Agitația din ultimele zile, timpul petrecut printre medici sau asistenți medicali la Moneasa, febra jocului dintre UTA și Dinamo și apoi desfășurarea lui, m-au făcut să-mi scape o informație. Una foarte tristă…

Zilele trecute a plecat la îngeri un domn deosebit, un profesionist adevărat, un om foarte cald, foarte plăcut așa cum a fost doctorul Pompiliu Toader. Ne cunoșteam demult, din perioada în care eu eram militar în termen, iar doctorul Pompiliu Toader, „Puiu” cum îi spuneau prietenii, era medicul Grupului de Pompieri din Arad. Se întâmpla în 1996, au trecut destul de mulți ani de atunci, iar legătura s-a păstrat în timp. Apoi, ani de zile a fost medic în structurile MAI.

A fost omul care ne-a tratat de orice infecție, de orice durere, dar dincolo de toate acestea, în acel regim cazon, omul Pompiliu Toader a fost un adevărat psiholog pentru mulți dintre noi, a fost omul care mereu avea câte o vorbă care să ne facă să trecem mai ușor peste greutăți.

Am terminat cu armata, dar așa cum am scris mai sus, legătura a rămas. Acum, la câteva zile după despărțirea lui Puiu de cele pământești, pot să-l și pârăsc puțin. El nu știa să spună nu, sau poate nu dorea să spună nu în fața suferințelor oamenilor. Mi-am dus prieteni la cabinetul lui de la Pompieri pe care i-a tratat pentru că așa simțea el, pentru că asta îi era misiunea lui pe pământ, menirea lui. Nu le-a luat niciodată nimic. O făcea cu pricepere și cu implicare.

Nici nu mă gândeam că în timp ce eu mergeam spre stadion pentru a vedea meciul UTA – Dinamo, apropiații, familia, soția sa Diana, plâng cu toții la căpătâiul lui la ceas de despărțire.

Am aflat această veste tristă de la o veche colegă de liceu, de la Andromeda. Îi vedeam poza, îl recunoșteam, dar parcă mintea mea refuza să accepte că este adevărat. Am întrebat-o pe Andromeda dacă a fost bolnav și mi-a răspund scurt: „A fost nițel bolnav…”

Apoi mă gândeam ce este viața, sau ce este viața de medic… Tratezi o viață zeci, sute, mii de bolnavi, dar când vine momentul să o tratezi pe a ta, nu se mai poate…

Ultima dată m-am întâlnit cu el pe ștrand. Omul era cu carte, cu multă carte, a studiat la Universitatea de Medicină din Iași. Știa ce înseamnă munca, dar totodată știa cât contează și clipele de relaxare, iar pentru el ștrandul era unul dintre locurile în care își găsea liniștea.

Drum lin, om bun…

Cu halatul tău alb, vei fi de acum medicul îngerilor, dr. Pompiliu Toader.