Deși subiectul este arhidezbătut pe rețelele sociale și în mass-media locală, problema ridicării pubelelor oferite prin contract de RETIM persistă să cauzeze neplăceri mari cetățenilor din Arad. S-ar părea că RETIM stă cuminte, tace și speră ca toate titlurile din presă să fie măturate undeva sub un covor al uitării: prețul crescut după câștigarea licitației, dispariția misterioasă a prevederii din contractul inițial, conform căreia nu se poate opera nici o modificare a tarifelor timp de 36 de luni și, nu în ultimul rând, nepăsarea cruntă a conducerii RETIM cu privire la modul de distribuire al pubelelor.

Vom vorbi despre ultima, deoarece sunt lansate discuții pe Facebook, atât ca și comentarii ale cititorilor interesați de acest subiect, cât și informații pe care le primim pe adresa redacției, dar și în privat, despre modul în care sunt cetățeni ai Aradului care ajung să fie umiliți de situația în care i-a pus societatea RETIM.

Bună întrebarea pusă de această doamnă. În informarea de presă trimisă prin biroul de presă al Primăriei Arad nu se regăsea această informație. Și asta nu pentru că s-a „uitat” introducerea acestui lucru în informarea respectivă, ci pentru că ea nu există. Interesul RETIM-ului nu este de a avea grijă de cetățeni, și se pare că unele contracte nici nu au ajuns să fie încheiate. Gunioul acestei doamne cine îl va ridica? Cine se va ocupa de transportul pubelei? Din nou, RETIM în nici un caz.

„O vecină de 96 de ani” oare cum va reuși să transporte pubelele puse la dispoziție de RETIM? Mai în glumă , mai în serios soluții se găsesc, însă mai toate reprezintă un afront la demnitatea cetățeanului plătitor de taxe.

Reamintim că am primit și în privat anumite informații, poze, despre diverse situații în care au fost puși cetățenii pentru a-și ridica pubelele. Una dintre cititoare s-a hotărât să ne scrie:

„Am decis să vă scriu, după ce ieri am fost să îmi ridic pubelele de la punctul de distribuire de pe starda Pădurii. Nu sunt de acord cu felul în care am fost anunțați, de Primărie, să mergem să le ridicăm, asta după ce doamna care a venit la noi să semnăm contractul ne-a spus clar că ne vor fi aduse acasă. Am decis să merg totuși după ele, deoarece stau foarte aproape de locul de distribuire. Acum sunt de-a dreptul stupefiată și furioasă pe modul în care această firmă s-a organizat. Pubelele, sunt acele pubele care au stat depozitate de ani de zile la aeroport. Prin urmare sunt pline de noroi, păianjeni și alte vietăți. Eu am mers cu o mașină destul de încăpătoare și am tavă de plastic în portbagaj, dar tot am reușit să îmi umplu tavanul mașinii cu noroi. Erau oameni cu mașini mici (sedan, gen Passat sau Opel Astra, nu mă refer la Matiz și Smart) care se chinuiau să bage pubelele ba pe bancheta din spate, ba in portbagaj, iar după ce îți murdăreau bine mașina, renunțau. Am mai întâlnit un om care se chinuise să urce tomberoanele pe bicicletă, să le lege cu sfoară și după 10 metri parcurși, le-a scăpat, pentru că erau foarte voluminoase și grele. Nici nu vreau să mă gândesc la cei care stau în Aradul Nou, Micalaca sau Subcetate, sunt bătrâni și nu au mașină. Nu știu cum vor putea aceșți oameni să ridice și să ajungă cu aceste pubele acasă.

„Buna ziua, la OPC mi-au spus să încerc să rezolv problema cu Retim, să fac o plângere sau o cerere la Retim, să aștept 30 de zile să văd dacă primesc un răspuns. Abia apoi să revin la OPC dacă sunt nemulțumită de răspuns și să fac dovada încercării de a rezolva problema cu Retim. Incredibil ce birocrație. Eu i-am spus că nu am ce sa rezolv cu ei, eventual doar să văd dacă primesc programul ridicărilor sau dacă îmi livrează ei tomberonul lipsă. Dar eu vreau să reclam faptul că am fost nevoită să mă deplaseze sa iau pubelele și să îmi murdăresc mașina. Nu văd ce să rezolv cu Retimul în această direcție. Așa arată pubela nouă primită, pe care a trebuit să o bag in mașină. Cel micuț era in interiorul acestuia și nu era murdar decât cu praf. Pe roți era noroi de 1 deget pe care l-am curățat cu șervețelele din masină sa nu umplu cu noroi ușa pe interior.”

Iar acesta nu este singurul exemplu. Pe facebook sunt foarte multe reacții cu privire la această… nepăsare crasă (deși termenul folosit este unul foarte cuminte) și înțelegem durerea acestor cetățeni. O înțelegem și o simțim și noi de câte ori primim un mesaj pe telefon, întocmai ca cel de jos:

Și atunci… cum să stai deoparte? Cum să te faci că nu vezi, că nu auzi? Să te intereseze doar ca acel contract să fie semnat și atât.

Arădenii ridică multe semne de întrebare, și într-un loc foarte vizibil și știm că acele întrebări sunt văzute de cei interpelați, doar că nu îi interesează.

Până se va face lumină în acest caz, vă lăsăm cu întrebarea doamnei de mai jos: