Au trecut destul de mulți ani de când mi-am făcut un cont de facebook. Cred că aveam undeva la 21-22 de ani. De curiozitate la început. Nu a durat mult și mi-am dezactivat contul. Apoi l-am reactivat după câteva săptămâni, urmând să-l dezactivez din nou. Și tot așa am dus-o câțiva ani de zile, tot dezactivându-l și reactivându-l, după ce mă întreba cineva dacă am un cont de facebook: „So we can keep in touch”. Cu unii am păstrat legătura, cu alții nu. Pentru mine, acum, facebook a devenit doar o simplă unealtă pe care o mai folosesc din când în când pentru locul de muncă. Mai postez câte-o prostie amuzantă, dar în rest…

În rest, observ, și asta de mulți ani, cum orice prostie mică poate deveni subiect de ceartă între doi necunoscuți. Sau cum sunt acele persoane „woke” care sunt în contact cu absolut orice a creat Mama Natură, numai cu ei înșiși nu. Știu și cunosc de toate, au grijă să folosească cât mai des „mai citește” , „întoarce-te la școală”, toate acestea fiind cireașa de pe tort a unei explicații foarte lungi pe care tot ei o pun într-un comentariu. Indiferent de subiectul postării, comentariile vor fi împărțite în trei: cei care like-uiesc postarea și comentează aprobator, cei care nu sunt de acord cu postarea, lăsând un comentariu dezaprobator, și cei care lasă un comentariu deturnând postarea, făcând-o cumva despre ei.

Însă dintre toți acești utilizatori, se ridică mai tot timpul narcisistul, megalomanul. Omul acela mic și negru care are o părere exagerat de bună despre el, dar care se află mai tot timpul în imposibilitatea de a fi empatic. Dacă se arată empatic, o face doar pentru a mai avea un motiv să se laude singur, să se aprecieze singur. De un egoism pur, dar bolnăvicios, megalomania lui se extinde cu mult peste limitele virtuale ale facebook-ului. Ea este prezentă în viața de zi cu zi, și orice mică lipsă de atenție îl aruncă într-o tiradă de autoapreciere.

Ceea ce nu poate concepe, însă, megalomanul, este că pentru unii din jurul lui chiar nu contează ce are el de zis, iar asta îl omoară. Faptul că pentru unii el nu este relevant, este ceva de neconceput, și atunci se luptă să-și impună punctul de vedere. Iar dacă nu reușește să îl atragă pe acel om indiferent într-o discuție, în mintea lui îl cataloghează ca „om prost”, și a rezolvat problema.

Și apropo de problemă. Acest tip de utilizator nu își va recunoaște niciodată greșeala, dar pe a altora o va ridica la nivel apocaliptic.

Acestui utilizator îți va fi imposibil să-i schimbi, nu opinia, ci percepția asupra unui lucru. Chiar dacă îi prezinți dovezi irefutabile, megalomanul nu le va lua în considerare aproape niciodată.

Pentru noi, cei câțiva, care stăm pe margine și ne uităm la ei, contează prea puțin ce au de spus utilizatorii aceștia. Știm că vom ajunge toți în același loc oricum. Indiferent că vrem sau nu. Indiferent dacă ne dăm update la aplicațiile de pe telefon sau doar la caracter, sfârșitul e același pentru toți. La fel de irelevant pentru restul lumii.