Încep cu o mică și neimportantă excursie lingvistică.

Și care, în condițiile doctoratului Domnului Lazăr Faur, viceprimar, fost director executiv la Bursa de Mărfuri, chiar administrator la aeroportul din Timișoara, fost secretar la primăria din Petriș, fost redactor-șef la Info TV, editorialist la Observatorul arădean și câte și mai câte, poate deveni semnificativă.

Pe vremea când studiam filozofia la Babeș-Bolyai, exista un mic război simbolic între „filozofii” din Cluj și cei din celelalte două universități unde funcționau facultăți de filozofie: clujenii scriau și pronunțau filozofie, cei din București, mai ales, filosofie.

Convingerea clujenilor era că „s”-ul este un semn de prețiozitate din partea celor din București. În lipsă de altceva: de profunzime și seriozitate, un fel de tichie de mărgăritar pe capul regelui gol.

Observ că de o vreme toți, inclusiv Domnul Faur, scriu filozofie cu „s”, chiar dacă DEX-ul acceptă ambele variante. Pentru mine e un semn că au trecut în tabăra celor care nu ajung la conținutul autentic al termenului, rămânând la strălucirea goală a noțiunii.

Spun asta și pentru că doctoratul în „filosofie” al Domnului Lazăr Faur este un fel de încununare a escrocheriei doctoratelor politicienilor arădeni luate la apelul de seară. Chiar și în condițiile în care cele trei doctorate prezentate până acum (Falcă, Cionca și Sinaci) străluceau și ele prin fals și incompetență.

Dar să vedem mai exact despre ce este vorba în acest caz.

Domnul Faur este din Roșia Nouă, comuna Petriș, comună unde a fost secretar la Primărie timp de 16 ani, așa cum reiese asta din CV-ul de viceprimar al Aradului. CV din care nu reiese însă când și cum a terminat liceul. Școlile sale încep, în CV cel puțin, cu Facultatea de Drept de la Universitatea București, frecventată sau nu, cum vom vedea, între 1994-1999. Domnul Faur oscilând pe atunci, în stilul său devenit caracteristic, în jurul vârstei de 30 de ani. Și pe care a terminat-o, aproape de vârsta hristică, cu o diplomă de licență.

A se reține, după cinci ani de studii, în 99, licența era nivelul superior de absolvire a unei facultăți, este de aceea ciudat că în 2004 obține și un masterat la Goldiș, tot în drept. Mai ales că studiile de masterat au devenit oficiale abia după 2005. După intrarea în UE și adoptarea sistemului Bologna în organizarea studiilor superioare.

Întrebarea este cum a terminat Domnul Faur dreptul la București în timp ce era secretar al Primăriei din Petriș? La fără frecvență, mai precis la frecvență redusă sau de la distanță, forme de studiu existente la facultatea de drept din București până astăzi?

Cert este că după „n” cursuri de perfecționare, inclusiv la „Aurel Vlaicu”, Domnul Faur renunță la Primăria din Petriș și devine, în 2006, șef la Info TV – fosta televiziune personală a domnului Falcă, pentru cei neinformați – și director la sucursala Arad a Bursei de Mărfuri. În paralel, lector asociat la Jurnalism, tot la „Aurel Vlaicu”, manager a unei clinici medicale, ca, în cele din urmă, după luarea doctoratului în 2013, să devină membru PNL în 2016. Restul se știe.

Ceea ce rămâne în continuare în beznă este relația Domnului Lazăr Faur cu filozofia. Studii în domeniu nu are, preocupări nici atât, din câte reiese din CV, doar faptul că îi place, așa cum mărturisește în cele din urmă în articolul colegei Adriana Barbu (vezi AICI).

Și ca să vedem doctoratul mai de aproape: este obținut la Universitatea Timișoara și se intitulează „Hermeneutica discursului politic”. Oficial e la Timișoara, dar relația este arădeană. Cei doi profesori evocați de Domnul Faur în articolul amintit, inclusiv cel care supervizează lucrarea în calitate de conducător, sunt arădeni, conducătorul fiind multă vreme decan la „Aurel Vlaicu”. Nu este o întâmplare că cei doi, absolvenți ai școlii superioare de partid, numită și Ștefan Gheorghiu, au fost contestați ca și conducători de lucrări de doctorat în filozofie, încă în 2007, într-un memoriu înaintat ministerului, de colegii lor din Timișoara în frunte cu Marcel Tolcea, Viorel Marineasa sau Daniel Vighi.

Dar până la conducător este departe, ceea ce este de-a dreptul strigător la cer este evidența: Domnul Lazăr Faur nu are studii de filozofie de nici un fel – că-i place filozofia este treaba lui -, nemaivorbind de faptul că până și studiile sale de drept sunt aproximative și dubioase. În ceea ce mă privește, sunt convins că, luat la întrebări de cineva cu studii serioase de filozofie, nu va ști să facă diferența între hermeneutică, exegeză, analiză și interpretare. Spun asta gândindu-mă la cele prezentate mai sus cu privire la diferența dintre filozofia cu „z” și cea cu „s”.

Este evident că Domnia sa face hermeneutica și nu analiza discursului politic – mă rog, până și această noțiune necesită precizări – mai mult așa, ca să sune frumos din coadă, din moment ce pentru a avea habar de hermeneutică trebuie să mergi până la Hermes și, cunoscând greaca veche și latina, să realizezi că lucrarea celebră a lui Aristotel ”Περὶ Ἑρμηνείας” (Peri Hermeneias) a fost tradusă în latină ca „De Interpretatione”. Fără să mai vorbim că e firesc să știi ce rol are Lorenzo Valla în istoria hermeneuticii sau să fi auzit de contemporanii Vattimo și Zabala, cei care consideră că existența este interpretare, iar interpretarea înseamnă anarhie.

Închei – ca să mai vorbim și de adevărata filozofie și după ce am pomenit la început de brădeanul Alin Fumurescu -, cu un alt fost elev de al meu, de această dată arădean, doctor în filozofie și matematică. După ce a terminat și greaca veche. Și a tradus în maghiară „Précis de décomposition” a lui Cioran. Mai mult așa, ca să subliniez că sunt și arădeni doctori în filozofie pe bune.

Dar, e adevărat, nu au terminat la fără frecvență, și nu dreptul, și nu la Goldiș, și nu sunt politicieni, deci Domnul Faur nu are cum să îi cunoască…