Artistul senegalez Laye Thioune și chipurile fără chip: „Avem nevoie de o mască pentru a înțelege cine suntem cu adevărat”
Între Dakar și Arad, între pictură, măști sculpturale și muzică, Laye Thioune construiește o artă a emoțiilor tăcute și a chipurilor care, paradoxal, spun mai multe tocmai prin ceea ce refuză să dezvăluie.
Înaintea vernisajului expoziției „GUISS GUISS – Between Mask and Identity”, care va avea loc sâmbătă, 9 mai 2026, de la ora 18:00, la After 5 Art Escape, artistul senegalez a vorbit pentru Special Arad despre măști și identitate, despre diferențele subtile dintre felul în care oamenii își poartă emoțiile în Africa și în Europa, dar și despre cum Aradul a ajuns, treptat, să se transforme într-o a doua casă pentru el.
– Întrebarea pe buzele arădenilor care nu te cunosc este: cum ai ajuns la Arad și ce te-a făcut să revii acum cu o expoziție personală?
– Soția mea este româncă, din Arad, iar prima dată am venit în 2022 ca să-i descopăr țara și cultura și să-i cunosc familia. M-am îndrăgostit de atmosferă, de orașe și de oamenii pe care i-am întâlnit — atât de mult încât am revenit în fiecare an de atunci. Am participat deja la mai multe evenimente în România, inclusiv la Bienala Albastră din Brașov și la Meeting Point Biennale aici, în Arad, anul trecut. Faptul că revin anul acesta cu o expoziție personală mi se pare un pas firesc și sunt foarte bucuros să fiu din nou aici.

Laye Thioune și soția sa, Andra. Foto: arhivă personală
– Ce îți place la Arad și ce nu îți place? A fost ceva ce te-a surprins într-un fel când ai explorat orașul?
– Verile în Arad sunt magnifice. Îmi place cum se transformă orașul prin evenimente și concerte și devine profund artistic. Am întâlnit oameni incredibili — artiști, iubitori de artă, dar și oameni necunoscuți care mi-au ieșit în cale și au devenit prieteni apropiați.
Ce mi se pare puțin mai dificil este curiozitatea uneori prea directă a unor oameni, care poate deveni inconfortabilă. România devine tot mai deschisă față de străini, dar cred că mai este nevoie de timp pentru ca oamenii să îmbrățișeze pe deplin frumusețea diferenței.
M-a surprins faptul că, în comparație cu alte orașe, arta nu este mereu vizibilă imediat aici — dar există din plin. Ai nevoie de puțin timp ca să descoperi artiștii, evenimentele și această dragoste pentru artă. Este un oraș care îi răsplătește pe cei care privesc cu atenție.

– Cum percepi Aradul: un oraș în care te regăsești ca artist sau un spațiu de tranzit, o experiență nouă și diferită, ca în cazul unui turist?
– Aradul îmi este foarte aproape de inimă. Prin familie și prieteni, acest loc se simte ca acasă câteva luni pe an. Pentru mine, este a doua casă după Dakar, orașul meu natal din Senegal. Aradul mă inspiră profund — prin întâlniri, prin curiozitate și prin această cultură nouă pe care o descopăr și o îmbrățișez treptat.
– Titlul expoziției sună misterios și exotic: „GUISS GUISS – Between Mask and Identity”. Ce înseamnă „guiss guiss” și cum ai descrie, pe scurt, universul artistic pe care îl aduci în fața publicului arădean?
– „Guiss guiss” provine din wolof, limba mea maternă din Senegal, și înseamnă „mod de a privi” sau „holbare”. Expoziția se construiește în jurul actului de a privi — aparență, curiozitate, descoperire.

Foto: Instagram / layethioune_dkr
Reflectă propriul meu parcurs de descoperire a României, dar și dinamica de zi cu zi dintre oameni: cum ne privim unii pe alții, cum suntem priviți, ce alegem să arătăm sau să ascundem. Lucrările invită privitorul în acest spațiu dintre ceea ce este vizibil și ceea ce se află dedesubt.
– Ce sunt măștile în arta ta: un filtru de ambiguitate sau o revelație? Ce reflectă, cu alte cuvinte: misterul vizibil sau sentimentul invizibil, de sub mască?
– Este puțin din ambele. De multe ori avem nevoie de o mască pentru a înțelege cine suntem cu adevărat. Măștile ne apropie de noi înșine, pentru că, încercând o altă percepție, ajungem să ne revelăm identitatea autentică. În lucrările mele, masca nu este o barieră — este o poartă.

– Există vreo emoție sau poveste de viață ascunsă pe care încerci să o surprinzi în lucrările tale?
– Sunt atras de cotidian — de mediul în care trăiesc, de interacțiunile mici cu ceilalți, de momentele aparent banale — și de felul în care lumea exterioară modelează interiorul. Până la urmă, detaliile mici și schimburile simple compun cea mai mare parte a vieții noastre. Contează mult și materialele pe care le folosesc: utilizez adesea ziare și articole care reflectă întrebări interioare sau situații cu care rezonez.
– Privirile oamenilor spun multe, indiferent de loc. Dar ai observat nuanțe diferite în felul în care oamenii își exprimă emoțiile în funcție de spațiul geografic?
– Da, cu siguranță. În Senegal, emoțiile sunt adesea exprimate deschis și cald — există o naturalețe în felul în care oamenii se conectează, chiar și cu necunoscuți. În România, am observat că emoțiile sunt uneori mai rezervate la început, mai interiorizate. Dar, odată ce oamenii se deschid, căldura este la fel de profundă — poate chiar mai mult, pentru că este câștigată. Ceea ce mă impresionează este că, dincolo de aceste diferențe de exprimare, emoțiile în sine sunt remarcabil de universale. Asta încerc să surprind și în lucrările mele.

Catalogul Meeting Point Biennale X Arad și, în fundal, o parte din lucrările care vor fi expuse la After 5
– De când lucrezi la această expoziție și unde ai pictat efectiv lucrările? În Senegal sau aici, la Arad?
– Toate lucrările au fost realizate în România — în Arad, în Timișoara și chiar în tren, în timpul călătoriilor prin țară, între 2024 și 2025. Multe dintre ele au prins viață la After 5 Art Escape anul trecut, când Simona și Claudiu mi-au oferit cu generozitate spațiul lor ca atelier. Unele retușuri finale au fost făcute anul acesta în Senegal, dar ideea și esența expoziției s-au născut în România și reflectă experiența mea de aici.
– Cum i-ai cunoscut pe Simona și Claudiu, proprietarii After 5 Art Escape, și cum s-a legat colaborarea voastră?
– I-am cunoscut în 2025, complet întâmplător. Mergeam pe stradă, am văzut spațiul lor și o expoziție în desfășurare și am fost imediat atras. Am intrat, l-am cunoscut pe Claudiu și am început să vorbim. Au descoperit lucrările mele și ne-am conectat imediat. Spațiul lor a devenit foarte important pentru mine anul trecut — la fel și comunitatea din jurul lui, care acum face parte din viața mea în Arad. Mă bucur foarte mult de această colaborare și sunt recunoscător pentru interesul lor autentic de a aduce arta africană mai aproape de publicul din Arad.

Simona Braiț, Laye Thioune și Claudiu Giura. Foto: Instagram / layethioune_dkr
– Anul trecut, cât timp ai stat la Arad, ai vizitat multe expoziții. Ce știai înainte despre arta plastică din Arad sau din România? Ai cunoscut alți artiști români înainte să ajungi la Arad?
– Cunoșteam artiști români precum Constantin Brâncuși încă din perioada studiilor la École des Beaux-Arts din Dakar, dar, în afară de asta, nu eram foarte familiarizat cu scena contemporană înainte să ajung aici. Mă bucur să văd că există o lume artistică din ce în ce mai vibrantă în Arad și sper ca tot mai mulți oameni să se apropie de ea.

Laye Thioune la expoziții și workshop-uri din Arad. Foto: Special Arad / After 5 Art Escape, Facebook
– Să ne întoarcem puțin în timp: ce te-a atras spre arta plastică și cum a evoluat parcursul tău până la expozițiile de azi?
– În mod amuzant, în timp ce studiam muzica la Beaux-Arts din Dakar, petreceam din ce în ce mai mult timp alături de artiștii vizuali — munca lor îmi era mai apropiată. Așa că am decis să urmez și studii de arte vizuale și am descoperit că acolo se află cu adevărat interesul și inspirația mea. A fost ca un semn că acesta este drumul pe care trebuie să merg.

Foto: Instagram / layethioune_dkr
Am avut norocul să termin primul din promoție în 2020, ceea ce mi-a dat încredere să continui. De atunci, lucrările mele au început treptat să fie expuse în diverse spații — expoziții de grup, bienale și acum expoziții personale în SUA, Senegal și în alte locuri. Fiecare etapă a fost o descoperire, adesea modelată de oamenii pe care i-am întâlnit.
Arta vizuală a venit firesc pentru mine și nu mă pot vedea făcând altceva. Este modul prin care pot exprima interacțiunile mele cu lumea. Ceea ce mă emoționează cel mai mult este atunci când alții interacționează cu lucrările mele și se regăsesc în ele.
– În paralel cu arta plastică, ești și muzician. Cum se întâlnesc aceste două forme de expresie artistică în viața ta?
– Pentru mine, muzica și arta vizuală vin din același loc — sunt două moduri de a asculta lumea și de a oferi ceva înapoi. Muzica este mai directă, mai corporală; pictura cere răbdare și liniște. Dar se hrănesc reciproc. Ritmul pe care îl găsesc în muzică apare adesea în felul în care construiesc o pânză — în culori, în spațiere, în energia gestului. Iar timpul petrecut cu pictura mă învață să încetinesc și să ascult mai atent atunci când fac muzică. Sunt două voci ale aceleiași conversații.

Trupa lui Laye Thioune: TEKTAL Band. Foto: arhivă personală
– Ce urmează? Vei aduce arta ta – atât arta plastică, cât și muzica – în mai multe orașe din România?
– Voi fi sincer: nu sunt genul care își face planuri foarte stricte. Dar mi-ar plăcea să continui să aduc vizibilitate artei africane aici, în România, și să o împărtășesc publicului român. În acest sens, Sylvain Sankalé va veni în România pentru a vorbi despre scena artistică africană în cadrul „Guiss Guiss”, lucru care mă entuziasmează foarte mult. Dakar are o scenă artistică extrem de vibrantă și mi-ar plăcea să duc din această energie oriunde mă va purta drumul.
Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!
Comments are closed.


















Comentariile portalului
Problema este a șoferilor care nu mai pot întoarce după bunul plac și a bicicliștilor care nu mai pot traversa pe bicicleta.
Pai aplicatia de ride sharing poate spune cu ce viteza circula pe tot traseul. Log-ul masinii la fel.
Chiar ar trebui și o consultare,și chiar un referendum. Menționez și zona Garii ,care este efectiv inundată,și care din păcate polarizează și boschetari,creând nesiguranță î (...)