„Cu un ochi pe Moise” se apropie de final. Cel puțin asta ne spune șeful de șantier, Petrișor Coman, care ne-a așteptat în dimineața asta pe șantier. Ne-am bucurat că a făcut-o, deoarece astfel am primit răspunsul la întrebarea cea mai arzătoare: „Când va fi gata terenul de sport?”. Dar mai întâi… să vedem în ce stadiu se află lucrările.

Față de vizita trecută, lucrurile s-au mișcat mai repede, fiind trasate toate terenurile de sport, este montată cișmeaua de apă, zonele verzi sunt însămânțate, panourile de baschet sunt montate, la fel și porțile. Iluminatul cu LED este funcțional, iar cele patru camere de supraveghere au deja și sistemul wi-fi implementat. Băncile de rezervă sunt puse, rastelul de biciclete la fel și au fost puse și panourile de gard lipsă.

„Săptămâna viitoare predăm șantierul”

Însă va mai dura până când terenul de sport va fi deschis. Asta pentru că mai urmează recepția și alte lucruri birocratice pe care nu are sens să le mai menționăm aici. O vor face beneficiarii, deoarece din punctul de vedere al executantului, el și-a terminat treaba. L-am întrebat, concret, care este motivul întârzierii lucrărilor, și era normal să o facem, dat fiind faptul că nu suntem ingineri / arhitecți / constructori /  proiectanți, însă observam că se lucrează cu țârâita, iar primarul Călin Bibarț spunea că sunt probleme cu livrarea din Germania.

„Ce Germania? Au fost probleme cu transportul, dar nu din cauza aceea s-a întârziat aplicarea tartanului”, ne-a explicat șeful de șantier, Petrișor Coman.

„Granulele le-am adus din Slovacia, granula neagră care se numește SBR (primul strat – suportul), iar celălalt l-am adus de la Conica din Elveția. Mai am un pic de curățat rigolele, am și plasele pentru porți, însă cei de la Primărie mi-au spus să nu le pun încă, să nu le taie, să nu le ia cineva (n. red –  acest lucru nu ne-ar surprinde defel, oricum). Acum, legat de întârzieri. Problema a fost în felul următor: erau căldurile din vară și nu am putut să aplic. Eu am stat trei luni cu placa de beton ca să aplic tartanul. Asta a fost, problema cu tartanul. Acuma, că nu au venit la timp , că nu știu ce, am pus în temă, am prelungit cu două săptămâni… Nu puteam să-l aplic pe căldurile alea. Apoi au venit ploile din septembrie, m-am dus special la Timișoara și am scos de la meteo, apoi am făcut o sistare de lucrări și o prelungire de termen…”, ne-a mai spus Coman.

Plusuri și minusuri

Strict din punct de vedere al execuției și al respectării planșei, lucrurile au decurs bine. Însă o problemă care ne-a sărit în ochi este stâlpul panoului de baschet care intră în teren. Un lucru care respectă planșa făcută de arhitecta Primăriei, dar un lucru care a fost făcut fără cap. Înainte, stâlpul era la cel puțin un metru în afara terenului. Cei care joacă baschet, vor avea cu sigurană de suferit în urma acestui lucru (vom vedea, nu CÂND, ci DACĂ se va amplasa corect!).

Un alt lucru făcut fără cap a fost poziția inițială a toaletei automatizate. Aceasta era plănuită să fie exact la intrare, lângă mesele de tenis de masă. Din nou un minus este pomul pe care cei de la Primărie au hotărât să-l salveze, ca ma apoi să asculte totuși de șeful de șantier care le-a explicat că tartanul se va îmbiba cu fructele pomului și va arăta dezastruos. Acum, acolo este un ciot încadrat de un pătrat pentru veșnică amintire.

Un plus este că, tot la sugestia șefului de șantier, s-a mutat poziția toaletei, iar aceasta va fi amplasată pe aceeași parte, dar la colțul opus. De la bun început, noi așa am crezut că va fi. Un alt plus este că stâlpii panourilor de baschet vor fi îmbrăcați cu un material protector, un lucru benefic de altfel, având în vedere că, repetăm, acesta este pe jumătate în teren. Tot la categoria plusuri trecem și  refacerea estetică a fundației gardurilor de la intrare. O trecem la plus, deoarece acest lucru nu este trecut în proiect, dar după cum ne-a spus șeful de șantier se va realiza pentru că: „Nu vreau să le las așa”.

Îl trecem la plus, deși ar trebui să fie o normalitate faptul că nu au fost probleme financiare sau profesionale între Primărie și executant, totul fiind făcut la timp. Nu avem cum să nu menționăm acest lucru, deoarece cunoaștem alte cazuri în care constructorul a dat vina pe administrația locală, motivând neplata facturilor… dar despre asta, într-un alt articol și cu alți „actori”.

Toaleta va mai întârzia puțin

Montarea toaletei va mai întârzia puțin, firma de la București nelivrând-o încă:

„Aceasta va veni săptămâna viitoare. Am dat-o la un producător din București, e printre singurele din țară, am stabilit cu ei că săptămâna viitoare o vom și monta”, a conchis Petrișor Coman.

O notă personală

De la bun început, am plecat cu speranța de a documenta o lucrare publică într-un mod deschis. Deschis față de cetățeni, față de administrație, față de cei care lucrează. Am încercat pe cât posibil să păstrez o notă echidistantă, iar acest lucru, consider eu,  nu mi-a ieșit întotdeauna. Nu mi-a ieșit pentru că sunt atât de obișnuit cu modul de lucru al firmelor de casă din Arad, a tuturor subterfugiilor la care se apelează pentru a prinde lucrări pe bani publici, și de politicienii care așteaptă, de fiecare dată, osanale din partea cetățeanului arădean pentru un proiect. Nu știu când, dar am impresia că niciodată, politicianul, cel puțin arădean, nu va înțelege că a fost ales să își facă datoria pe care singur și-a asumat-o. Nu cunosc nici un caz de vreun om luat de pe stradă, introdus cu forța într-un partid, iar apoi pus să candideze.

P.S. Un alt plus, de data aceasta personal, îl acord lui Petrișor Coman, șeful de șantier, deoarece, chiar dacă a fost în ceasul al treisprezecelea, m-a contactat ieri și mi-a spus că mă așteaptă la „Moise” pentru a-mi oferi ultimele detalii. Un lucru pe care ar trebui să îl facă toți cei implicați, pentru că atât ne dorim: comunicare. Să știm și noi, cei din banii cărora se construiește, ce se întâmplă. Un lucru pe care îl consider normal.

Pe săptămâna viitoare!

Celelalte articole asociate:

„Cu un ochi pe Moise”. Ei au început lucrările, noi vom documenta săptămânal progresul sau stagnarea lor

„Cu un ochi pe Moise”. Cum evoluează lucrările în săptămâna doi

„Cu un ochi pe Moise”. Șeful de șantier: „Eu zic că în două luni vă invit la inaugurare”

„Cu un ochi pe Moise”. Rămâne cum s-a stabilit pentru săptămâna patru

„Cu un ochi pe Moise”. „Steady as she goes” spun căpitanii de vas. Puțin câte puțin, ne apropiem de inaugurare

„Cu un ochi pe Moise”. Ce s-a mai făcut, ce mai este de făcut

„Cu un ochi pe Moise” intră în vacanță. Ce ne spune șeful de șantier

„Cu un ochi pe Moise” a revenit timid. Declarația primarului o contrazice pe cea a șefului de șantier

„Cu un ochi pe Moise”, tot mai aproape de final. Echipa din Târgu Mureș ar putea să predea lucrarea la timp

„Cu un ochi pe Moise”. Terenul de sport este acoperit în întregime cu tartan, gardul este încă incomplet

„Cu un ochi pe Moise”. Mai sunt trei săptămâni până la predarea lucrării

„Cu un ochi pe Moise”. Lucrările stagnează, iar termenul de execuție se apropie vertiginos

„Cu un ochi pe Moise”. Urmează șase zile de foc pentru Atlas Sport

„Cu un ochi pe Moise”. Unde umblați, Doreilor? Ieri nu a plouat!

„Cu un ochi pe Moise”. Lucrurile evoluează, încet, spre încă o săptămână de întârziere