Scandal cât casa la decernarea Balonului de Aur de luni seara. Real Madrid a boicotat festivitatea de la Teatrul Châtelet din Paris, delegația madrilenă, în frunte cu Vinicius Jr, rămânând acasă în semn de protest.

Până și simpaticul Carletto Ancelotti s-a supus, fiind de acord cu ideea că adevărații pretendenți ar fi de la Real, dacă nu Vinicius, atunci măcar Carvajal ori Bellingham. Cu toate acestea, juriul care acordă Oscarul în fotbal nu s-a răzgândit, cel premiat fiind Rodri de la Manchester City, Rodrigo Henandez Cascante, după numele din acte.

Și într-adevăr cu Rodri sunt probleme

Mari probleme. Prima ar fi că nu are tatuaje. Aproape de neconceput în fotbalul modern. Și de parcă asta nu ar ajunge, are și studii superioare în economie și afaceri.

La o universitate din Madrid, pe bune, nu așa cum se face mai nou până și pe aici, pe la noi. Fiind deja selecționat în naționala sub 21 de ani a Spaniei, Rodri, pe atunci încă Rodrigo, stătea la căminul studențesc. Unde ajungea cu un Opel Corsa, cumpărat cu 3000 de euro de la o bătrânică.

Când cei din jurul său, fotbaliști sau studenți, cei care știau că venitul său săptămânal depășea deja și pe atunci o sută de mii de euro, l-au întrebat de ce nu își ia o mașină ca lumea, Rodrigo le-a spus: de ce? Mașina e să te ducă din A în B, nu să te dai mare cu ea.

Și stați că n-am terminat. Se ducea cu Opelul Corsa la mâna doua în timp ce tocmai o cunoscuse pe Laura – Iglesias, după unele surse -, studentă la medicină. Chiar la chirurgie, din câte se pare. Se știu puține despre Laura, chiar dacă este mai tot timpul lângă iubitul ei fotbalist. Însă nu asta contează nici pentru ea, ci dorința de a-și termina studiile deloc simple în medicină.

V-am înșirat toate astea ca să vedeți cât de departe este Rodrigo Hernandez Cascante de lumea fotbalului zilelor noastre. Mai precis, cât de normal este acest Rodri în lumea anormală, clădită pe afacere, publicitate și bani enormi, a fotbalului mondial.

Și mai este ceva: Rodri este mijlocaș defensiv, nu atacant. Nu dă la goluri cu nemiluita, dar, din câte ne spun cei care se pricep, este jucătorul pe care se construiește jocul unei echipe. Constant, de încredere, jucând mereu așa cum cere interesul echipei.

Ajung imediat la final: am spus toate astea ca să vedeți că în afara calităților sale umane, a modestiei și normalității sale nimic altceva nu m-ar face să țin cu Rodri. Sunt madridist de când e lumea, iar la englezi țin cu Arsenal, nicidecum cu City, o echipă pe care o consider sinteza relelor din fotbalul mare bazat pe afaceri colosale, inclusiv cu șeicii care-s interesați de fotbal cât sunt eu interesat de dansurile de harem.

Și să nu uităm, totuși, așa la final: Rodri nu este un fotbalist oarecare. Piesă de bază la City, ales cel mai bun fotbalist la turneele europene câștigate în ultima vreme de Spania, Rodrigo Hernandez, chiar dacă nu dă tot timpul goluri, este un fotbalist de excepție.

Apropo de asta, dacă tot suntem la Arad: cel mai bun rezultat al UTA-ei – eliminarea campioanei europene de atunci, Feyenoord Rotterdam – a fost la un meci fără goluri.

Citește și: Doamna cu suflet de aur care nu ar trebui uitată de arădeni