Stând de vorbă cu acest băiat, ai impresia că vorbești cu un adult foarte înțelept și cu multă experiență în spate. Referitor la înțelepciune nici nu am greși mult, diferența e doar că discutăm cu un tânăr de 16 ani care uimește orice istoric cu notorietate… și nu numai. Eugen scrie din pasiune despre istoria și arhitectura Aradului, atât ale municipiului cât și ale localităților din județ, iar deja de un an, alături de câțiva prieteni, organizează tururi gratuite pentru turiști sau orice arădean doritor să afle povești interesante despre clădirile și atracțiile orașului nostru. Proiectul se numește Arad Free Tours, iar el se numește Eugen Rogojan… 

Special Arad: De la ce vârstă și de unde această pasiune pentru istoria și arhitectura Aradului?

Eugen Rogojan: Toate au început prin 2012, când un amic, care se ocupă de pagina „Aradul de Altădată”, a reuşit să mă convingă să particip la concursul „Arad, dragostea mea”. Cam așa mi s-a aprins scânteia. Am început prin a mă documenta despre teatru în istoria Aradului, teatrul fiind una din primele mele iubiri. Așa am început să îndrăgesc istoria orașului, iar de arhitectură m-am „legat” dându-mi seama că arădenii nu observă frumusețea pe care orașul le-o oferă. Atâtea clădiri frumoase pe lângă care trecem zi de zi fără să le băgăm în seamă… Vă recomand să admirați balconul palatului Cenad, cât încă îl avem!

Special Arad: Indubitabil, te numeri printre cei care iubesc enorm Aradul. Ești un participant constant și la concursul „Arad, dragostea mea”, unde ai luat Premiul I și în acest an. Și totuși… nu locuiești în municipiu…

Eugen Rogojan: Nu știu în ce măsură contează asta. E o distanță mică între Arad și Sântana, localitatea în care locuiesc. Coincidență sau nu, în Sântana locuiesc pe strada Aradului. Sunt la liceu în Arad, așa că mare parte a timpului o petrec în municipiu, fie că vreau, fie că nu vreau. Și să fiu sincer, prefer Aradul, chiar dacă-i mult mai agitat decât orășelele din județ. Îl prefer pentru bogățiile arhitecturale pe care le găzduiește și într-o oarecare măsură și pentru (mult prea puținele) evenimente culturale care au loc aici. Dacă m-aș orienta după liniște, curățenie, felul în care conducerea se ocupă de oraș și asemănarea cu alte orașe din alte țări (superioare nouă), nu aș alege Aradul, ci mai degrabă m-aș muta în Pecica.

Special Arad: Ai un blog – BIAA (Blog de Istorie și Arhitectură Arădeană) – pe care postezi adevărate file de istorie locală, într-o manieră accesibilă cititorului. De unde culegi informațiile? Din cărți, de la un profesor sau vreun alt pasionat de istorie mai în vârstă?

Eugen Rogojan: Încerc să concep textele în așa fel încât să fie ușor de înțeles de către toată lumea, iar eu cred că am reușit. Informațiile provin din cărți, foarte rar se mai întâmplă să culeg informații primite de la istorici sau de la alte persoane, informații nescrise.

Special Arad: Spune-ne câte ceva despre celelalte proiecte demarate de tine. Arad Free Tours, de exemplu. Sau, dacă e cazul, idei și proiecte nelansate încă…

Eugen Rogojan: Proiectele și ideile nelansate sau nepuse în practică vor fi anunțate și ele când le va veni vremea, acum prefer să vă spun câteva cuvinte despre Arad Free Tours. Ne-am adunat acum aproximativ un an, după ce unul dintre noi a descoperit în alte orașe conceptul de Free Tours, și-am căzut de acord că acest lucru se potrivește și pentru Arad. Cam așa a luat naștere Arad Free Tours. Pentru cine nu știe cu ce ne ocupăm, spun că suntem un grup de tineri voluntari, care organizăm gratuit tururi ale orașului. Tururile durează în jur de două ore, cuprind obiectivele importante din oraș, iar la sfârșitul turului, dacă turistul dorește să ajute proiectul, poate dona cât simte el că e nevoie. Desigur, nu ne deranjează dacă nu primim donații, pentru că nu ăsta este scopul nostru, dar donațiile ne ajută, fiind reinvestite în proiect.
Cam asta facem, tururi gratuite. Și nu sunt doar pentru turiști, așa că dacă cineva dorește să afle mai multe despre oraș, să ne caute pe facebook sau pe site (www.aradfreetours.com) și stabilim detaliile unui tur!

Special Arad: Practic, faci un serviciu enorm pentru cultura și turismul local. Și toate astea individual, din hobby. Te-a contactat cineva pentru un proiect oficial? Mă refer aici, de exemplu, la faptul ca Arad Free Tours să fie inclus în proiectul „Arad – Capitală Culturală Europeană”… și fiindcă anticipez răspunsul – ți-ar plăcea?

Eugen Rogojan: Ai anticipat foarte bine, nici vorbă să fi fost contactați de către cineva în legătură cu acest lucru. Am să-ți spun punctul meu de vedere, așa că dacă deranjează pe cineva, să se supere pe mine, nu pe Arad Free Tours. Observând lipsa de profesionalism și de seriozitate specifice proiectelor inițiate de Primăria urbei, aș prefera ca un proiect frumos, cum este Arad Free Tours, să nu ajungă să fie asociat cu această instituţie.

Special Arad: Apropo… ce părere ai despre această campanie? Despre șansele Aradului, sau despre logo – că tot e un mare subiect de actualitate…

Eugen Rogojan: Campania în sine este una foarte folositoare, foarte benefică pentru orașele europene, aducându-le în prim plan pentru o perioadă, lucru care le ajută să-și întărească imaginea din punct de vedere cultural și turistic. Când vine vorba de Arad, însă, mi se pare un scop imposibil de realizat. Asta dacă privim nivelul la care s-au organizat în ultimii ani tot felul de festivaluri fantomă și spectacole de păcălit proștii. Mi se pare penibil ca un oraş care candidează la acest titlu de Capitală Culturală Europeană să organizeze „evenimente” precum tăierea porcului, sau ca zilele cartierelor să fie sărbători cu mici, bere și muzică aflată la granița dintre populară și manea. Asta în timp ce la cârma unor instituții (care abia mai stau în picioare) se aleg oamenii după principii de nepotisme, nicidecum de competență. Toate aceste lucruri nu sunt făcute din prost-gust sau din inconștiență, ci din nepăsare și nesimțire. Asta-i părerea mea.
Despre logo nu cred că mai are rost să vorbesc și eu. Probabil este vorba despre un alt concurs organizat de către conducerea orașului la care se știa dinainte cine va câștiga. Nu am eu dreptul să zic nimic, însă locuitorii Aradului au dreptul să spună ceva, iar mai presus de asta, au datoria de a spune ceva, pentru că din banii dumnealor își organizează cei din conducere jocurile.

Special Arad: Ai ceva idei pentru „Arad – Capitală Culturală Europeană”? După părerea ta, pe ce segment ar trebui să se focuseze administrația locală?

Eugen Rogojan: Administrația locală ar trebui să se focuseze, înainte de toate, pe organizarea corectă a tuturor concursurilor și licitațiilor care au legătură cu acest proiect (și nu numai!). Dar trecând peste asta, imaginându-ne că ei vor ține cont de părerile arădenilor, le-aș recomanda să încerce să aducă în Arad adevărați specialiști în domeniul culturii, nu imitatori, și să facă tot posibilul să readucă la viață două festivaluri care-mi sunt dragi mie. Este vorba despre festivalul de muzică medievală ce avea loc în județ și de festivalul Rock pe Mureș, de la Port-Arthur. Cred că dacă s-ar fi păstrat continuitatea acestor două festivaluri, Aradul ar fi avut un punct în plus față de alte orașe candidate.

Special Arad: Ce alte pasiuni mai ai? Ce muzică îți place? Ce filme? Cărți, sport, timp liber etc…

Eugen Rogojan: Mă atrage foarte mult teatrul. Îmi place să-l privesc, dar prefer să fiu eu cel care dă viață unui personaj. Teatrul cred c-a fost prima mea iubire și probabil va fi și ultima. Ascult foarte multă muzică. „Felul de bază” este rock-ul, dar nu mă dau în lături nici de la alte genuri. Ascult de la Iron Maiden sau Korn până la Chopin și Vivaldi, nu am nicio problemă. „Devorez” orice mi se pare mie de calitate. La filme nu prea mă uit, pun asta pe seama lipsei de timp, dar când nu am altceva de făcut, mă mai uit la câte-o capodoperă cinematografică. Prefer filmele despre război, în special cele despre cel de-al doilea Război Mondial. Recomand „The Book Thief”, pe care l-am văzut recent și m-a impresionat plăcut din toate punctele de vedere.
Îmi place să citesc, dar în ultima vreme fac asta tot mai puțin, nu îmi dau seama din ce cauză. Prefer biografiile, jurnalele, cărțile cu interviuri… dar la fel ca și în cazul muzicii, nu mă dau în lături de la nimic ce mi se pare de calitate.

Special Arad: Unte te vezi în viitor? Profesor de istorie, poate?

Eugen Rogojan: Nu mă gândesc prea mult la viitorul îndepărtat. Încă nu sunt foarte hotărât, am mai multe variante, printre care teatrul, jurnalismul, turismul și istoria. Dar cine știe, poate apare altceva și mă răzgândesc!