Alegerile locale sunt, de departe, cele care consumă cea mai multă energie, cele mai multe resurse și în care lupta electorală se dă „la baionetă”. Și sunt cele care generează cele mai interesante, dar și ciudate uneori, calcule electorale. Se pot compara, oarecum, doar cu cele prezidențiale, în ce privește interesul electoratului. Poate nu întâmplător acestea  sunt singurele alegeri în care se votează persoane, nu liste, iar asta ar trebui să le dea de gândit celor ce legiferează.

Consiliile locale nu intră în discuție. Consilierii sunt aleși pe listele de partid și aici ar trebui să se încheie orice discuție pe această temă. Pentru că acești oameni sunt aleși de șefii organizațiilor, dintre cei mai docili membri, dispuși să devină simple rotițe ale mașinii de vot ce funcționează în interesul primarilor.

Dezgustător este că, după alegeri, chiar și consilierii din așa-zisa opoziție își pun votul la dispoziția primarilor în schimbul unor mici privilegii – în cel mai lăudat oraș din județ s-a întâmplat, la trecutele alegeri, ca liderul unui partid nou, în care multă lume și-a investit speranțele, să pună frână propriului candidat la primărie, în schimbul promisiunii că va fi pus viceprimar. După alegeri a fost pus doar în sala de consiliu, dar tot s-a vândut, pentru mult mai puțin: un post pentru nevastă.

Astea nu-s calcule electorale, ci mizerii personale și de caracter. Oricum, de atunci votează tot ce propune primarul (șeful nevestei, nu-i așa?) și se miră că urmează să fie debarcat, mișcare pentru care, din câte știm, și-a dat acordul chiar președintele Drulă.

Consilierii locali nu înțeleg (din nepricepere) sau nu vor să înțeleagă (din interes) că autoritățile administrative din care fac parte sunt singurele „instanțe” care pot decide în problema oportunității cheltuirii fondurilor publice ale localității. Nimeni altcineva nu poate opri cheltuirea banilor publici pe tot felul de „investiții” inoportune, decât consilierii locali, prin vot. Legalitatea o verifică și Curtea de Conturi, și Prefectura, dar cum fac verificările aceste două instituții, rămâne de discutat.

Cert este că extrem de puțini consilieri locali își mai amintesc, după alegeri, că au jurat solemn să facă „tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei/orașului etc”. Cei mai mulți devin dintr-o dată neputincioși și nepricepuți, deci nu pot fi acuzați că și-au încălcat jurământul. Pur și simplu atât îi țin puterile și priceperea. Pentru ăștia, poate și pricepe partidul, care n-a depus niciun jurământ pentru binele oamenilor.

Jurământul se încheie cu binecunoscuta formulă: „Așa să îmi ajute Dumnezeu!”. Așa, așa…

Se înțelege că partidele nu trebuie să se pregătească în vreun fel pentru completarea listelor de candidați pentru consiliile locale. Au de unde alege, pentru că sunt pline partidele de oportuniști dispuși să-și încalce jurământul. Și-apoi, orcând pot dovedi că sunt neputincioși și nepricepuți..

Calcule electorale…

Adevărata miză a alegerilor locale este, normal, cucerirea președinției Consiliului județean și, apoi, a cât mai multor primării, începând cu cea a municipiului reședință de județ. Evaluarea șanselor fiecărui pretendent la candidatură, desemnarea candidatului care va reprezenta partidul, alegerea strategiei de campanie, tot felul de calcule electorale prin coroborarea datelor diferitelor sondaje și punerea în mișcare a echipelor de campanie sunt chestiuni serioase și chiar necesită timp, experiență, inspirație, maturitate.

Din această perspectivă, în Arad, cel mai pregătit partid pare, de departe, PNL. Mai ales că are deja asigurată președinția CJA. Cu toate scăpările din acest mandat, Iustin Cionca a reușit să iasă neșifonat prea tare și din investițiile încă suspecte din perioada pandemiei, și din multele drumuri reabilitate foarte scump, raportat la calitate. Nici agapa de la Felix nu i-a terfelit prea mult imaginea de om „serios și preocupat de binele județului”, deși ar fi multe de spus despre acea întâlnire, ce-a părut mai degrabă de alcov decât de partid.

Citiți amănunte aici: La Lotus, hotelul de 5 stele din Băile Felix, primarii PNL Arad fac „teambuilding” să pună țara la cale în apă fierbinte, saună, între masaje și, bineînțeles, cu lăutari

A reușit cumva să pară învingător în bătălia cu familia Bibarț pentru Zona Liberă Curtici și, totodată, să-și apropie primarii liberali din județ devenind, practic, numărul unu în PNL Arad. Falcă este mai degrabă un fel de președinte onorific al organizației municipale a partidului unde, totuși, Geanina Pistru dă ora exactă. Sigur, mai are oameni plantați prin diferite agenții și direcții deconcentrate, mai are viceprimarii ce-l supraveghează pe Bibarț la locul de muncă, dar este în mare scădere de turație.

Mai are și UTA, de unde spera să aducă voturi pentru partid, dar nu prea i-au ieșit de data asta jocurile. Și va plăti și el, dar mai ales partidul, la votul politic – adică, la votul listelor pentru consiliul județean, dar mai ales pentru cel municipal. De pe prima poziție pe lista pentru Camera Deputaților, normal că va ajunge deputat, dar este foarte posibil ca după alegeri să piardă conducerea PNL Arad.

Pe de altă parte, Iustin Cionca are și norocul să nu aibă contracandidat serios. Partidele în devenire (ca să nu se supere că le spunem că-s mici) cum ar fi USR și AUR încă (se) mai caută. Semn că nu prea sunt oameni dispuși să intre în competiție împotriva lui Cionca. Celelalte, nici atât.

PSD? Păi cine din PSD ar putea intra în cursă, cu șanse cât să nu se facă de răs? Fifor n-are know-how, nu știe cum este să câștige alegeri. Prin urmare, n-ar ști nici să pregătească partidul pe care-l conduce pentru astfel de alegeri. El nu poate decât pe listă. Singur, n-ar câștiga nici un meci de tenis jucat contra unui perete.

Singurul pesedist care l-ar putea concura cu șanse pe Cionca ar fi… nu știm cine ar putea fi. Prin urmare, cel care va pierde pentru PSD ar putea fi Sulincean sau, poate, Tripa. Igaș în niciun caz, pentru că este greu de crezut că acesta s-ar lupta cu prietenul său Cionca.

Nu, Costel Igaș n-a trecut la PSD, dar insinuarea sa printre cei din PSD și o oarecare apropiere de Fifor ar putea genera niște scenarii. Desigur, s-ar putea spune și că prezența lui Traian Igaș, alături de Fifor la o ceremonie religioasă din Secusigiu (primar PSD) este doar un act de curtoazie. Dar, la urma urmei, de ce n-ar candida Igaș pentru primăria Pecica, independent, dar susținut mai din umbră de PSD? Apoi, după alegeri, sigur, s-ar mai putea regla problemele de apartenență politică.

Oricum PSD Pecica n-a avut candidat pentru primărie de vreo 20 de ani, iar Igaș ar fi unul dintre cei care i-ar putea termina cariera de primar lui Antal Petru. Chiar așa, de ce nu? Ar fi o relansare politică pentru Igaș, după modelul brevetat de Boc la Cluj. În plus, ar fi o primă lovitură pe care Fifor i-ar da-o lui Falcă. Ca să nu mai spunem că Pecica ar fi cea mai câștigată, pentru că ar beneficia de o experiență politică și administrativă de care ar avea mare nevoie.

N-am vorbit despre primăria municipiului Arad pentru că și Bibarț, cam ca și Iustin Cionca, este aproape fără adversar. Doar aproape, întrucât dinspre un alt partid se anunță un candidat care ar reprezenta exact opusul lui Bibarț. Adică, serios, profund, profesionist, bun manager, dotat cu bun simț și așa mai departe. Nu, nu-i Fifor. PSD Arad n-a mai avut candidat serios pentru primăria municipiului de la regretatul Dorel Popa. Doctorul Wiener este cel care, dacă se va decide să candideze din partea USR, desigur, ar putea fi primul candidat cu șanse reale pentru primăria municipiului Arad din afara zonei Falcă, adică PD – PDL – PNL.

Și nu în ultimul rând, Bibarț mai are de trecut un hop: desemnarea din partea partidului. La alegerile trecute a fost desemnat pe ușa din dos, după ce partidul îl desemnase, oficial și public, pe Sergiu Bîlcea (care acum nu mai vrea să candideze pentru primărie).

Așadar, scena politică arădeană ne arată că dintre toate partidele, PNL stă cel mai bine. A domnit cu aroganță și la fel se și pregătește pentru alegeri, având convingerea că va cîștiga la fel ca în 2000. De altfel, și-a instruit primarii și activele, pardon, activul de partid, în apa termală de la Felix. Asta, după ce și-a testat armele pe frontul de la Zona Liberă Curtici. A ieșit învingător Andrei Ando, care va fi și „eminența cenușie” la alegeri. Calitate în care, până acum, n-a câștigat niciodată. Se zvonește chiar că va candida, însă nu la alegerile locale.

PSD este la fel de pregătit să piardă ca de fiecare dată de când este condus de Fifor. În 2020 a pierdut Chișineu Criș, acum s-ar putea să piardă și Lipova. Dacă va ține aproape de Costel Igaș ar avea șanse să-și treacă Pecica în portofoliu sau, în cel mai rău caz, Fifor ar putea să învețe cum se conduce o afacere (hotel-restaurant). Poate, totuși, se va îndura Falcă de el (PSD, Fifor, tot una) și-i va da un post de viceprimar sau vicepreședinte de CJ.

USR încă încearcă să pună bazele unei alianțe de tip CDR. Prin urmare, nu are timp pentru alegerile locale, lăsându-le în grija șefilor locali. Deci, fiecare candidat este cam pe cont propriu, pentru că organizația județeană nu pare prea activă. Are oameni cu notorietate care ar putea produce câteva surprize, cu condiția să fie dispuși să lupte „la baionetă” (n-ar strica să învețe din  campaniile electorale ale PD din 2000 și, mai ales, 2004).

AUR… Ca și USR, cam toată energia partidului este concentrată pe alegerile generale și europarlamentare. Ar putea scoate niște candidați surpriză, care să răstoarne calculele primarilor în exercițiu, ca răspuns al cetățenilor față de aroganța aleșilor liberali și pesediști. Dar, pe fondul creșterii partidului la nivel național, AUR Arad are șansa de a fi surpriza la votul politic, ceea ce înseamnă că va avea un cuvânt greu în consiliile locale și, implicit, în desemnarea viceprimarilor sau chiar a unui vicepreședinte al CJA.

Întrucât UTA i-a acaparat toată energia lui Meszar, UDMR probabil nu va avea candidat pentru primăria municipiului.

AICI – Rezultatele alegerilor din 2020