Multe femei au obiceiul să își ascundă vârsta. Un studiu a ajuns la concluzia că până la 72% din ele fac acest lucru. Potrivit unui psiholog, vor să păstreze secretul pentru că le dă impresia că astfel rămân oarecum tinere. „Societatea iubește femeile tinere”, a precizat acesta. Dar există și excepții, precum acea „bătrâna doamnă” din Arad, care și-a sărbătorit 80 de ani pe 18 aprilie și nu are deocamdată nici-o problemă cu vârsta.

Vorbim despre o echipă de fotbal, despre UTA Arad, ca să ne înțelegem.

Dar de ce este numită „bătrâna doamnă”? Nașul ei a fost Ioan Chirilă, cel mai faimos jurnalist sportiv român din toate timpurile. Chirilă s-a născut în orașul basarabean Ismail, care aparține acum Ucrainei. Tatăl lui era lipovan, iar mama grecoaică. La vârsta de 15 ani a traversat Dunărea împreună cu familia sa. S-au stabilit mai întâi la Galați, apoi la Brăila. A absolvit facultatea de drept din București și a început să lucreze ca jurnalist sportiv. A muncit timp de 40 de ani pentru publicația Sportul, a participat la nouă Cupe Mondiale FIFA și două Jocuri Olimpice și a scris 27 de cărți sportive.

Cea mai faimoasă carte a sa, „Zile și nopți pe stadion”, a fost publicată în 1986 și se află și în biblioteca mea personală. Chirilă a fost o figură importantă a jurnalismului sportiv. Chiar și la 25 de ani de la moartea sa, este încă foarte respectat. Asociația Presei Sportive Române (APSR) acordă anual Premiile Ioan Chirilă celor mai buni jurnaliști sportivi români.

L-am întâlnit pe „nea Vanea”, așa cum i se spunea, în timpul călătoriilor mele de „afaceri” ca redactor sportiv al ziarului în limba germană Neue Banater Zeitung (NBZ) de la Timișoara la meciurile internaționale de fotbal de la București, la mijlocul anilor 1980. Redacția Sportului, la fel ca sediul Federației Române de Fotbal, se afla pe strada Vasile Conta. La una dintre aceste ocazii l-am întrebat pe Chirilă de ce se referă la UTA cu „bătrâna doamnă”, ceea ce era deja pe cale să devină o expresie și o marcă înregistrată. El a răspuns: „Modelul a fost echipa Juventus Torino, care are și această denumire. Și pentru că UTA, fiind cea mai longevivă echipă românească, a aparținut primei divizii timp de 33 de ani consecutivi, din 1946 până în 1979”.

Dar de ce este Juve numită Bătrâna Doamnă încă din anii 1950? Pentru că tricourile italienilor se umflau în spate când alergau, formând o cocoașă. Privită din această perspectivă, spre deosebire de UTA, apelativul pentru Juve este menit să persifleze și are conotații negative. Și mai există o „bătrânică” în fotbal. Clubul Hertha BSC Berlin, din a doua divizie, este numit așa deoarece clubul a fost fondat în 1892 și este una dintre cele mai vechi echipe de fotbal din Germania.

Ce nu mi-a spus atunci Chirilă este că simpatia sa pentru UTA a jucat un rol semnificativ în găsirea acestui apelativ. În cartea menționată anterior, scrie: „Sper că nu mai trebuie să vă mărturisesc că am simțit o simpatie specială pentru UTA în acei ani”. Prin „acei ani”, Chirilă se referea la anii de aur de acum cincizeci și mai bine de ani pentru clubul de fotbal UTA Arad. Îl pot înțelege foarte bine. Pentru că nici pentru mine nu au fost mult diferiți acei ani. În adolescență mergeam cu bicicleta de la locul meu natal, Iecea Mare din județul Timiș, până la gara din Cărpiniș, de unde luam trenul prin Timișoara până la Arad. Am urmărit la fața locului multe meciuri ale UTA-ei pe vechiul stadion, după care mă întorceam la Iecea, ajungând acasă, de obicei, noaptea.

Mai târziu, ca redactor sportiv, din 1984 încoace, la NBZ, de la redacția din Timișoara până la Arad, naveta a devenit ceva mai lejeră. Pe lângă reportajele meciurilor despre UTA, am realizat interviuri și cu fotbaliștii, nemaivorbind de o discuție la masă rotundă în faimoasa sală a trofeelor cu vestitul antrenor Nicola Coco Dumitrescu, plus alți oficiali și jucători. Pe masa acoperită cu pluș se afla primul trofeu de campionat pe care UTA l-a câștigat în 1947. Interviul a apărut pe o pagină întreagă în „Arader Kurier”. Era un supliment de patru pagini care apărea miercurea în NBZ.

M-am simțit deosebit de flatat să stau în timpul discuției lângă legendarul antrenor Coco Dumitrescu, singura persoană care a fost implicată în toate cele opt titluri câștigate de Arad (șase campionate și două Cupe ale României): în primele șase ca jucător și în ultimele două ca antrenor. Bineînțeles, am relatat și în NBZ despre aniversarea a 40 de ani de la înființarea UTA-ei la Arad.

Cât de repede au trecut atâția ani de atunci.

Helmut Heimann

Traducere: Lajos Notaros

Citește și:

În vizită la Flavius Domide, Arad, 1986 (I)

În vizită la Flavius Domide, Arad, 1986 (II)

Reîntâlnire la Crișul Negru, după 22 de ani, cu trecutul (I)

Reîntâlnire la Crișul Negru, după 22 de ani, cu trecutul (II)