Săptămâna în România a început așa cum încep săptămânile, mai nou, în țara asta: cu demascarea unei minciuni grosolane. Venită, ca și săptămâna trecută, tot din justiție. E vorba despre
Un fals grosolan în expertiza cu care Lia Savonea a blocat verdictul Curții Constituționale privind pensiile magistraților 

A continuat așa cum continuă ele când vine vorba de justiție și dreptate: se face, dar nu-i pentru toți. Cu siguranță nu-i pentru Mario Iorgulescu, care ne spune tuturor, fără ocolișuri, că justiția nu are ce să-i facă.

Atenţie, cade Aradul!

În Arad, politicienii s-au bătut pentru gratuitățile noastre. În vorbe desigur, în populisme, cum să nu? Calcule mai puțin. Pentru câteva minute, aproape că le-a ieșit să ne convingă că e vorba despre noi. A fost, însă, vorba din nou despre cine iese primul, cine dă bine și cine ne ia voturile, când va fi.

În rest, Oradea mai face o centură, mai un inel, mai un drum, Timișoara mai atrage un investitor, doi, Reșița mai vine cu o idee grozavă. Noi mai stăm puţin blocați în cât ne costă acum și cât ne va costa pe viitor gratuitatea pe tramvaie într-un oraș în care nu merge nimic.

Atenţie, cade lumea!

Nici în lume, unde nu stăm grozav cu justiția, săptămâna nu a început mai bine: a debutat cu dorința lui Trump de a pune mâna pe Groenlanda. A continuat cu panica că trăim ultimele zile ale NATO, apoi cu reacția Europei la tarifele cu care președintele SUA a amenințat pe toți cei care nu au vrut să-i dea bucata de gheață.

Ochelarii lui Macron, discursul lui Mark Carney ținut la Davos și cel al guvernatorului Californiei, Gavin Newsom, tot la Forumul Economic Mondial, au mai salvat mijlocul săptămânii.
Situația s-a calmat spre final, dar nu de tot. Casa Albă a postat pe pagina sa oficială de Facebook o fotografie de la care au curs  sute de comentarii, mii de replici şi meme.

Multe au avut legătură cu nivelul postării, altele, la fel de multe, cu pinguinii și cu locul de unde ar veni aceștia.

Personal, din toată săptămâna aceasta, dintre toate memele cu ochelari și pinguini, din toate analizele și dezbaterile, cel mai mult mi-a plăcut „Letopisețul lui Trump către lume”.

Iată-l:

Înmuind Trumpie-Împărat peana în cerneală, au chizmit acesta o carte către vizirul vareg, Ionașcu Stroe, de au stat mâțele în coadă:

„Preaiubite Ionașcule,

Gândind că Țeara dumitale nu au catadicsit a mă blagoslovi cu Răsplata Boierească pentru Pace, macar că am oprit MAI BINE DE opt gâlceve, nu mai am dorința lăuntrică de a gândi numai pentru pace – macar că pacea tot de căpătâi are să hie în cugetul mieu – ce acum poci gândi slobod de ce iaște bun și protrivit pentru Eparhiile Împreunate ale Americhii.

Dania nu poate ocroti acea țeară de muscali și de chitai, – au ce iaște acela «direptul de avuțiie», la urma urmei? Că nu se află zapisuri scrise – iaște numai că o corabie au tras acolo la țărm cu veacuri în urmă – ci am avut și noi corăbii ce au tras la țărm acolo.

Făcut-am mai multe pentru Tovărășia Ocheanului Atlanților de Miađănoapte decât oricine de când s-au tocmit această tovărășie, ci se cuvine dar ca și această tovărășie să facă oarece pentru Eparhiile Împreunate. Că lumea nu-i lipsită de primejdie afară numai de avem deplină stăpânire asupra Tărâmului Verde. Foarte mulțămesc! Evdonat Trumpie Împărat.

Ci alte voroave-s de prisos”.

L-am descoperit marți, pe când scrisoarea președintelui SUA făcea înconjurul internetului.

De unde a plecat totul? De la Premiul Nobel pentru Pace. Cu pacea mai puțin, pe viitor, ne spune Trump, dacă tot nu l-a primit (Trump links Greenland threat to Nobel Peace Prize snub, EU prepares to retaliate).

Atenție, cade sănătatea!

Dacă cu pacea mai e ceva de negociat, cu sănătatea nu. Vineri, SUA a ieșit din Organizația Mondială a Sănătății. Anunțul – publicat tot pe pagina oficială de Facebook a Casei Albe, cea cu pinguinii – a fost acesta:

„ÎNCEPÂND DE ASTĂZI: Statele Unite ale Americii s-au retras din Organizația Mondială a Sănătății. Această decizie îndeplinește angajamentul președintelui Trump, asumat printr-un ordin executiv semnat în urmă cu un an, în urma gestionării defectuoase a pandemiei de COVID-19 de către OMS și a lipsei continue de reformă, responsabilitate și transparență.”

Nu i-a mai spus nimeni că vaccinul s-a dovedit util inclusiv în boli neurologice, că face bine la bolile minții.

În sănătate – căreia mi-am propus să-i dedic cel mai mult spațiu aici (deși să știți că și politica ține tot de sănătate) – nu e niciodată bine, nici măcar când e relativ bine. La UPU, viața are propria dinamică, de groază, fără legătură cu tihna noastră. Oana Mocanu povestește cum arată sistemul sanitar din interior: bolnav pe dinafară și pe dinăuntru, dar încă funcțional. Dacă sunteți curioși, încercați AICI poveşti de prin spitale.

La noi, sănătatea e mereu un pariu periculos cu moartea. Nu e doar medicină, e antropologie pură, spune Gabriel Șerban într-o postare despre reguli, nemți, români și despre sentimentul celor din urmă că sunt nemuritori – până când nu mai pot respira.

La Arad, medicii sunt tot mai tineri, dar și tot mai nepregătiți ori puși să lucreze într-un sistem cu oameni tot mai nepregătiți. Cu toate acestea, spitalul rămâne atractiv dacă ești de partea cadrelor didactice, nu a pacienților:

Tineri și nepregătiți: concurență mare pe posturile de debutanţi scoase la concurs la Spitalul Judeţean Arad, în ultima zi din 2025

Cade democrația!

Mai există și partea asta de Românie (ne)sănătoasă care urmărește jurnaliști, nu infractori. E cazul Luizei Vasiliu și al lui Victor Ilie, documentariști urmăriți de stat pentru că scriau despre frații Tate și alții infractori ca ei. 

Statul nu-i urmărea ca să-i  protejeze.

Și tot în seria aceasta se înscrie și povestea publicată şi pe Special Arad, despre unul dintre organismele internaționale care s-au sesizat cu privire la amenințările împotriva jurnaliștilor venite chiar din mediul politic. În acest caz, este vorba despre Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE):

OSCE reacționează în cazul plagiatului ministrului Justiției și al atacurilor la adresa jurnalistei Emilia Șercan

Sunt sensibilă la subiecte ca acesta și este de înțeles.

Dacă tema nu vă pasionează şi consideraţi că prea mult insist pe „treburi interne”, a; spune că ar fi bine să nu uităm că jurnaliștii sunt un fel de pești detritivori ai democrației, cei care fac curat în acvariul în care trăim cu toții.

Am citit la Diana Oncioiu, tot jurnalist, tot cu greutate, un text despre cum ne pierdem democrația puțin câte puțin. Porneşte de la digitalizare și de la indiferența față de informația publică, de la primării și administrații care confundă modernizarea cu tăcerea, tot o problemă de sănătate națională.

Fotografia care însoțește textul spune totul: „Atenție, cade democrația”. N-am mai putut da delete imaginii.

Iat-o:

Dacă nu credeți că e cu câteva căderi, citiți textul Dianei, apoi materialele publicate pe temă pe siteul Dela0:

„Secretara a șters inbox-ul și de aceea nu v-am trimis numărul de înregistrare.

Am un calculator vechi și nu cred că vă pot trimite pe mail numărul de înregistrare.

Ah, da, îmi amintesc solicitarea dvs. Când am văzut despre ce este vorba, am ignorat-o, pentru că avem atâta treabă.

Da, am văzut solicitarea, dar nu vă putem răspunde pentru că blocăm instituția. Ne-a căzut curentul și doamna cu Legea 544 e în vacanță.”

Este o selecție fină de replici primite în procesul de colectare a 325 de răspunsuri despre gradul de digitalizare al primăriilor urbane.

„Ce putem spune însă după trimiterea a 325 de solicitări în baza Legii 544/2001 este următorul lucru: după anii de pandemie, disprețul instituțiilor publice față de tot ce înseamnă transparență și respectarea accesului la informații publice a crescut constant.”

Aradul e şi el pe acolo, în caz că vă întrebaţi.

Materialele sunt AICI și AICI: 

Și puţină atenţie la cine ne fură sănătatea

Tot despre sănătate este și când vine vorba de poluare. Sănătatea pe care ne-o fură, zi de zi, fabricile din România. O luptă în care, de cele mai multe ori, cei care semnalează poluarea sunt singuri. Instituțiile de mediu par mai degrabă de partea afacerilor. Oamenii contează mai puțin când e vorba de bani.
„Mi-aș dori să transmiți duhoarea asta cititorilor”. O mână de localnici din Ciulnița se luptă cu un gigant european al deșeurilor de animale. Compania le cere despăgubiri de 20 de milioane de euro:

Dacă nu suntem mulțumiți de țara asta și de sistemul său sanitar, înseamnă că ne comparăm cu cei de mai sus, nu cu cei de mai jos. E aproape imposibil  să faci comparații cu țările aflate sub dictaturi, unde viața îți poate fi luată chiar în spitale: „Răpiți din spitale”: un medic iranian descrie represiunea brutală a guvernului”.

S-ar putea să nu stăm prea bine nici cu memoria. Așa că cineva trebuie să ne mai amintească, din când în când, câte ceva din trecut. Europa Liberă o face des. Acum ne readuce în față fenomenul Pitești. Dacă nu vă mai amintiți toate ororile, dacă nu știți nimic despre ele sau dacă nu aveți timp pentru materiale lungi cu poveşti foarte greu de dus, las aici TL;DR-ul de pe Instagramul lor.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Europa Libera Romania 🇷🇴 (@europalibera.romania)

Materialul complet este AICI. Și ar fi păcat să-l ocoliți, oricât de dureros este.

Nici cultura nu-i prea sănătosă la noi, cel puțin atunci când vine din zona oficială. De la Târgul Internațional de Carte de la Cairo, România a ales să se laude, pe pagina oficială de Facebook a instituției, cu ministrul – nu cu scriitorii prezenți, nu cu cărțile lor.

Atenție, manele în rock!

Unii spun că nici cu muzica nu stăm bine. Că rockul românesc e mai aproape de manele decât de hip-hop. Cum s-a ajuns la studiul acesta care s-ar putea să enerveze multă lume? Şi cu ajutorul AI.

Alții nu mai vor niciun fel de țigară în spații închise. Așa că au lansat o petiție care cere „Opriți fumatul de țigări electronice în interior” și care a strâns deja peste 34.000 de semnături.

În tot acest timp, specialiștii cred că ar fi suficient să știm cum să dormim, cum să nu ne stresăm și cum să zâmbim ca să ne fie mai bine – cu sau fără muzică și țigări.

De data asta, muzica nu e muzică. E zâmbete și voie bună şi e AICI.

Încă puțină atenție

Filmele sunt în cinematografe. Ar fi păcat să ratați filmul la care au plâns cu toții minute bune („Sentimental Value”), dar și proiecțiile de la Cinema Arta, unde seria de joi a început deja, iar miercuri, 29 ianuarie, e dedicată filmelor documentare.

Se mai lucrează la finisaje la After 5 Escape Gallery, e gata de treabă și Celălalt Teatru,
Filarmonica nu pare să ia pauză, deși acum e și cu teatru aici. E și lansare de carte la Corina, tot miercuri:

Miercuri aflăm la Librăria Corina „De ce privim în direcția greșită”

Poezia de duminică vine tot de pe rețele, din proiectul „Poemul scris de mână”, inițiat de Noise Poetry:

N-a fost, însă, totul bolnav și pe sfârșite în săptămâna aceasta. Oamenii de știință au reușit să transforme plumbul în aur – foarte puțin aur, dar aur.

Noi putem face aur din ce avem. Eu am găsit cuvântul acesta printre știri și, potrivindu-se perfect peste realitatea mea, face minuni: komorebi – termen japonez pentru razele soarelui care se strecoară printre frunze.

Asta vă doresc și vouă. Și să ajungeți măcar o dată în viață pe o insulă ca aceasta, la care mă uit de departe.
Ne întâlnim duminică, în februarie, tot mai aproape de primăvară.

Citește și:

Știri aproape ratate (44). Toate începuturile de an, tot frigul, puțină sănătate și momentul perfect să ne apucăm de băut