Nu-i o mare descoperire faptul că poporul român de azi este dezbinat și dezorientat. Grija zilei de mâine este atât de împovărătoare, încât nimic nu-l mai dinamizează, nimic nu-i mai produce acea stare de însuflețire colectivă, atât de necesară construirii viitorului unei națiuni. În anii ’20 ai secolului trecut, filosoful spaniol Ortega y Gasset a scris o carte despre țara sa: „Spania nevertebrată” (A fost tradusă în românește). Definiția ni se potrivește și nouă: suntem, azi, o națiune nevertebrată.

Ortega y Gasset spunea că spaniolii din acel timp se pierdeau în glorificarea trecutului, în loc să-și concentreze voința și energia asupra viitorului comun. Ce s-a născut din această stare de spirit a spaniolilor, cunoaștem: un război civil pustiitor, în urma căruia s-a instaurat o dictatură fascistă prin care s-a evitat o dictatură comunistă. Dar, din experiența spaniolă s-a putut trage o învățătură: Nu simpla exacerbare a sentimentului național este indicată pentru realizarea unei coeziuni naționale binefăcătoare. În cazul nostru, nu Decebal, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul ne pot ajuta să ieșim din impas. Desigur, nu e vorba să scoatem din conștiința noastră amintirea trecutului istoric, dar, cum spunea Ortega y Gasset, membrii unei națiuni „nu conviețuiesc ca să stea pur și simplu laolaltă”. Pentru aceasta este necesar „un program de viață comun”, adică un proiect privind viitorul, un proiect în care să se regăsească fiecare membru al comunității naționale. Nu de patriotismul de paradă foarte la modă, ci de un patriotism lucid, un patriotism al muncii și responsabilității tuturor, de la cei de sus până la cei de jos, avem nevoie. Acum ori niciodată! (Acest tip de patriotism ar trebui promovat, în primul rând, în școlile de toate gradele din România).

Asistăm la spectacolul deprimant al plecării tinerilor valoroși din țară. Este un fenomen nemaiîntâlnit în istoria noastră. România modernă, așa cum a fost și atât cât a fost, au construit-o tinerii școliți în universitățile Apusului, dar care s-au întors acasă pentru a-și pune inteligența și cunoștințele acumulate în serviciul neamului lor. Și azi, este necesară pregătirea tinerilor noștri supradotați, în Apus, pentru a-și însuși cuceririle științei, tehnicii, administrației și conducerii moderne. Eu nu cred, nu pot să cred că un „specialist” în economia socialistă se va transforma peste noapte într-un specialist în economia capitalistă. Pe acest fond, este normal ca în pozițiile în care se decide viitorul națiunii să se afle tinerii valoroși. Aceasta, din două motive: întâi, că ei reprezintă viitorul, în al doilea rând, că ei nu sunt „întinați” de trecut. Acel „proiect pentru viitor”, preconizat de Ortega y Gasset, nu poate fi conceput fără ei, dar din nefericire, deocamdată, tinerii noștri valoroși nu au nicio șansă în țara lor. Ei sunt asemeni unui tren de lux ultramodern care, în loc să circule pe linia principală, este retras pe o linie moartă.