Au curs dezvăluirile privind abuzurile din România, fie că vorbim de biserică, fie de medicină sau justiție. S-au încins spiritele când a venit vorba de până unde îi pedepsim pe minori și până unde e voie să ne placă AI-ul.

S-au scris sute de glume pe seama documentarului Melaniei Trump, s-au făcut câțiva pași mici în sănătatea din România și unii mai mari prin lume. Unii și-au depășit limitele pe care alții nici nu le pot imagina, dar, mai ales, a curs mult sânge — nu doar în țările în care e război, ci și în cele în care democrația se bate cu cărămida în piept.

Poezia a venit tot de pe rețelele sociale, la fel și recomandările de filme (au fost mici scandaluri și aici, deși ştiu că vă vine greu să credeți că se pot purta discuții serioase pe temele acestea în România). Muzica e via AI, cu Lolite și cercei, ca să rămânem în zona în care inteligența artificială ne face să ne tremure picioarele când ne gândim la joburile şi talentele noastre și la care e realitatea.

Eu așa am văzut săptămâna ce a trecut. Poate n-ați văzut toate aceste știri și atunci mă bucur că vă sunt încă de folos „știrile mele aproape ratate” și că nu m-a îngropat de tot cealaltă lume, mai rapidă și mai aplicată. Haideți să pornim la drum prin haosul săptămânii!

Bun venit printre abuzuri şi demascări

Documentarul acesta a circulat în bula mea de când a fost lansat. Dacă nu a circulat și în bula dumneavoastră, atunci mă bucur tare că îl pun aici: e munca de luni de zile a jurnaliștilor de la PressOne, în acest caz al Luziei Popovici. Dar e, de fapt, munca tuturor de acolo care în sfârșit a dus la reținerea autoproclamatului psihoterapeut, vedetă TV, Cristian Andrei.

A fost pentru o zi motiv de sărbătoare în presa din România, după toate dramele presărate de Cristian Andrei în victimele sale.

Documentar VIDEO. Molia. Metamorfoza „doctorului de suflete” Cristian Andrei

Tot de la PressOne vine și analiza asta cu care a început săptămâna, cât să-ți pierzi speranța că lucrurile se fac drept măcar când vine vorba de alte culte. Sus s-a decis ce s-a decis, dar până în România s-a pierdut mesajul, așa că infracțiunile au fost îngropate, acceptate. Legea și-a spus cuvântul, cum a ştiut, acum vine rândul credinței să se pronunțe din nou. Mari speranțe nu sunt.

Abuz în sutană: Episcopia din Iași și Vaticanul au îngropat o agresiune sexuală comisă de un preot catolic asupra unei minore din Bacău

E de citit și analiza aceasta de pe Scena 9, ca să ne dăm seama de ce suntem unde suntem cu abuzurile comise asupra femeilor în România. E despre publicitate, care arată cam tot așa cum arăta acum 20 de ani, deși unele lucruri s-au îmbunătățit niţel: femeile tot la cratiță, bărbații tot leneși şi tot la putere.

E acolo povestea unei campanii pe care occidentalii, când au văzut-o, au spus doar că așa ceva n-ar vedea lumina zilei pe la ei. Suficient cât să dea cu tine de pereți:

8 clișee sexiste din publicitate 

Lăcomia din spatele justiţiei

Veștile proaste vin mai tot timpul din justiție, iar atunci când sunt legate de Colectiv parcă nici nu există alt adevăr decât cel hâd. Mai iese la pensie un procuror din dosarul Colectiv, nu primul, se mai tergiversează încă o dată dosarul. Au trecut peste 10 ani de la Colectiv.

Tot aici, în justiție, a fost și cu probe de lăcomie săptămâna aceasta, care, să fim sinceri, nu ne-au mai scârbit, nici măcar nu ne-au mai mirat.  Magistrații și-au acordat drept la diurnă chiar dacă sunt detașați în interiorul aceleiași localități. Mii de lei pe lună făcuți din pix:

EXCLUSIV Probă de lăcomie în Justiție: industria diurnelor.

În toate celelalte zile în care nu sunt secretizate, averile magistraților de la Înalta Curte arată cam așa: Lia Savonea, peste 15 conturi cu sute de mii de euro și venituri colosale.

Averile conducerii ÎCCJ, înainte de secretizare.

Lolita care a pus pe jar industria muzicală de la noi

A fost scandal și în muzică săptămâna aceasta, în România. A pornit de la Lolita Cercel și de la un amplu material lăudat mai de toți, publicat tot pe Scena 9 (Ce este o Lolita Cercel?  ). Dezbaterea de acolo a fost doar începutul unei discuții ample pe care ne e tot mai frică să o purtăm: cât ne mai e bine și cât ne va fi de rău când mergem la braţ cu inteligența artificială? Mie personal mi-a plăcut mult dezbaterea, și Lolita, și Tom, și parte din ce zice Vlad Craioveanu aici:

Vlad Craioveanu despre Lolita şi AI

Ce am descoperit de nou în această săptămână în relativ scurta mea plimbare prin reţelele sociale? Câteva Istorii de acasă. E, printre altele, despre ce faci când afli că singurul tău copil e altfel. Asta am descoperit și mi-a plăcut.

Lumea văzută de departe, dar și mai de aproape

Pentru mine, America a arătat așa, ca pe coperta revistei Charlie Hebdo, nicicum altfel.

Nici nu cred că e nimic de adăugat aici, deși s-au scris tone de articole pe tema ICE și Minneapolis. Niciunul nu a mai fost cu zâmbete. Sau, poate, totuși, ar mai fi de spus ceva despre credință, de data aceasta de bine. Cum încă ne mai poate salva:

How Minnesota faith communities are resisting aggressive immigration operations

Maghiarii se pregătesc de cele mai importante alegeri cum știu mai bine. Orban nu stă chiar atât de bine pe cum și-ar dori, așa că lupta se dă și în justiție. Procurorii maghiari l-au pus oficial sub acuzare pe primarul liberal al Budapestei (care e pe val la viitoarele alegeri) și cer să fie pedepsit fără proces pentru organizarea unei adunări ilegale: parada LGBT.

Sănătate: vești bune și mușchi lucrați

La sănătate stăm așa: o metodă de stimulare cerebrală poate evalua nivelul de conștiență în boala Alzheimer, spun cercetătorii, iar asta e o veste bună –Brain stimulation in Alzheimer’s

Și tot despre sănătate e şi mai jos, pentru că totul este despre îmbătrânire și cum nu-i facem nicicum față: Menopause linked to Alzheimer’s-like brain changes

Cu creierul praf sau cu el în revigorare, important e să știm și cum să ne creștem mușchii. Vom avea nevoie de ei tot mai mult pe măsură ce trec anii. Și, deși poți crede că cei cu mușchi mari știu totul despre cum să îi crească, experții vorbesc acum nu de volum, ci de perioada în care trebuie să îi ții sub tensiune. Repetiția e mama creșterii.

Când ai mușchi serioși, o doză enormă de curaj și una la fel de mare de nebunie, poți să bați recorduri peste recorduri la cățărat, cu mâinile goale, pe clădiri înalte. A fost imaginea începutului de săptămână în bula mea, când a venit vorba de sport. Între timp, a venit Australian Open și recordul ăsta absolut nebun a fost uitat.

Aici unul din zecile de videouri nebune din bula mea.

Aproape medicină, aproape conspirații

Nu știu cât de bună e vestea asta într-o țară în care conspirațiile fac legea pe rețelele sociale, dar aș spune că nu e rea în lumea în care ne omoară birocrația. E cu cărți de identitate în care își vor face loc și alte documente.

Vicepremierul Oana Gheorghiu: În 2026, vom avea portofelul de identitate digitală

Au fost și lucruri incontestabil bune în sistemul de sănătate din România în săptămâna ce a trecut. S-a deschis, la nivel național, primul centru pentru tratat obezitatea iar din descrieri sună bine, occidental, salvator.

Iată-l: Centru de Management al Obezității

La nivel local, pacienții arădeni au parte de ore de consultații în plus la  Ambulatoriu , de o nouă clinică privată lângă spitalul de stat, de servicii medicale în plus la stat, iar toate toate acestea nu pot fi decât veşti bune.

Spitalul Județean Arad introduce un nou serviciu pentru pacienții care necesită tratamente intravenoase repetate

Mai mult, pe viitor, ni se promite, vom avea acces fără coadă la analizele medicale gratuite. Nu vom mai telefona în neştire, degeaba, la laboratoarele cu adresabilitate mare.
Vom vedea cum va arăta, cu adevărat, viitorul, în viitor.

Sfârșitul vânătorii de la început de lună? CNAS promite analize medicale gratuite fără plafon

E tot din sănătate şi doza asta de zâmbet clujean (vezi aici zâmbetul). Se încearcă schimbarea regulilor jocului pe acolo: medicii pot „prescrie” spectacole și vizite la muzeu, într-un proiect național care pune cultura pe rețetă.

Căștile, insula, cafeaua de pe unul din acoperișurile lumii

Să trecem la lumile în care cu toţii vrem să trăim.  Cele cu modă, călătorii, muzică şi filme bune, puţină literatură, puţină artă, poate o poezie.

Încep aşa în lumea asta: cu vești tare bune și ieftine din lumea modei. Dacă nu ați investit niciodată în căști fără fir, nu o mai faceți. Au revenit la modă căștile cu fir, așa că nu mai trebuie decât să căutați prin sertare după ele, sigur aveți vreo două, trei pungulițe de la fostele telefoane.

Why wired headphones are swinging back into style

La călătorii, cel mai bine stau cu visele. Bănuiesc că mai toţi stăm aşa. Şi mai toţi cu gândul că e deja timpul să mergem înapoi în Italia.

Dacă o să treceţi în viitor pe la Roma (și ar fi păcat să nu mergeți, pentru că, indiferent de câte ori ați văzut-o, tot are ceva nou de oferit), o să vă puteți bea cafeluța aceea italiană pe acoperișul Bazilicii Sf. Petru. Papalitatea a decis că merge o cafenea și acolo.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Wanted in Rome (@wantedinrome)

Și o să mai fie și concerte, tot în viitor, în Colosseum, până nu o să se îngroape sub turiști cel mai frumos oraș din lume.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Travel | Earth | Vacations (@backpacking)

În Italia merg aproape toate cafenelele, dar nu mai merg afacerile cu second-hand-uri, pentru că oamenii nu mai aruncă haine bune, ci doar gunoaie în tomberoane. Iar gunoaiele sunt cele mai scumpe.
Pun știrea aici de dragul modei şi al hainelor deja purtate: Criza hainelor second-hand în Italia

Insula la care visez săptămâna aceasta e în Spania, dar e tot una dintre cele mai puțin cunoscute turiștilor. Eu când vreau să visez frumos îmi propun să visez cu insule. Voi? Cu Cies, săptămâna aceasta.

O să vreau să vizitez și Singapore, poate să și trăiesc acolo un timp. M-a convins povestea de acolo legată de respectul pentru părinți, cum e gândit întreg sistemul și remunerat. Cred că e veche, dar pe mine acum m-a cucerit.

Aș vrea să vizitez și Japonia, măcar pentru capacele de canal de acolo,  deşi nu-s toate chiar aşa.

Până la Singapore şi Japonia, ar fi bine să ajungem în Austria, la Viena, până la finele acestei luni, dacă mai vrem să o vedem pe Abramovic la Albertina.

Viața din filmele cu sau fără succes la public

Melania Trump e subiect de glume după ce documentarul său și-a numărat pe degete plătitorii de bilete, deşi Amazonul, producătorul, zice că e cel mai bine vândut documentar. N-a prins perioada premiilor, pentru că altfel le-ar fi dat greu americanilor.

Filme sunt, însă, peste tot. Eu am citit despre Marty Supreme, la Ileana Andrei și la Carmen Crețu și mi-am propus să-l văd. Luna trecută am ratat cam tot ce era de ratat pe acasă, așa că mai am restanțe. Mai rulează încă la Cinema City Arad lăudatul Sentimental Value, premiatul Hamnet, dar și Marty Supreme. Dacă nu vreți să ieșiți din casă, sunt filme spaniole bune pe Arte, recomandare de la Scena 9.

Muzica vine de la Corso, pe 14 februarie, dar și de la AI, cu cerceri şi gări, pentru că mie chiar mi-au plăcut versurile cu „o valiză într-o mână” încă de acum o lună, de când mi-a trimis un decupaj colega mea Ioana, iar Lolita nu era încă vedetă în lumea noastră reală.

Poezia e de pe Facebook și e a lui Dan Sociu.

Am citit un articol despre cum
inteligența artificială o să scrie
poezie mai bine ca noi. Poate că e
bine, poate că o să poarte ea
cearcănele și eu numai o să stau să
privesc cum se stinge lumina la etajul
trei, unde cineva tocmai și-a luat
bagajul și-a plecat în lume. Drum bun
prietene lumea e tot un Botoșani
mai mare. Ce-ar fi să vând aer de Botoșani
la pungă pentru hipsterii din Berlin
care vor să simtă gustul autentic
al plictiselii de duminică seară. Am
început să umflu pungi de plastic,
expirând în ele toată asceza mea, tot
mirosul de haine vechi și de mătănii
făcute la televizor. Le-am sigilat
cu bricheta și le-am pus pe masă, arătau
ca niște perne pentru pitici de grădină.
Am vrut să-ți trimit una prin curier
dar mi-am dat seama că la destinație
s-ar fi transformat în dioxid de carbon
și n-ai fi înțeles decât că m-am lăsat
și de respirația normală.

Mă întorc din februarie la poezia de acasă și la haosul de aici. Dacă AI nu vă va acapara de tot, dacă vom supravieţui carnavalelor de la Veneția, din Arad, din lumea largă, ne vedem în online, printre respiraţii normale şi guri de dioxid de carbon.

Citeşte şi:

Știri aproape ratate (45). Atenție, cade democrația, Aradul și alte câteva bunuri la care ținem!