut și situația când clientul, pentru că e comod, a comandat doar o singură sticlă de suc, de exemplu. Sau chiar un singur pachet de țigări! Și atunci merg și ridic un singur pachet de țigări. Am avut o situație când cineva a comandat doar un singur shake de la McDonald’s. Atât (râde).

– Și ăla cum îl pui în cub?

– Păi, geanta pe care o avem se poate lărgi sau îngusta. El stă bine acolo, e cu suport. Și atunci ridic doar un shake… clientul plătește transportul cât e, e problema lui, dacă el doar atât a vrut, atât primește. Sau am avut comenzi care erau la 5 metri de restaurant. Pe cuvânt! A prins un coleg. Deci era ceva farmacie, lângă restaurantul respectiv, dar fetele de acolo nu puteau să iasă, așa că au comandat și el nu a trebuit nici să își ia mijlocul de transport. S-a dus pe jos, a luat pachetul și l-a lăsat lângă. Ar fi amuzant, știi, să te duci cu bicicleta, să intri, să iei comanda, să te urci pe bicicletă, să pedalezi 5 metri și apoi să te dai jos. Astea, ulterior, când ne întâlnim în grup și povestim, ne par foarte amuzante. Mai avem momente între comenzi când ne mai întâlnim în parc, mai povestim, împărtășim fiecare lucruri amuzante, spunem fiecare ce am mai pățit. Au pățit și din astea că nu au putut să intre într-o curte la casă că era câinele, așa că au sunat clientul în ajutor. Dar asta e fain pentru noi, ca echipă, că poveștile astea ne și unesc, e și atmosfera foarte faină. Cel puțin la compania cu care sunt eu partener. Mulți dintre curieri rămân nu doar pentru bani, sincer îți spun, ci foarte mult și pentru atmosfera de echipă care se formează, e fain jobul și oamenii sunt faini! Râdem, povestim și… sigur, când e de lucru, toți la treaba lor, cu toată seriozitatea. Și îmi place și pentru libertatea pe care ți-o oferă jobul, că până la urmă când nu am comandă, pot să mă uit la un film, sau să învăț, iar când am primit comandă, plec în secunda doi.