Sistemul public de Sănătate se află într-o criză profundă. Un sistem care oricum crapă pe la toate încheieturile este împins acum la limită de un șir de decizii iresponsabile ale Guvernului.

În primul rând criza de personal. Printr-o ordonanță de urgență, anul trecut, guvernul PSD-PNL a blocat angajările în sectorul public, inclusiv în sistemul de sănătate. Urma ca prin solicitări „temeinic justificate” Guvernul să aprobe prin memorandum angajările solicitate de spitale. Ei bine, prin octombrie, din cele 10.000 de solicitări de angajare, centralizate și puse pe masa Guvernului, au fost aprobate 700 în 14 spitale. Au creat artificial o criză majoră; sistemul crapă, oamenii sunt epuizați, vulnerabilitățile actului medical pun viața pacienților în pericol. Doar Județeanul din Arad are un deficit de personal de 300 de oameni; medici, asistenți medicali, personal medical auxiliar, personal TESA. S-au făcut solicitări pentru deblocare și anul trecut și în acest an. Și peste tot în țară e la fel. Sistemul funcționează la limita de avarie. Sindicatele anunță că deficitul real este în jur de 30.000 de posturi în toată țara. Guvernul promitea în cursul anului trecut că va debloca măcar jumătate din necesar –  vreo 15.000. Nu s-a întâmplat nimic. La spitalul Gomoiu din București – spital de copii – s-a ajuns ca în plină epidemie de viroze să se pună problema închiderii camerei de gardă; s-a ajuns ca o asistentă medicală să îngrijească peste 120 de copii internați. Este un atentat la viața pacientului român. Aceste decizii sunt echivalentul neglijenței criminale, a zădărnicirii combaterii bolilor; ar trebui să aibă echivalent în Codul Penal. Întotdeauna subfinanțarea sistemului de sănătate s-a tradus prin deficit de personal. Subnormarea a fost supapa managerială de a ține spitalele să nu intre în faliment. Liniile de gardă și asigurarea continuității asistenței medicale sunt din ce în ce mai problematice. Tariful orar pentru gărzi a rămas limitat la nivelul anului 2018. Sunt zile și săptămâni întregi, la multe spitale din țară, cu gărzi neacoperite pe anumite specialități. Astăzi, în ședința de Guvern, Ciolacu a deblocat 7.600 de posturi în sănătate. Cam un sfert din necesarul real. La Județeanul din Arad s-au aprobat 76 de posturi din cele 300 solicitate.

 Sindicatele din Sănătate anunță grevă generală de la 1 februarie.

Mai deunăzi, Marcel Ciolacu declara: „M-am săturat să văd la televizor Breaking News-uri că nu există bani de medicamente”

De fapt Ciolacu face balet politic, dezinformează, mistifică realitatea. Bugetul CNAS – de unde se finanțează practic mai toate serviciile medicale – medicina primară, ambulatoriile, spitalele, medicamentele compensate, crește doar cu 5%, nici cât rata inflației, în măsura în care doar deficitul pe 2023 a fost de peste 10%. Cu toate că ar trebui finanțări pentru axele din Planul de Cancer, medicina personalizată, fond de inovare pentru medicamente noi, screening populațional de cancer, acțiunile prioritare, creșteri de venituri pentru personal, tariful orar pe gărzi, psihiatria comunitară, extinderea serviciilor de paliație și tot ce trâmbițează ministrul Rafila. În ultimele luni din 2023 sistemul public de Sănătate a funcționat din pixul lui Ciolacu din Fondul de Rezervă, câte ceva pentru cârpeli financiare, dar sistemul crapă.

Dacă vorbim de investițiile în Sănătate ne amintim cu toții cele 740 de milioane de euro tăiate de la construcția de spitale; din cauză că Rafila a întârziat cu maim ult de un an demararea documentațiilor și a lucrărilor. Sigur că, în condițiile în care spitalele trebuie să fie „la cheie” în august 2026, unele au fost apreciate ca nefezabile și li s-a tăiat finanțarea din PNRR. Rafila promitea atunci că proiectele nu sunt pierdute ci că vor fi realizate din împrumuturi de la Banca Europeană de Investiții. Niciun contract de împrumut, pentru niciunul din spitalele rămase nefinanțate, nu a fost semnat. Reamintim faptul că Maternitatea din Arad se află în această incertitudine birocratică.

Pe deasupra, la mult-trâmbițatele spitale regionale – cele de la Iași, Cluj și Craiova nu a fost mișcată nicio cupă de pământ.

În octombrie 2023 Guvernul a aprobat creșterea cu o treime a costurilor finale, ajungându-se cumulat la 2 miliarde de euro pentru cele 3 spitale. Între timp s-a modificat și ponderea acoperită din fonduri europene nerambursabile – de la 50% din cost – angajamentul inițial al comisarului Corina Crețu – la doar 20% din cost; tot din cauza întârzierilor. Definitivarea contractelor de execuție pare să depindă de semnarea contractelor de finanțare pentru exercițiul 2021-2017; ceea ce nu s-a întâmplat încă, o parte din banii europeni alocați pentru proiecte fiind din POS. La Iași ar fi cel mai avansat stadiu al documentației tehnice. Rafila promitea începerea lucrărilor aici în septembrie, apoi cu siguranță până la finalul lui 2023. Nu a început nimic. Nu mai vorbesc de cele trei centre de mari arși la 7 ani de la Colectiv.

 Pentru medicii de familie decontarea serviciilor prestate este la 40% din valoare lunii noiembrie – mult întârziate. De altfel, alocarea pentru medicina de familie a scăzut cu 25% în 2024 față de 2023. Și asta într-o țară “deșertificată” medical, în care 700 de localități nu au medici de familie sau au insufficient, în care mortalitatea prevenibilă este cea mai mare din UE, tocmai din cauză lipsei prevenției, a depistării precoce a bolilor sau a monitorizării bolilor cronice.

Asta e realitatea anului 2024 în Sănătate. Restul sunt covrigi de Buzău.