Văzând desfășurarea de incultură și impostură de la emisiunea de vinerea trecută de la Realitatea Plus, știți, aceea în care ai noștri ca bradul după cel din Brad se întreceau în a aduce omagii activității lor arădene, m-am gândit să mai fac o încercare. Ultima, vă promit.

M-am gândit așadar să mă adresez direct celui care poate va pricepe ce doresc eu să susțin aicea, având în vedere preocupările sale mai noi pentru istoria locală arădeană. Sunt absolut convins că aceste informații, cum că atât Beethoven, cât și Kafka sunt arădeni, au ajuns la moderatoare, care le zicea de parcă le știa de când îi lumea, prin el, prin Andrei Ando, desigur, fostul jurnalist ajuns acum un adevărat guru spiritual ascuns al conglomeratului de putere de la Consiliul Județean, respectiv aripa indefinită a PNL-ului arădean.

Îl știu de mult pe Andrei, îl știu ca ziarist la Observator, l-am văzut pe urmă luând cuvântul la un fel de marș arădean împotriva lui Falcă, am urmărit și evoluția sa intelectuală, remarcabilă de altfel dacă am rămâne la nivelul pretențiilor arădene.

În concluzie, atunci când doamna moderatoare a vorbit de Arad ca fiind orașul în care au umblat și Kafka și Beethoven, nici prin cap nu mi-a trecut că pe astea le știe de la Andrei, ci că, pur și simplu, la nivelul ei nu există nicio diferență între Beethoven și Liszt, având în vedere că primul niciodată, în timp ce cel de-al doilea a fost de mai multe ori prin Arad. A concertat, desigur, așa cum a făcut și Brahms, iar Andrei Ando nu putea să facă așa o greșeală, chiar dacă consultă arhivele jurnalistice mai mult online, nu direct la biblioteci sau arhive specializate.

Mi-am dat seama și de unde vine confuzia, în ultima vreme a apărut, în cercurile muzicale, informația că Beethoven și-a dedicat una dintre sonate unei contese din Arad, o informație tipică de Facebook: aproape adevărată, dacă nu ar fi inexactă.

Cert este că, într-adevăr, mărețul Ludwig și-a dedicat mai multe dintre nenumăratele sale sonate contesei Anna Maria Erdődy, numai că asta se întâmpla la Viena, nu în Arad, drept e că Anna Maria von Niczky, devenită prin căsătorie contesă Erdődy, s-a născut la Arad, dar după asta și-a petrecut viața departe de minunatul nostru oraș și cu atât mai mult de minunații săi conducători.

Legătura ei cu Beethoven este cât se poate de documentată și imortalizată pe placa de pe imobilul din cartierul vienez mai nou, Jedlesee. Cu alte cuvinte, această poveste este tot atât de arădeană pe cât este Aradul o Mică Viena.

În schimb Kafka, vorbim de Franz, cel din Praga și cel care a lăsat o urmă de neșters în literatura modernă și chiar contemporană, a fost la Arad, chiar dacă doar trei zile, și era și război, chiar dacă asta nu a avut niciun rol în călătoria sa arădeană. Cert este că astfel Aradul devine singurul oraș din România unde Franz Kafka a umblat, mai mult decât atât, aici în Arad s-au întâmplat cu el niște lucruri care îi vor influența decisiv perioada următoare a scurtei sale vieți.

A venit cu logodnica, Felice Bauer, gata de căsătorie, să viziteze sora acesteia, măritată la Arad cu Domnul Braun, cel care își făcea un venit frumos din fotografii și prelucrarea acestora în stil pictural, după moda epocii. Magazinul era la parterul clădirii din piața Avram Iancu colț cu Tribunul Dobra, oarecum vizavi de Casa Hirschl, acolo unde și acum sunt mici magazine închise sau tocmai în transformare.
În cele trei zile petrecute la Arad s-au întâmplat multe, altfel nu se explică cum de au plecat cei doi separat, nu împreună, așa cum au venit, asta însemnând și sfârșitul lungii lor relații de logodnă. Știm că scriitorul, oficial funcționar praghez, a vizitat cel puțin una dintre cele două sinagogi existente la Arad, dar mult mai interesantă este legenda care bântuie de atunci, chiar dacă mai nou, din lipsă de interes, este pe cale de dispariție. Legenda spune că ruptura definitivă dintre Felice și Franz s-a produs datorită unei arădence, chiar dacă ea nu poate fi identificată, fiindcă nu se poate exclude să fi fost o lucrătoare a vestitului bordel arădean, aflat acum în paragină, într-un colț al străzii Florilor din Orașul Vechi.

Indiferent cum ar fi, acesta ar putea fi momentul, dragii mei arădeni, să imortalizăm trecerea marelui scriitor prin Arad.
Eu de mult, de cel puțin douăzeci de ani, propun în presă schimbarea numelui Pieței Plevnei în Piața Kafka, nemaivorbind că în balconul acela părăsit care se uită de lângă sinagoga cea veche direct spre piață o statuie a lui Kafka ar arăta nemaipomenit, putând deveni, cu o promovare inteligentă, un adevărat punct de atracție turistică al orașului nostru mult lăudat, dar niciodată împlinit cu adevărat.

Spun asta pentru că, spre deosebire de cele îndrugate de ai noștri aleși și adunați la televiziune la București, ar fi ceva concret, ceva adevărat, ceva deosebit.

Și nici nu ar fi mare lucru să punctăm trecerea lui Franz Kafka prin Arad: o piață aranjată și rebotezată și o statuie elegantă și provocatoare în balconul acela care stă acolo părăsit parcă din anul în care Franz a trecut prin orașul nostru.

Întreb și io, ca prostul, ca doamna aceea care vă mitralia cu întrebări și răspunsuri de-a gata la televizor: ce v-ar costa, dragii noștri, ce ar fi, Domnule Ando, ca în loc de minciuni frumoase să facem și ceva pe bune?

Chiar dacă nu mare lucru, dar ceva așa, măcar un sfert din tromboanele cu care ne amețim la televizor…

• Citește și: Andrei Ando și Asociația Arad 2021 au furat ciocolata ungurilor