Pentru că scriem ironic, la mișto, cum ar veni, despre cei care ne reprezintă.

Nu e mare lucru, am fost admonestat de o cititoare pentru tonul ironic cu care, susține ea, am comentat catastrofa Retim, respectiv modul penibil în care a „manageriat” această catastrofă previzibilă domnul Adrian Țolea, președintele A.D.I. Deșeuri.

Nu m-aș fi deranjat pentru un comentariu negativ, sunt absolut obișnuit, cel care face presă în aceste zile trebuie să știe să gestioneze avalanșa de păreri și opinii care se nasc pe marginea unui text de al său.

Colegii însă se plângeau de lipsa de înțelegere a multor arădeni, de atitudinea lor, hai s-o numim mult prea provincială, atunci când venea vorba de scandalul gunoiului. Mulți încercau să-i scuze pe cei responsabili, de edili este vorba, nu de firma de salubritate, opinând că e ceva trecător, așa-i la început, nu-i mare lucru.

În același ton, de altfel foarte civilizat, comentatoarea mea manifesta o slăbiciune pentru domnul Țolea, afirmând că este vorba de un om fin și priceput, nici măcar nu este o criză, e ceva obișnuit de „predare-primire”, lucrurile se vor calma cu timpul, firma va intra în pâine și totul va merge ca pe roate.

Când am încercat s-o conving că este vorba de nepricepere, ca să nu spun mai mult, comentatoarea m-a pus la punct, tot foarte civilizat, spunându-mi să vorbesc de criză când gunoiul îmi va ajunge până la balcon, dar până atunci mai este.

I-am spus că nu locuiesc la bloc, nu este vorba de mine, însă doamna, în mod evident, avea o părere despre jurnaliști, considerându-i în cel mai bun caz niște băgători de seamă care pot fi cumpărați de oricine și spun ce li se comandă de unii-alții.

Iată, între timp gunoiul a ajuns la etajul șapte, doamna încă combate puternic pe postarea de pe FB, acum, după ce eu m-am retras realizând cu nu prea am cum s-o conving, contracarând comentariul doamnei Lucia Bibarț, cea care, mai citită, chiar poetă, încerca totuși să-i spună că nu e în regulă cu gunoiul neridicat de o săptămână.

Nu cred că oponenta mea ar face parte din structurile administrative, e posibil să fie însă în cercul de cunoștințe și/sau prieteni ai domnului Țolea, marcată de eleganța în maniere a omului care răspunde de gunoiul și gunoaiele județului – A.D.I. Deșeuri fiind o „întreprindere” județeană –, o realitate semnalată și de faptul că fiecare intervenție de a ei era „lăicuită” invariabil de cine credeți, da, ați câștigat: domnul Adrian Țolea.

Și mai este ceva pentru care am decis să vorbesc puțin despre atitudinea arădenilor, folosindu-mă de această polemică virtuală dintre un jurnalist și cititorul său.

Da, domnul Țolea s-ar putea să fie ultimul pe lista vinovaților, este posibil să fie chiar nevinovat în naivitatea sa binevoitoare.

Am urmărit o postare a domniei sale de acum o săptămână și mai bine – 24 aprilie – în care anunță cu bucurie că Retimul își începe activitatea. Postarea era ilustrată cu o imagine a unor mașini de salubritate aliniate, gata de luptă – o aveți în ilustrația principală a textului pe care îl citiți – domnul Țolea fiind de-a dreptul încântat de viitorul luminos al gunoiului arădean.

Desigur, fotografia era doar ilustrație, asta ca să nu spunem un fake, o minciună, lucru demonstrat în zilele următoare, atunci când s-a aflat că mașinile Retim nu sunt câte ar trebui să fie și nici acelea nu au actele în regulă.

Domnul Țolea vorbea, așadar, cam fără acoperire, dar dacă asta nu i se pare o dovadă de incompetență, atunci nu mai știm ce ar putea fi.

Poate calcul, poate lașitate, poate oportunism, oricum nedemn pentru cel care se consideră încă adevărata alternativă la Gheorghe Falcă iar faptul că a fost „retrogradat” de acesta, o dovadă a faptului că se teme de el.

Dacă ar fi așa, domnul Țolea avea oportunitatea să arate chiar acum cine este, cât de bun și de tare este, nu să se pună în slujba celuia care l-a îndepărtat de pe liste, surghiunindu-l penibil un fel de șef la gunoaie.

Mult mai rău ca Bibarț sau Bîlcea, ăștia măcar au pentru ce să-i cânte în strună lui Ghită Falcă. Chiar dacă nici Bibarț nu se simte foarte bine mai nou, tocmai din cauza lui Bîlcea, cel zvonit să-l urmeze pe Falcă în fotoliul de primar dacă acesta se duce mai sus undeva.

Toate acestea sunt însă ipoteze și zvonuri, deocamdată primarul este tartorele, cu atât mai mare ne-a fost surpriza văzându-l dispărut din peisaj după primele zile de scandal cu Retimul.

Nu stiu cum să-i spunem acestei „strategice retrageri”, dacă n-ar fi arădeni care încă, așa cum am văzut, țin la el și la marionetele sale, am zice că a fost o dovadă de lașitate și calcul de om în care nu poți avea încredere.

În loc să stea pe metereze, primarul Aradului dispare tocmai atunci când ar fi mai mare nevoie de el, când situația se împute – de data aceasta și la propriu! – dovedind mereu că nu este decât un carierist fără conținut, gata să sacrifice tot și pe oricine pentru încă un pas pe scara imaginară a imposturii.

Și, iată, am ajuns astfel să închidem cercul.

Am plecat de la opinii care nu văd pădurea de „uscături” și am ajuns la uscăturile care astfel se pot imagina pădurea în sine.

Astăzi, miercuri, 2 mai, nu a venit Retimul pe strada mea – era timpul conform programării – în ciuda asigurărilor domnului Țolea că din 2 mai lucrurile vor intra în normal. N-a venit nici în ciuda berilor oferite de domnul Bibarț lucrătorilor de la Retim, n-a venit nici în ciuda tăcerilor prelungi ale domnilor Bîlcea și, nu în ultimul rând, Falcă.

Nu-i bai, dragi arădeni, putea să fie și mai rău, noi să fim sănătoși!

Chiar dacă cu prelungirea acestei crize a gunoaielor și a temperaturilor de vară e din ce în ce mai greu!

(Și în paranteză pentru cei care văd în ziaristi niște „coate-goale”, nerealizând ce înseamnă o societate modernă democratică: pentru inundarea unui oraș cu gunoaie (GARBAGE) pot fi mulți de vină, dar responsabil nu poate fi decât primarul!)