•  Citește prima parte aici.

Am rămas conectat la UTA și după ce am emigrat în Germania. Biografia „Coco Dumitrescu, pentru totdeauna în inima Bătrânei Doamne” a jurnalistului sportiv arădean Radu Romanescu, publicată la Arad în 2021, include și o contribuție de a mea intitulată „Un gentleman din cap până în picioare”, la fel ca și cartea lui Romanescu „Gioni Brosovszky – ultimul mare romantic”, publicată tot la Arad în 2022, despre o altă legendă a UTA-ei. Articolul meu din acea carte se intitulează „De la o fotografie întipărită în minte pentru totdeauna”.

În 2023 am stat în boxa de presă a noului stadion arădean Franz von Neumann pentru ceea ce a fost probabil cea mai importantă confruntare din istoria recentă a UTA-ei, un joc care avea să le asigure supraviețuirea în prima divizie. Precum se vede, am rămas alături de UTA toată viața.

Clubul de fotbal arădean și-a sărbătorit primele succese imediat după fondarea sa de către baronul Franz von Neumann în primăvara anului 1945. Familia nobilului se număra printre cele mai bogate din Arad, deținând numeroase proprietăți și afaceri în orașul de pe râul Mureș, inclusiv fabrica de textile. Pentru a le oferi angajaților săi o activitate de agrement, baronul a fondat un club de fotbal și a dispus construirea unui stadion lângă locuințele muncitorilor. A adus gazonul din Anglia, unde studiase ingineria textilă și devenise un mare fan al lui Arsenal Londra. A ales culorile tradiționale roșu și alb ale clubului din capitala Angliei ca și culori pentru echipa arădeană pe care o înființase.

Neumann avea mulți bani și i-a transferat pe cei mai buni jucători din țară și din străinătate, inclusiv pe Gyula Lóránt, cel care avea să devină vicecampion mondial cu echipa națională a Ungariei în 1954 în Elveția, pierzând în finală împotriva Germaniei și, mai târziu, unul dintre cei mai faimoși antrenori din Bundesliga. Inițial, echipa s-a numit IT Arad, apoi Flamura Roșie și, mai târziu, UTA Arad. La prima lor apariție în prima ligă, în sezonul 1946/47, au devenit imediat campioni, conduși de legendarul șvab bănățean Josef Petschovszky din Timișoara. Au urmat încă cinci titluri, ultimul acum 55 de ani. A doua victorie în campionat, în sezonul 1947/48, s-a datorat în mare parte antrenorului șvab bănățean Peter Steinbach din Timișoara, alături de Petschovszky, precum și atacantului László Bonyhádi, cu un număr remarcabil de 49 de goluri. Un record care se menține și astăzi în România. Timp de decenii, UTA a fost considerată cea mai bună echipă provincială a României și a fost depășită abia acum patru ani de CFR Cluj-Napoca (8 titluri de campioană, 4 Cupe ale României).

De-a lungul deceniilor, șapte șvabi bănățeni au jucat pentru UTA, mai mulți decât pentru orice alt club românesc din prima sau a doua divizie după al Doilea Război Mondial. Pe lângă Petschovszky, aceștia au fost: Johann Reinhardt din Arad, Josef Leretter din Ferdinandsberg, Erhardt Schepp din Segenthau (Dreispitz), Josef Kappes din Sanktanna, Helmut Duckadam din Semlak și Werner Mühlroth din Arad. O tradiție minunată, a cărei sfârșit este acum la vedere. Trei foști jucători ai șvabilor bănățeni au fost chemați la ceruri anul trecut: Leretter în ianuarie, Schepp în noiembrie și Duckadam în decembrie. Petschovszky, Reinhardt și Kappes decedaseră cu toții cu mult timp înainte. Singurul supraviețuitor este mijlocașul Mühlroth, cel care a jucat pentru UTA în Liga B. După ce a emigrat, a jucat o perioadă în Germania, inclusiv în Hessen Oberliga (echipa a cincea). Werner vine în vizită regulat la Arad, obișnuia să joace pentru echipa UTA Oldboys.

Acești șapte fotbaliști bănățeni șvabi, împreună cu antrenorul Steinbach, au asigurat succesul echipei roșii-albe timp de decenii și au cucerit inimile a milioane de oameni. Steinbach, Petschovszky, Reinhardt, Leretter și Schepp au câștigat șapte din cele opt titluri ale Bătrânei Doamne. Doar în câștigarea campionatului din 1954 nu a fost implicat niciun șvab bănățean. Acest lucru este mai mult decât remarcabil și un record pentru eternitate.

De la revenirea în prima divizie, acum cinci ani, lucrurile, până în acest sezon, nu au mers prea bine pentru UTA. Au luptat mereu cu retrogradarea, fiind nevoiți chiar să joace, în 2023, în play-off-urile de retrogradare împotriva echipei Gloria Buzău din a doua divizie. Am fost acolo la meciul tur la Arad și am fost martor la o victorie răsunătoare cu 5-1, care a menținut UTA în Superligă, așa cum este numit campionatul românesc la cererea unei case de pariuri, sponsorul principal al ligii profesioniste românești, chiar dacă, de o vreme, nu este aproape nimic super în el, cu un fotbal lipsit de strălucire, puțini spectatori și arbitri slabi.

Împotriva Buzăului, noul antrenor al Aradului, Mircea Rednic, a fost sărbătorit frenetic ca salvator al echipei. Mii de fani, aclamându-l pe Rednic și pe jucători, au năvălit, după fluierul final, pe terenul noului stadion.

Traducere: Lajos Notaros