Nu, nu reales la cel de al 13-lea Congres, ci la Primăria Aradului.

Mi-a venit în minte formula după mini-scandalul declanșat de folosirea copiilor de la Colegiul Național de Informatică, celebra Delta Force, în scopuri electorale.

Problema însă este mult mai gravă, scandalul a izbucnit în cele din urmă nu datorită folosirii copiilor în politică, ci a unui grup de copii la care interesele sunt multiple, nu doar părintești. Ai noștri politicieni, foști șoimi ai patriei și pionieri, își aduc aminte poate cu plăcere de anii în care erau puși să strige formula cu care am început articolul, folosindu-se de ani buni de zile de copii pentru a-și face imagine.

Moda a fost introdusă de cel care îl susține acum pe Bibarț. Da, este vorba de Ghiță Falcă, zis și Faraonul pe aici, cel care nu s-a sfiit să-și folosească imaginea propriei sale fiice pentru ca simpatia populară să crească.

Acuma ce să facă și Bibi din moment ce, spre supărarea sa sinceră, nu are copii? Se folosește și el de ce-i la îndemână, copiii altora ajunși celebrități locale pe motive de câte ceva. Dar nu doar de aceștia se folosește el, până la scandalul Delta Force nimeni nu s-a sinchisit de împărțirea fluturașelor la copiii care făceau sport în fața Colegiului Moise Nicoară sau de Marea Adunare Arădeană a Copiilor din fața Primăriei de 1 Iunie.

Pe de altă parte răspunsul la întrebarea din titlu este nițel mai complicat. Bibi este susținut deschis și de niscaiva personalități arădene, îndeosebi sportivi precum Monika Brosovszky sau Daniela Dodean, dar și de actorul nostru celebru, Zoli Lovas, asta doar ca să îi pomenim pe cei care pe față își dau numele și capitalul lor simbolic pentru a-l susține pe Bibi cel Omniprezent.

Acuma nu e niciun secret, cel care împarte, cel aflat la pârghii de conducere, cum ar veni, parte își face.

Dacă intrăm în amănunte, vedem că peste tot e vorba de interese, de posturi și alte forme de avantaje. Bibi se folosește fără să crâcnească de aceste avantaje create de Gheorghe Falcă pe un model vechi și ancestral, considerat aproape obișnuit pe aici. Iar toate astea în scopul, tot vechi și ancestral, să fii reales. Chiar și așa de formă, cum era pe vremea lui Ceaușescu: cu 99,99%.

Despre ceilalți, cei care, de formă, îl concurează pe Bibi, numai de bine.

Până și Leo Aslău a reușit să mai civilizeze AUR-ul pe aici, dimensiunea naționalist-antieuropeană aproape că a dispărut complet la Arad, ceea ce nu-i de mirare, în fond Leo a fugit din România lui Ceaușescu, revenind după ani buni din Canada pentru a aplica pe aici ce a învățat pe acolo. Chiar dacă n-are șanse la postul de primar, un loc în consiliu este asigurat și cine știe, căile serviciilor secrete sunt nebănuite.

Problema cea mare este Cheșa și PSD-ul său minimal din Arad. Va reuși el oare să întoarcă șansele și să se vadă înaintea lui Bibi. Cam greu, chiar și cu campania sa intensă, poate cea mai intensă de pe aici.

Dar Fifor pare că nu este interesat de Arad, el țintește în continuare București-ul, așa că domnul Cheșa nu poate conta decât pe sine.
Și uita așa am ajuns și la ”opoziția” arădeană, de USR vorbim, desigur, ceilalți din Alianța Dreptei fiind nesemnificativi. Aici e problema. Cu Wiener cam greu să-l bați pe Bibi, videourile sale de publicitate sunt cam monotone și repetă același idei, de parcă nici doctorul nu ar fi foarte convins de rolul său arădean.

Treaba e atât de „moale”, încât majoritatea dintre arădenii care se vor duce la urne nici măcar nu știu cine e candidatul USR la Consiliul Județean. Spun asta mai mult pentru că, cel puțin după câte cunosc eu, Răzvan Anghel este unul dintre politicienii locali cei mai serioși și de încredere. Degeaba, desigur, Iustin Cionca nu prea are cum să-și piardă funcția. Este chiar în situație mai bună ca Bibi, nemaivorbind și de campania sa care nu se folosește de pionieri și șoimi ai patriei.

Și uite așa, ajunși la capăt, dăm de UDMR, organizația maghiarilor care decenii la rând a dat un viceprimar, iar acum mulți unguri cunoscători se tem să nu fie capabili să introducă măcar doi consilieri la oraș și județ. De viceprimar nici vorbă, poate așa un post de prefect sau subprefect, dar și asta depinde de cifrele care vor apărea luni.

Și uite așa, am ajuns și noi la final, restul nu prea contează, visul lor poate fi cel mult un consilier sau maximum doi, singura miză reală a alegerilor de duminica la Arad fiind diferența cu care Bibi se distanțează de ceilalți. Desigur, cei optimiști și iubitori de copii speră în continuare, cine știe, poate că totuși…

Fără să realizeze că da, ar fi posibilă această schimbare. Iar această posibilitate este, la modul concret, în mâna lor. A celor care se vor duce duminica la secțiile de votare.

E simplu, simplu de tot: depinde de prezența la vot. Cu minimalismul sau jemenfiche-ismul arădean situația va persista, însă o prezență normală sau chiar și mai semnificativă, de peste cincizeci la sută, la urne, ar schimba fundamental datele problemei. Importanța celor„cumpărați” de puterea aflată la cârme este mare la prezență mică.

La o prezență masivă această funcție poate fi minimalizată. Cu treizeci și ceva la sută dintre arădeni care votează nu ai nicio șansă să schimbi ceva.

Așa funcționează treaba în democrație! Că pe vremea lui Ceaușescu participarea nu era importantă, eventual obligatorie oricum, pe hârtie, erau 99,99%.
Eu am zis…

Citește și: (Video) „Școala m-a învățat să mint”- Discurs cutremurător al șefei de promoție Iulia Cociuba, de la Colegiul „Mihai Viteazul” din Ineu