„Shit happens”. Acesta a fost răspunsul, unicul, de altfel, pe care l-am primit din partea unui ortoped pe care l-am consultat de curând pentru o problemă la articulația șoldului.

Am ieșit din cabinetul doctorului la fel de nedumerit precum am intrat. În realitate, nu aveam mari așteptări. Totuși, judecând după vârsta și experiența dânsului, parcă mi-ar fi plăcut să-mi facă ceva, un mic examen clinic, de pildă, altceva decât să mă pună să stau picior peste picior, iar mai apoi să rostească acel „shit happens”.

Citește și: Pastila de sănătate cu Radu Mocuța. Suntem antrenați pentru algoritmii social media și pentru portofelul altora

În paranteză fie spus, motivul principal pentru care m-am prezentat la acel control era acela de a obține  un bilet de trimitere la o investigaţie mai amănunţită, un RMN, dat fiind faptul că șoldul cu pricina a fost operat în urmă cu mai mulți ani.

Prezint scuzele de rigoare pentru faptul că v-am răpit din timp cu relatarea problemelor mele.

Ce aș vrea să subliniez aici e importanța de a învăța să comunicăm corect și oportun în cadrul unui astfel de protocol.

„Shit happens”, dar nu abandonaţi lupta

Pentru mine, și pentru multe alte persoane din țara asta, e important să ne antrenăm în sala de fitness sau să practicăm sportul preferat. Dacă mergem și îi spunem unui doctor oarecare că ne doare spatele când ridicăm greutăți la sală, în 9 cazuri din 10 ni se va spune să oprim antrenamentele.

Sfatul poate fi valid și pertinent, dar, ATENȚIE, nu pentru asta am mers la respectivul medic, ca să auzim că avem interdicție la mișcare. Un asemenea răspuns poate fi devastator pentru aceia dintre noi care ne-am construit o parte a identității în jurul fitnessului. Ce să mai vorbesc de persoanele care tocmai și-au făcut curaj să pășească într-o sală de forță, iar mai apoi li se transmite, sec și impersonal, că trebuie să întrerupă activitatea fizică.

Și atunci, iată cum anume recomand eu să-i comunicăm specialistului problema noastră: „Dom’ doctor, mă doare spatele/umărul etc., însă pentru mine e important să continui să mă antrenez. Am nevoie să fiu ajutat să trec peste această accidentare, astfel încât să pot să practic în continuare ceea ce îmi face plăcere și mă echilibrează pe plan mental. Credeți că mă puteți ajuta și/sau îndruma spre recuperare?”

Dacă doctorul o va ține în continuare pe a lui, musai să căutăm ajutor în altă parte. Sub nicio formă nu avem voie să ne dăm bătuți și să renunțăm la ce ne face plăcere sau la ce avem nevoie, doar pentru că cineva nu știe, nu crede, nu caută o într-o alternativă, alta decât repausul total, forțat.

În căutarea adevăraţilor profesionişti

Personal, am avut de-a face la viața mea cu diverse accidentări, chiar și cu intervenții chirurgicale. De fiecare dată, m-a ajutat încăpățânarea mea de a căuta să ajung cumva pe mâinile unor adevărați profesioniști.

Vă mai spun o întâmplare relevantă în acest sens, care s-a întâmplat în 2014, la Bordeaux, la câteva luni după ce am fost supus unei artroscopii de șold. Mi-am făcut apariția în cabinetul privat al unui ortoped cu o reputație excelentă. După aparențe, medicul era trecut bine de 70 de ani. Cabinetul de consultații era minuscul, trei pe trei.

După ce m-a ascultat cu atenție — i-am spus și am pus accent pe faptul că eram student la sport și că eram dispus să fac orice era nevoie, numai să pot să reiau activitatea fizică la fel de intens ca înainte de operație —, m-a invitat, adresându-mi-se, cum altfel, cu apelativul „monsieur”, să îl urmez prin ușa din spatele biroului său.

Am intrat într-o încăpere de cel puțin 30 de metri pătrați, dotată în întregime cu aparate de forță, majoritatea fiind chestii pe care chiar dânsul le concepuse și le improvizase. Țin minte la perfecție vorbele sale din acel moment: „Monsieur, votre place c’est ici. Il faut absolument se muscler!”.

Timpul i-a dat dreptate. De atunci și până în prezent, am bifat sute și sute de ore de activitate fizică intensă. Fotbal, înot, sală, bicicletă, alergare, drumeții, tot ce am poftit.
Nu pot să nu mă întreb acum: oare ce răspuns aș fi primit dacă intram pe atunci în cabinetul ortopedului nostru, de la Arad? Era la modă pe atunci acest „shit happens”? Sincer, nu-mi amintesc. Și mă mai întreb câte alte persoane aflate într-o situație asemănătoare cu a mea au fost sfătuite să stea liniștite pe margine și să îi privească pe alții cum fac sport, în loc să fie îndrumate către o formă de recuperare activă?

Viziune și valori

Prin urmare, nu vă lăsați descurajați și nici nu vă dați bătuți dacă mesajul pe care îl primiți de la unele persoane este incompatibil cu viziunea și valorile pe care le aveți voi despre mișcare și recuperare.

Pont final: atunci când vă confruntați cu o accidentare, căutați mai întâi să obțineți o programare la un medic sportiv care colaborează cu un club profesionist de fotbal, handbal, rugby etc. Cu totul altele vor fi abordarea și viziunea unui doctor care are de-a face în mod cotidian cu atleți pe care trebuie să-i pună cât mai rapid pe picioare.

Cu alt prilej, poate o să vă povestesc și cum, cu un simplu ac de seringă — fără niciun lichid sau vreo substanță, doar un ac, atât —, în mai puțin de două minute, medicul echipei Fiorentina mi-a luat durerile de la un genunchi care mă chinuise în prealabil vreo patru ani la rând. Asta după ce, înainte, le încercasem pe toate.

Citește și:

Pastila de sănătate cu Radu Mocuţa. Antrenamentul ideal începe cu lucrurile pe care le ignorăm