Nu mult după ce PSD ne-a arătat că nu există alianțe politice mai însemnate decât interesul partinic, românii din vecinătatea Ucrainei au aflat, cu spaimă, desigur, că oricând se pot trezi cu drone (întregi sau „doar” pe bucăți) căzute peste blocuri, peste case și gospodării sau peste ogoare. Și nu orice drone, ci din acelea cu încărcătură explozivă, nu ca până acum, când dronele căzute prietenește pe teritoriul României au fost un fel de jucării, fără explozibil.

Cel puțin așa eram asigurați de tot felul de comunicatori oficiali din diferite structuri ale statului român.

Fragmentul de dronă căzută într-un cartier al Galațiului, sâmbătă noaptea, în jurul orei 2, era (de ce să ne tot ferim de cuvinte?) o adevărată bombă. Care, deși avea „doar” 90 de kg de explozibil, putea face prăpăd în acel cartier aglomerat în care a căzut, iar acum am fi numărat nu drone, nu alianțe politice rupte, nu guvernele căzute, ci victime. Cu toate astea, autoritățile au avut nevoie de vreo 6 (șase) ore pentru a începe evacuarea oamenilor din „zona de impact”.

Sunt gata să dau în scris că, dacă vom continua să acționăm la fel ca până acum, se va întâmpla nu peste mult timp o nenorocire…

Momentul detonării controlate a dronei prăbușite la Galați (sursa: digi24.ro)

Cu siguranță ar fi multe de spus despre tot ce se întâmplă în zona țării aflată în proximitatea războiului ruso-ucrainean, despre pericolele la care sunt expuși locuitorii de acolo, despre cât de bine sunt pregătite autoritățile să asigure protecția cetățenilor în situații de urgență, despre comunicarea autorităților și așa mai departe. Poate o vom face cândva.

Doar că, între timp, unele alianțe politice de la noi au suferit modificări profunde, situație care ne îndreptățește să privim cu atenție toată această dinamică, suficient de ciudată încât să ridice multe semne de întrebare.

Nu suntem atât de naivi încât să credem că ar exista alianțe politice încheiate „pe viață” sau că acestea rezistă în fața unor interese de partid. Niciodată, cel puțin la noi, unde cuvântul dat cu ocazia unei înțelegeri politice nu valorează nici cât bucățica de hârtie pe care s-a semnat înțelegerea. Totuși, înțelegerile din deja fosta coaliție de guvernare păreau ceva mai solide decât s-au dovedit în realitate, tocmai pentru că interesul partidelor aliate părea a fi menținerea la guvernare.

Realitatea ne-a contrazis pe toți cei ce am crezut asta. De fapt, pe cei care am crezut că interesul unuia dintre partide cel puțin este doar menținerea la guvernare. Toate mișcările grupului ce conduce PSD, dovedesc că guvernarea nu ajunge dacă grupurile de interese cu care partidul pare să fi încheiat adevăratele alianțe nu sunt cuplate la bani. Practic, toți am primit confirmarea că acesta este scopul guvernării: banii. Restul sunt povești pentru naivi.

Așadar, în plină negociere cu președintele N. Dan a situației generate de criza guvernamentală, PSD și AUR au anunțat că au încheiat o alianță pentru a depune împreună o moțiune de cenzură împotriva guvernului Bolojan.

Faptul în sine a surprins și nu prea. Apropierea „doctrinară” dintre cele două partide era evidentă și era de așteptat ca la un moment dat să se facă pasul spre o alianță.

Anunțul din prima zi a săptămânii dovedește nu doar „apropierea doctrinară”, ci și deschiderea celor două partide spre acele alianțe necesare guvernării, nu doar depunerii unei moțiuni de cenzură. Așa se face că susținătorii AUR, la unison cu membrii importanți ai partidului – oarecum surprinzător, se pare că Dungaciu a cam fost scos din această schemă – au fost foarte entuziasmați, chiar dacă PSD a insistat că această alianță este valabilă doar pentru moțiune.

O precizare care, logic, pare prostie sau minciună, pentru că ar duce la concluzia că AUR este un partid de fraieri de vreme ce acceptă o alianță doar pentru a da jos un guvern, dar să fie scos din discuție la formarea viitorului guvern. Or, AUR poate fi orice, doar un partid de fraieri nu.

Mai departe, putem discuta despre scenarii nu doar despre alianțe.

Dacă moțiunea va trece (încă nu există certitudinea că în PSD toate semnăturile pentru moțiune vor fi și validate prin vot) vom vedea cât adevăr a rostit Grindeanu pe tema alianței cu AUR pentru formarea viitorului guvern – n-ar fi însă o surpriză să fie iar prins cu minciuna.

Până atunci însă, sunt de aflat răspunsuri la alte întrebări…

În primul rând, ar fi interesant de aflat ce eveniment a precipitat atât de tare lucrurile încât PSD a fost dispus să-și pericliteze poziția în grupul S&D (Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților) din Parlamentul European prin alianța cu AUR? O fi fost pericolul ca ministrul interimar al Energiei (Bolojan) să strice jocurile „băieților deștepți” din energie sau o fi fost amenințarea listării pe bursă a unor țâțe pe care le mulgeau anumiți numiți în conducerile respectivelor companii de stat, în baza unor alianțe cu PSD? Sau chiar declararea falimentului altor țâțe pe care le mulgeau tot niște numiți?

Vom afla și asta, dar înainte vom înțelege cât de slab a fost președintele N. Dan când a numit cu ochii închiși șefii procurorilor propuși de PSD prin ministrul plagiator al Justiției. De altfel, chiar și criza declanșată de PSD prin retragerea sprijinului politic premierului Bolojan a scos în evidență slăbiciunile președintelui, care vor fi și mai vizibile pe timpul derulării noii etape a crizei politice, marcată de alianța PSD-AUR.

Este greu de prevăzut cum se va termina criza. Un lucru este, totuși, clar: guvernul Bolojan nu va putea rezista, nici măcar dacă moțiunea nu va trece. În această variantă va rămâne, un guvern minoritar și este greu de crezut că ar rezista cu un parlament atât de ostil și cu un președinte slab, care nu-l susține. Ce va fi însă după ce guvernul Bolojan va fi demis, este mai greu de anticipat.

Chiar dacă s-ar alia cu AUR pentru formarea viitorului guvern, este foarte probabil ca PSD să nu poată guverna mult timp în acest format. Va fi o experiență interesantă pentru Grindeanu să exerseze conducerea unui guvern care va avea o frână în interior – AUR este imprevizibil și pe care nu te poți baza – cel puțin cât timp are în frunte un om care a mințit în toate marile probleme pe care le-a abordat. Cam așa cum actuala coaliție nu s-a putut baza pe PSD (ne așteaptă, deci, un posibil guvern de mincinoși).

E clar că odată cu declanșarea crizei, PSD se joacă cu focul, cum se spune, ceea ce înseamnă că miza este foarte mare pentru anumite grupuri din partid – povestea cu grija pentru viața românilor s-o creadă cine vrea. Doar că acum, după alianța cu AUR, PSD este tot mai aproape de foc. Periculos de aproape, dat fiind că AUR nu este partidul care să se împiedice, la o adică, de principii sau de alianțe, dacă interesul o cere (fix ca PSD).

Iar acum, interesul AUR este să provoace alegeri anticipate, fiind convins că va obține un scor foarte mare cu care nu se va mai întâlni prea curând.

Pentru PSD însă, alegerile anticipate sunt un bau-bau la fel de periculos ca Bolojan. Tot ce a făcut după alegerile parlamentare a erodat și mai mult încrederea în PSD. Prin urmare, la anticipate, este foarte posibil să nu ajungă la 20% – o previziune realistă ar fi, probabil, în jur de 15%. Periculoase jocuri, periculoase alianțe…

Dincolo, PNL și Bolojan plătesc pentru greșeala de a fi acceptat condiția de partid-breloc al lui Iohannis și să intre într-o alianță contra naturii politice cu „dușmanul de-o viață”, PSD. Apoi, plătește și pentru greșeala de a fi acceptat, în actuala guvernare, șantajul și jocul dublu al PSD. Chiar dacă acum spune că a acceptat totul de dragul țării, premierul Bolojan a greșit și nici nu a făcut un mare bine României (dovadă, iată, prezenta criză).

Bolojan și PNL ar fi trebuit să aibă o reacție la veșnicele piedici puse de PSD și Grindeanu, mergând până la a-i pune acestuia guvernarea în brațe. Ar fi fost singura posibilitate de a-l potoli și astfel, de a-i șubrezi poziția în partid.

Dar, prima greșeală a PNL și a lui Bolojan a fost de departe aceea că a acceptat să conducă guvernul înaintea PSD. Mai ales că s-a mai fript odată cu rotativa Ciucă-Ciolacu.

Acum, PNL are ocazia să se reseteze dacă intră în opoziție. Bolojan poate scăpa de mulți „pesediști” din propriul partid și își poate face o echipă nouă, curată cu care să atace viitoarele alegeri parlamentare, dar și alegerile prezidențiale la care, cu siguranță va avea șansele sale – un eventual eșec al viitoarei guvernări îl va ridica foarte mult în preferințele electoratului, amănunt important chiar dacă prezidențialele sunt încă departe.

Asta, desigur, dacă nu va fi debarcat și el de la conducerea PNL, cam în același timp cu Grindeanu…