Alexander Boldachev, unul dintre cei mai apreciați harpiști ai lumii, nu este doar un virtuoz al unui instrument rar, ci și un artist care și-a redefinit destinul în mijlocul unei istorii frământate. Născut în Rusia și stabilit astăzi în Elveția, după ce a ales să părăsească țara natală din cauza războiului, Boldachev folosește muzica drept limbaj al conștiinței și al umanității. A revenit pentru a treia oară la Arad, oraș care l-a primit deja cu entuziasm, iar acum va concerta pentru prima dată pe scena Filarmonicii Arad, într-un eveniment care promite să transforme harpa într-un instrument al prezentului, al memoriei și al emoției colective.

L-am întâlnit pe harpist cu două zile înainte de concertul „Harp Unlimited”, chiar la prima repetiție, și l-am invitat să ne împărtășească nu doar gândurile sale despre muzică, ci și despre evenimentele tulburătoare care i-au schimbat viața. Alexander ne-a vorbit deschis, cu regret față de oamenii pe care nu îi mai poate vedea în Rusia, dar și despre convingerea sa că prin muzică se poate salva umanitatea.

– Ești unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați harpiști din lume. Ce te-a făcut să alegi harpa și de cât timp ai simțit că acesta este instrumentul care te definește?

– Au trecut peste 30 de ani și, pentru mine, contează din ce în ce mai puțin cum a început totul, pentru că dezvoltarea de acum înseamnă atât de multă explorare și atât de multă creativitate, încât aș putea spune că în fiecare an încep din nou să cânt la harpă. Încerc să duc harpa în cât mai multe locuri, în cât mai multe genuri muzicale și să păstrez interesul publicului pentru acest instrument în secolul XXI, ceea ce face parte din supraviețuirea mea și a instrumentului meu.

– Dar ai început inițial cu pianul, când erai copil…

– Da, ei bine, știi, cred că asta e un fel de poveste de tip Wikipedia: am început cu pianul, apoi harpa, compoziția, am mers la școală, am început să cânt la festivaluri și concursuri, am ajuns în Europa, apoi în Statele Unite, Japonia… iar acum pare deja că trăiesc într-o altă lume. Adică eu am început în mileniul trecut, iar acum sunt atât de multe provocări noi. Inclusiv inteligența artificială, o piață foarte instabilă, o situație geopolitică extrem de instabilă în lume. Multe dintre proiectele mele suferă din această cauză. Am părăsit țara încercând să-mi găsesc un loc în lume, iar asta nu este ușor și nici nu este exact așa cum mi-am imaginat.

– Te-ai născut în 1990, în Sankt Petersburg, când Rusia trecea printr-un nou început și lucrurile erau, cred, foarte diferite față de situația actuală. Cum simți aceste diferențe? Cum era Rusia copilăriei tale și cum este ea azi?

– Știi, la concertul acesta de la Filarmonică, sper să fie și fani ai jocurilor pe calculator, pentru că vom interpreta și muzică din jocuri video. Într-unul dintre jocurile clasice, Grand Theft Auto (GTA), atunci când mori apare cuvântul „wasted” (irosit). Când mă gândesc la Rusia, la toate posibilitățile și oportunitățile pe care le-am avut ca țară după prăbușirea Uniunii Sovietice, acesta este cuvântul care îmi vine în minte: irosit. Pentru că, într-adevăr, Rusia a moștenit un patrimoniu extraordinar din URSS. Un teritoriu uriaș, cu atât de multe resurse, atât de mulți oameni talentați – nu doar în muzică și artă, ci și în știință, oameni de afaceri talentați, programatori talentați, inclusiv în lumea digitală. Și fiecare aspect al dezvoltării pe care l-am fi putut avea a fost irosit.

În acest moment nu văd cum se va dezvolta viitorul Rusiei, pentru că o mare parte din Rusia este în afara Rusiei: toți prietenii mei sunt plecați, multe afaceri sunt în afara țării. Nu știu când voi putea să mă întorc și nici dacă voi dori să mă întorc. Și nu este vorba doar despre guvern, despre asta auzim zilnic la știri. Este vorba și despre oameni. Cunosc multe persoane, inclusiv foști colegi, care susțin tot ceea ce se întâmplă. Nu contează dacă o fac din prostie, din frică sau dintr-o încercare de a găsi un echilibru, de a-și proteja familia, motivele pot fi multe. Dar dacă o persoană dedicată artei, comunității și dezvoltării frumuseții în lume poate semna în favoarea unui asemenea dezastru îngrozitor… și nu vorbesc doar despre Ucraina. Pentru poporul ucrainean este o perioadă teribilă, dar ei sunt uniți, știu ce își doresc și, de îndată ce războiul se va opri, își vor reconstrui țara și mai frumoasă, pentru că știu cine sunt și ce vor. Oamenii din Rusia însă nu știu ce vor și cine sunt, și doar se iau după propagandă. Este foarte, foarte trist. Poate că va exista o șansă pentru mine să contribui la reconstrucția Rusiei – nu doar fizic, ci și mental, cultural – dar cu siguranță nu în următorii ani.

– Folosești muzica drept un instrument pentru a le reaminti oamenilor propria umanitate. Ai avut și turneul „War and Peace”, cu care ai poposit acum doi ani și la Arad, cu acest mesaj despre sentimente. Crezi că muzica ne poate ajuta cu adevărat să depășim astfel de vremuri dificile?

– Cred că doar muzica poate face asta, pentru că muzica este coloana sonoră a vieții noastre. Când privim un film și există momente tragice, frumoase, romantice sau înfricoșătoare, muzica susține întotdeauna acele momente și ne ajută să le simțim mai intens. La fel este și în viața noastră: muzica ne poate oferi speranță, regenerare, emoții despre care nici măcar nu știam că există în noi. Muzica este un echilibru foarte delicat între artă, cultură și divertisment. Cred că atunci când oamenii vin la concert trebuie să fie și distrați, indiferent cât de profunde și grele sunt temele pe care le abordăm prin muzică. Totuși, este un spectacol. Eu încerc mereu să găsesc acest echilibru între a-i face pe oameni să se simtă bine și a-i face să gândească bine.

– Ai menționat divertismentul. De obicei, harpa este considerată un instrument clasic, poate rigid, dar ai reușit să o faci foarte interesantă, chiar provocatoare. La tine aproape că a devenit un instrument rock. Ai urcat pe scenă și cu Robbie Williams, deci ai găsit o modalitate de a o face atractivă pentru un public mult mai larg și ai ajuns să cânți pe enorm de multe scene celebre din lume. Sunt curioasă, cum ai ajuns să descoperi în această ecuație Aradul? Cum ai ajuns mai întâi la Casa Pianului și apoi la Filarmonica din Arad?

– Cred că există un cuvânt rău și un cuvânt bun. Cuvântul rău, care descrie totul, este „networking”, iar cel bun este „prietenie”. Sunt în contact cu foarte mulți oameni și a trecut ceva timp de când nu mai fusesem în România. Când am organizat turneul „War and Peace”, i-am întrebat pe prietenii mei români dacă există ceva ce aș putea face în România. Turneul l-am susținut la Cluj și la Arad. Prietena mea, Ana Silvestru, care locuiește în Elveția, dar face multe proiecte în România, m-a pus în legătură cu Mihai Săcui și împreună am realizat proiectul de la Casa Pianului, care îmi pare un loc absolut minunat! De aceea m-am și întors acolo cu încă un concert. În cele din urmă am avut ocazia să-l întâlnim și pe directorul Filarmonicii și am convenit asupra acestui concert de acum, ca pe o celebrare a harpei. Pentru acest concert, Iancu Rebeca Alexandra mi-a oferit harpa sa electro-acustică, amplificată, pentru că o mare parte din muzică nu este clasică și vrem ca harpa să se audă mai bine.

În România există problema că nu sunt foarte multe instrumente mari. În mod normal, dacă este o harpă modernă mare, nu are nevoie de amplificare. Dar până acum am cântat în patru orașe, de fapt cinci, dacă includem Bucureștiul, și de obicei este foarte dificil să găsești o harpă bună. Nu toate orchestrele au această posibilitate. Sper ca, dacă vor exista mai multe concerte cu harpă, orchestrele să fie motivate să își actualizeze instrumentele.

– Care este conceptul acestui nou concert? De ce muzică din jocuri video?

– Cred că, dacă Ceaikovski ar trăi în zilele noastre, ar fi compozitor de muzică de film, pentru că el și Schubert sunt, într-un fel, compozitori „populari”, aproape ca muzica pop, iar muzica lor ilustrează perfect viața. De aceea muzica lui Ceaikovski a fost folosită în atât de multe filme și nu îți poți imagina Crăciunul fără să auzi muzica lui. Cred că acest lucru este foarte apropiat de conceptul muzicii de film și al muzicii de jocuri video. Muzica de film este evidentă: o auzim mai ales când urmărim filme precum „Lord of the Rings” sau „Star Wars”, cu mari compozitori precum Howard Shore și John Williams. Însă muzica de jocuri nu este la fel de expusă.

Mulți dintre noi ne-am petrecut poate cele mai frumoase momente din copilărie jucând jocuri video. Este o formă de nostalgie. Eu mă adresez copilului interior din fiecare persoană. Pentru mine este foarte important, pentru că și eu am avut această experiență, am jucat acele jocuri. Cei din public care au jucat acele jocuri mă vor înțelege mult mai bine ca artist, ascultând muzica pe care am adaptat-o pentru harpă și orchestră. Cred că aceasta este și o modalitate de a crea o punte între generații, pentru că acei oameni care au jucat pe Dendy, Sega, PlayStation sau Game Boy în copilărie, au acum 30, 40, 50 de ani. Nu mai sunt copii, dar pot înțelege mai bine noua generație atunci când li se reamintește propria copilărie.

***

Concertul „Harp Unlimited” va avea loc joi, 19 februarie, la Filarmonica Arad, începând de la ora 19:00, sub bagheta maestrului dirijor Vladimir Lungu. Biletele pot fi achiziționate de la casieria instituției culturale sau online, pe bilete.ro.