Dintru început voi fi sincer cu mine însumi dar şi cu dumneavoastră, cititorii. Astfel, recunosc faptul că nu-mi face plăcere să-mi fac zilnicele cumpărături în pieţele arădene. Iată de ce! Cum intri în piaţă eşti abordat direct şi personal de către vânzătorii (sub acoperire) de ţigări contrafăcute. Nu apuci bine să scapi de ei că dai peste nenumăraţi vânzători care îţi zâmbesc atrăgător de după mesele încărcate cu fel şi fel de legume, care mai de care mai înfoiate, mai arătoase şi mai viu colorate. La prima vedere mai că-ţi vine să te minunezi şi să te bucuri de atâta belşug autohton. Eh, dar la a doua vedere, un pic mai atentă şi mai iscoditoare, îţi dai seama că lucrurile nu stau precum îţi sunt servite. Mai toţi vânzătorii, când vine vorba de varză, îţi prezintă binecunoscutul şi apreciatul curechi de Socodor, sau când îţi ghicesc intenţia din priviri de a găti preaminunaţi ardei umpluţi, te îmbie cu pipărci grase de Şiria. Nemaivorbind prea multe despre omniprezentul ardei de boia de pe mese, adică binecunoscuta piparcă râjnită de Apateu, sau de aromatele roşii de Macea cu care se laudă mai toţi pieţarii, ajungi să constaţi că per ansamblu, comunitatea vânzătorilor din pieţele noastre sunt socodoreni, şirieni, apăteni sau măceni, asta până în momentul în care îi ceri unuia, ales la întâmplare, buletinul sau întrebi una-alta despre poliţistul, popa ori te miri ce cunoscut din localităţile amintite. Dacă mai ai şi curajul să ceri vânzătorului să-ţi taie o roşie, o ceapă dulce ori vreun ardei iute în două, spre gustare, ori vei fi refuzat ori vei fi dezamăgit costatând că una scrie pe etichetele de prezentare şi alta e calitatea produselor.

Dincolo de cele prezentate, nu pot să nu recunosc şi să nu apreciez prezenţa în pieţe a producătorilor  harnici şi cinstiţi ce nu cunosc şiretlicurile legumiculturii moderne şi nici nu ştiu ce e specula cu produse provenite din devastatoarele importuri ce nimicesc tot ce a mai rămas curat şi autentic, mergând până la desfiinţarea binecunoscutelor îndeletnici săteşti tradiţionale. Pe unul dintre aceştia l-am întâlnit azi, la prima oră a dimineţii, în Piaţa “Mihai Viteazul”, cunoscut tuturor sub numele de “Piaţu Mic”. Numele lui e Nelu, producător de legume din Curtici. Îl veţi putea identifica uşor în marea de vânzători citindu-i mesajul înscris pe tricoul ce cu cinste îl poartă. Mai multe despre muca şi produsele lui, aflaţi pe pagina de face book –legume bune de la Nelu.

Concluzie: „Reclama (cinstită şi corectă) e sufletul comerţului (autentic)!”

Prof. Ioan Sălcuță