Trăim vremuri tulburi, trăim în epoca post-adevărului, la începutul unei noi ere digitale în care orice părere emisă pe social media poate influența mii de oameni. Mai rău de atât este că o părere plină de frustrare și ură, misoginism, șovinism sau antisemitism poate surescita sute, poate mii de acoliți. Trăim – din nou sau în continuare – într-o eră în care „somnul rațiunii naște monștri”, cum spunea Goya.

Unde se află acea linie subțire care desparte cu brutalitate ideile democratice de ideile extrem de periculoase pentru societate, relevante efectiv pentru decursul istoriei recente – scrisă în timp real, în timp ce emitem „simple” păreri și însămânțăm discordii, ostilități, venin?

Antisemitismul este unul din multiplele exemple abjecte care ne-au dovedit că omenirea tinde deseori să comită atrocități inimaginabile, să se subjuge unor psihoze josnice, iar în loc să învățăm din greșelile trecutului, din regretabilele file ale bestialității umane, subestimăm sau ignorăm seriozitatea sau amploarea unor semne clare că extremismul se află pe o nouă pantă ascendentă, nerealizând că democrația – și mai cu seamă: libertatea fundamentală a omului – este deosebit de firavă.

Despre problema antisemitismului în România și în lume, despre puterea coruptă și malițioasă a manipulării, recentele tulburări sociale și, nu în ultimul rând, rolul esențial al sistemului judiciar, ne vorbește în interviul de mai jos avocatul arădean Bogdan Ionescu, autor a 13 cărți, dintre care ultima, intitulată „Antisemitismul și raporturile sale cu dreptul – Fundamentele”, tratează tocmai acest fenomen îngrijorător.

– Aveți 13 cărți publicate până acum, inclusiv o ediție revizuită, pe teme judiciare și nu numai, dintre care amintesc „Dreptul la propria imagine. O perspectivă practică”, „Mărturisirea și interogatoriul în procesul civil”, „Morala Șahului” și „Schimbarea de sex în actele de stare civilă”. Ce anume v-a determinat să dedicați atât de mult timp scrisului?

– Pe lângă cele 13 cărți publicate până acum, mai sunt și peste 30 de articole apărute în cele mai prestigioase reviste juridice din țară. Iar în privința întrebării dvs., răspunsul este unul aparent simplu, anume pasiunea, pasiunea scrisului. Mai este totuși un „ingredient” aici. Respectiv concepția împărtășită potrivit căreia există o anumită datorie morală să întorci din știința, din cunoașterea, din experiența ta. Este ceva similar cu un concept (drag mie) din iudaism, denumit tikkun olam, concept care vizează diferite forme de acțiune menite să facă lumea un loc mai bun. Eu am ales să acționez pozitiv prin scris.

– Aș vrea să discutăm mai mult despre ultima carte publicată, „Antisemitismul și raporturile sale cu dreptul – Fundamentele”, apărută în octombrie 2024. În descriere, spuneți că „datorită bogăției și ineditului informației conținute, lucrarea se adresează oricărei persoane interesate de fenomenul antisemitismului”, dar totodată subliniați că ea se adresează „îndeosebi actanților din domeniul legal” (avocați, procurori, judecători etc.) și că „prin caracterul ei practic-aplicativ, lucrarea caută să-i înzestreze pe acești luptători cu niște «arme» fundamentale”. Puteți detalia puțin?

– Da. Vorbim în primul rând despre o carte juridică, de specialitate, a cărei adresanți principali sunt, inevitabil, cei care profesează în domeniul legal. Totuși, prin prisma structurii sale și a conținutului interdisciplinar, lucrarea poate să fie de interes și pentru alți specialiști (istorici, politologi, sociologi etc.), dar și pentru simplul cititor dornic a înțelege mai bine fenomenul și manifestările antisemitismului.

– În calitate de avocat, ați întâmpinat chiar dumneavoastră cazuri de antisemitism în mediul judiciar?

– Dacă mă întrebați despre existența unei cazuistici având ca obiect antisemitismul, răspunsul este că există incontestabil pe rolul instanțelor judecătorești astfel de cazuri, fie ele de natură civilă, penală, administrativă, litigii care au avut ca declanșator cel puțin un act antisemit. M-am întâlnit și profesional cu astfel de spețe. Dacă întrebarea dvs. avea o conotație de genul: există persoane antisemite în mediul judiciar, bunăoară în tagma avocaților, răspunsul, din păcate, este unul afirmativ. Astfel, în opinia mea, cel mai vocal și agresiv antisemit român la acest moment este o persoană care, la bază, este avocat de profesie. Mă refer în concret la doamna Diana Iovanovici-Șoșoacă, care deși este cercetată în zeci de dosare penale pe acest gen de infracțiuni, a avut anul trecut până și o inițiativă legislativă de abrogare în integralitate a Legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului. Propunerea legislativă i-a fost respinsă, dar nu este greu să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat, ca soluție, în cazul unei majorități parlamentare cu o componentă SOS + AUR + POT, formațiuni cu mari derapaje antisemite și legionaroide.

– În februarie 2024, ați publicat pe Special Arad un articol cu titlul „Antisemitismul – și cum fiecare poate lupta puțin împotriva lui”, în care ați atras atenția asupra unei pagini de Facebook din România, care conține mesaje antisemite și incitatoare la ură față de comunitatea evreiască. A fost acel moment catalizatorul apariției acestei cărți, ori este un subiect care vă preocupă / vă îngrijorează de mai mult timp?

– A fost, într-adevăr, un imbold puternic pentru scrierea cărții, dar nu singurul. Mă preocupă de ceva timp acest subiect și deopotrivă mă îngrijorează, deoarece prin aprofundare, prin cunoașterea / știința dobândită prin studiu pot înțelege mult mai bine decât alții unde sau la ce poate (con)duce antisemitismul ignorat sau scăpat de sub control de către autoritățile etatice.

– Cât de mult afectează ura rasială manifestată pe social media percepția publică, în opinia dumneavoastră? Ajungem aici la discuția despre manipulări intenționate, Fake News și teorii ale conspirației extremiste (în mod expres negarea Holocaustului).

– Enorm de mult. Explic printr-un excelent exemplu (preluat/citat): Teoreticianul paranoic al conspirației care în trecut ar fi putut găsi o singură cunoștință la care să se confeseze, găsește astăzi online o comunitate de milioane care gândesc la fel. Consecințele sunt pe cât de tulburătoare, pe atât de periculoase.

Șocant și tragic ne apare și următorul aspect. Holocaustul, cu foarte mare probabilitate, este cel mai bine documentat și probat eveniment / fapt din istoria omenirii (printr-un număr impresionant de înscrisuri, fotografii, filmări, obiecte materiale, mărturii și mărturisiri). Iar în ciuda acestei evidențe, există un număr substanțial de persoane (inclusiv în România) care neagă, contestă sau minimalizează Holocaustul. Să nu uităm aici nici justificarea / rațiunea, rostită de către Generalul Eisenhower, în sprijinul documentării cât mai complete a Holocaustului: „Pentru că va veni ziua când vreun idiot va spune că acesta nu s-a întâmplat niciodată”.

– Putem vorbi, în prezent, despre o ascensiune a antisemitismului, ori aceste zvâcniri de ură și șovinism, care de regulă provin din frustrări personale, nu sunt decât cazuri izolate, prezente în mod deosebit pe rețelele sociale? Cu alte cuvinte, nu este cumva o iluzie că avem de-a face cu un fenomen?

– Incontestabil, trăim în prezent o recrudescență substanțială, majoră a antisemitismului. Am citit recent o statistică a Anti-Defamation League (ADL) cum că începând din 07 octombrie 2023, s-au înregistrat în SUA, pe parcursul unui an, peste 10.000 de incidente antisemite, o creștere de peste 200% față de anul anterior.

Ar fi o victorie extraordinară împotriva antisemitismului ca acesta să se manifeste / să existe doar în mediul online. Din păcate însă, în viața reală antisemitismul provoacă cele mai mari tragedii: atentate, crime, tot spectrul de violențe, profanări și distrugeri de monumente, lăcașuri și obiecte evreiești. Antisemitismul nu este o iluzie, nu este un simplu caz sau un fenomen izolat. Antisemitismul este (cât mai condensat exprimat) ura / disprețul / ostilitatea față de evrei doar pentru că sunt evrei. Antisemitismul este astfel o abjecție, o monstruozitate, este un genocid intelectual care prin abominabilitatea sa intrinsecă a ajuns, treptat, să determine antisemiții să săvârșească genocidul material, fizic, Holocaustul. Aici este de fapt aspectul chintesențial care scapă din vedere observatorului ignorant sau insuficient pregătit pe palierul antisemitismului. Antisemitismul nu rămâne doar la nivel intelectual, volițional, la nivelul de mens rea (stare psihică) a individului. Ci toată această ură, această otravă, acest putregai moral este exteriorizat, este manifestat în realitatea obiectivă prin diverse fapte antisemite ale agresorului, fapte care prejudiciază profund victimele inocente vizate (anume evreii sau pe cei percepuți ca fiind evrei).

– Cât de mult sunt influențate aceste manifestări extremiste – ultranaționalismul, șovinismul, antisemitismul etc. – de tensiunile geopolitice (de exemplu: războiul Rusiei în Ucraina și războiul israeliano-palestinian)? Întrebarea este oarecum similară cu cea de dinainte, dar aici este vorba de manipulare politică.

– Antisemitismul este un fenomen ciclic, milenar, dar care nu dispare și nu a dispărut niciodată cu totul. El tot revine sub diverse intensități și manifestări, influențat fiind, printre altele, de tensiunile geopolitice sau de varii evenimente socio-economice. M-am referit mai sus la data de 07 octombrie 2023, dată care coincide cu atacul organizației teroriste Hamas asupra Israelului, moment declanșator și dezvoltator al unui tsunami de antisemitism în întreaga lume.

Evident că inclusiv manipularea politică joacă un rol major în intensificarea, în escaladarea antisemitismului. Vă ofer mai departe un exemplu cred eu revelator. Astfel, potrivit Indexului Antisemitismului (ADL GLOBAL 100), nu mai puțin de 6,7 milioane din populația adultă a României are niveluri ridicate de atitudini antisemite. Dacă ești un politician fără scrupule aflat în campanie, oare nu te vei gândi ca prin discursul tău public să rezonezi cu aceste persoane, să încerci să ți-i apropii, confirmându-le, întărindu-le atitudinile și / sau ideologia antisemită?

– Legat de războiul actual din Fâșia Gaza, dincolo de politică și istorie, să privim strict faptele: Israelul a fost atacat de gruparea teroristă islamistă Hamas și au murit aproape 1000 de civili israelieni. Reacția Israelului a fost și mai dură: contraatacul s-a soldat cu peste 40.000 de palestinieni uciși. Curtea Internațională de Justiție examinează cazul în care Israelul este acuzat de comiterea unui genocid în Gaza. Ca avocat, cum percepeți evoluția acestui război din Orientul Mijlociu?

– Cu tot respectul, nu consider că acestea sunt „strict faptele”, adică să limităm, să mărginim totul în mod simplist la ceva de genul:
•  Atacul Hamas a provocat decesul a aproximativ 1000 de civili israelieni;
•  Contraatacul Israelului s-a soldat cu peste 40.000 de palestinieni ucisi.

Nu vreau să intru aici în dezvoltări sau amănunte de genul că cei 1000 de civili israelieni au fost uciși într-o singură zi, iar cei peste 40.000 de palestinieni în decursul a aproape 1 an și jumătate, ori să analizăm câți dintre acești 40.000 făceau parte și / sau sprijineau organizația teroristă Hamas sau câți dintre ei au fost folosiți drept scut uman de către acești teroriști scelerați, mânați în lupta lor bolnavă (a nu se omite acest aspect esențial) de antisemitism.

Dar ca să nu fiu „acuzat” că evit un răspuns direct, țin să arăt că împărtășesc deplin ceea ce vice-cancelarul german, domnul ROBERT HABECK, a declarat public la data de 02 noiembrie 2023. Nu pot să o afirm mai bine decât domnia sa, sens în care îl voi cita: Împreună cu prietenii noștri (…), arătăm clar Israelului în repetate rânduri că protecția populației civile este primordială. Moartea și suferința care cuprind acum oamenii din Gaza este teribilă. A spune acest lucru este pe cât de necesar, pe atât de legitim.

Violența sistematică împotriva evreilor, totuși, nu poate să fie legitimată prin aceasta. Antisemitismul nu poate să fie justificat prin aceasta. Desigur, Israelul trebuie să respecte dreptul internațional și standardele internaționale. Dar diferența este aceasta: ar încadra vreodată cineva astfel de așteptări de la Hamas? Și pentru că m-am confruntat recent în străinătate cu modul în care atacul Israelului din 7 octombrie a fost minimizat ca – citez – „un incident nefericit” și că până și faptele au fost puse la îndoială, permiteți-mi să vă reamintesc aici încă o dată: a fost Hamas, care a ucis cu cruzime copiii, părinții și bunicii în casele lor. Ai căror luptători au mutilat cadavre, au răpit oameni și i-au expus râzând umilinței publice.

Acestea sunt relatări de groază pură – și, totuși, Hamas este salutat ca o mișcare de libertate? Aceasta este o inversare a faptelor, pe care nu o putem permite să rămână în picioare. (…).

Hamas nu vrea reconciliere cu Israel, ci exterminarea Israelului. Și de aceea este esențial să fie foarte clar că dreptul Israelului de a exista nu trebuie să fie relativizat. Securitatea Israelului este obligația noastră.

– „Cei care nu învață din istorie, sunt condamnați să o repete”, spunea filosoful George Santayana… iar aici intervine problema educației. În ceea ce privește România, cum vedeți sistemul educațional în raport cu problema antisemitismului?

– „Istoria Evreilor. Holocaustul” a fost introdusă ca disciplină obligatorie în programa școlară din România. Este o inițiativă excelentă, dar care s-a încercat din start să fie sabotată de către unii. Nu ar trebui să uităm următorul comunicat public: «Alianţa pentru Unirea Românilor atrage atenţia asupra faptului că, în ultimii ani, se constată o acţiune sistematică de subminare a calităţii învăţământului din România prin ridicarea la rangul de „materii” a unor teme minore sau care pot face obiectul unor simple lecţii în cadrul materiilor existente (ex. educaţie sexuală, istoria Holocaustului, etc.), în paralel cu reducerea importanţei acordate materiilor fundamentale pentru formarea noilor generaţii: ştiinţele exacte, Limba şi literatura română, Istoria naţională”».

Acest comunicat (și îmi asum deplin și exclusiv următoarea afirmație, ca de altfel tot ceea ce am afirmat în acest interviu) mustește subiacent de clișee clasice antisemite (e.g. planurile oculte ale evreimii de a submina sistematic alte țări și culturi), dar este fățiș în privința minimizării / trivializării Holocaustului. Holocaustul (de departe, cel mai atroce și abominabil genocid din istoria omenirii) poate să fie o „temă minoră” doar pentru antisemiți / naziști / fasciști / legionari.

Pentru toți cei interesați de subiectul Holocaustului în țara noastră, care doresc să afle cu adevărat adevărul, recomand călduros lucrarea „Holocaustul în România”, de Radu Ioanid (ediția a III-a revăzută și adăugită apărând la editura Polirom, în anul 2019), o lucrare excelent scrisă și impresionant documentată.

– În contextul extremismului, ajungem, inevitabil, și la „episodul Călin Georgescu” și toate evenimentele conexe, inclusiv globale, din ultimul timp. Să nu uităm nici de salutul nazist la comemorarea lui Corneliu Zelea Codreanu, de presupusul salut nazist al lui Elon Musk sau cazul veteranului de război, Gen. Radu Theodoru (101 ani). În rândul unora, a existat teama că istoria României din vremea Legionarilor se va putea repeta. Credeți că aceste temeri sunt fondate sau exagerate?

– Călin Georgescu este nu doar un simplu simpatizant al mișcării legionare și a infamului său conducător Corneliu Zelea Codreanu, ci este realmente subjugat și transfigurat de ideologia acestei mișcări și de personalitatea „Căpitanului”, determinându-l să nege penibil fapte istorice clar stabilite sau să aducă osanele șocante acestui individ, bunăoară numindu-l pe Codreanu erou al neamului românesc sau că acesta ar fi luptat pentru moralitatea ființei umane [Sic!].

Omul de rând trebuie să înțeleagă că astfel de fapte, inclusiv ca cele mai sus descrise, sunt infracțiuni, prevăzute și sancționate de O.U.G. nr. 31/2002.

Nici nu vreau să mă gândesc dacă vremea legionarilor s-ar putea repeta sau nu. Dar ceea ce vreau (și juridic / legal ar trebui să se întâmple așa) este că orice încercare de revitalizare sau promovare în public a abjectei ideologii legionare și/sau a membrilor săi marcanți ar trebui stopată din fașă și sancționată exemplar de către autoritățile etatice. În caz contrar, să nu ajungem cumva la ceea ce domnul Dani Dayan, președintele Yad Vashem, a spus vizavi de antisemitism:

„Dacă vedeți antisemitism, acționați imediat. Nu așteptați. Dacă așteptați, antisemitismul se va supradimensiona până la proporții monstruoase. Iar atunci va fi imposibil de oprit”.

– Ați fost printre primii din țară care au contestat candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale în acest an. În calitate de avocat, cum comentați reacția CCR-ului (anularea primului tur și apoi excluderea lui Călin Georgescu și a altor candidați din campania electorală)? Firește, sunt voci din popor care argumentează că ar fi fost acte antidemocratice, neconstituționale…

– Una dintre marile probleme ale timpurilor noastre (și nu doar în România, dar parcă mai pregnant în România) este că majoritatea covârșitoare a indivizilor cred că se pricep la orice, emițând opinii în consecință. Reamintesc, totuși, că suntem pe ultimul loc în UE în privința cititului, iar peste 70% din populația României nu citește nici măcar o carte într-un interval de 12 luni.

Câte din acele „voci din popor” credeți că au citit hotărârile Curții Constituționale la care ați făcut referire, iar dacă in extremis le-ar fi citit, câți dintre ei au într-adevăr capacitatea să le înțeleagă, să le deceleze? Dreptul Constituțional este una dintre cele mai complexe și rafinate ramuri ale științei Dreptului. Că ne place sau nu, hotărârea nr. 2/05.10.2024 a Curții Constituționale (cazul Șosoacă, pentru publicul larg) are la baza sa o teză legală / constituțională și o argumentație juridică aferentă de o mare virtuozitate și profunzime. În esență, această teză a fost ulterior extrapolată / adaptată și în celelalte cazuri ale Curții Constituționale pe care le-ați evocat în întrebarea dvs.

– Lucrați deja pe o nouă carte? Și dacă da, ne puteți dezvălui tema?

– Da. Un volum secund în seria „Antisemitismul și raporturile sale cu Dreptul”, având subtitlul „Jurisprudență națională și internațională comentată”. De asemenea, am în plan o culegere inedită de jurisprudență (tradusă și comentată) a Curții Supreme a Israelului. Cred că mediul juridic autohton ar avea foarte multe de învățat din lecturarea acestor hotărâri, care din punct de vedere al silogismului juridic, al elevării motivării, al științei Dreptului, sunt realmente impresionante.

– Pentru cei interesați, unde pot fi achiziționate cărțile dvs.?

– Toate lucrările mele juridice au fost publicate la prestigioasa editură Universul Juridic, cea mai mare editură de profil din România. Astfel, cel mai accesibil (și la cele mai bune prețuri) veți putea găsi cărțile subsemnatului pe site-ul https://www.ujmag.ro/.