E cald, nu? E caniculă, de a dreptul. E prea cald în Arad ca să nu te gândești cu jind la umbra unor arbori, la parcuri și la răcoarea pădurilor. Sunt aproape 40 de grade la umbră în Arad, iar codurile de caniculă curg de la o zi la alta. Încă un motiv în plus să visezi la umbra arborilor. Și încă un motiv în plus pentru noi să nu abandonăm subiectul tăierilor de arbori din oraş.

Am primit de curând un răspuns de la Primăria Arad la cererea noastră formulată pe Legea liberului acces la informaţii de interes public pe tema stejarul tăiat din Parcul Eminescu. Nu a fost, desigur, răspunsul pe care îl așteptam, sau, ca să fim mai expliciţi, a fost un răspuns din care lipseşte chiar actul care ar fi lămurit problema (dar pe acest subiect vom scrie altădată).

Am primit însă o multitudine de alte acte din care am aflat, de pildă, printre alte subiecte pe care le vom aborda în zilele ce vor veni, că tot cad arbori prin parcurile din Arad.

Încă din luna februarie, aflăm, Primăria Arad a decis că e necesar să fie tăiaţi nu mai puţin de 31 de arbori din Parcul Pădurice, singurul parc din zona ultacentrală a Aradului. Motivul: aceştia sunt uscaţi, parţial uscaţi, bătrâni, scorburoşi, înclinaţi sau periculoşi.

Cel puţin aceasta a fost convingerea Comisiei de stabilire a stării de sănătate a arborilor propuşi pentru tăiere, comisie numită prin dispoziţie de primar, la început de ianuarie, aşa cum reiese din procesul verbal de constatare a stării de sănătate a arborilor propuși pentru tăiere, încheiat la data de 02.02.2023.

(Parte din referatul care a stat la baza tăierii arborilor din parc)

Copacii au început să cadă

În mai, adică spre vară, tăierile au început. Arădenii s-au scandalizat la primii pomi fruciferi tăiați, muncitorii Gospodăririi Comunale au precizat că au primit ordin de la Primărie să taie toți pomii fructiferi de aici, în timp ce Primăria Arad a amintit fie de proces verbal amintit de noi mai sus, fie de faptul că ”tăierea arborilor de pe domeniul public se realizează numai după obținerea tuturor avizelor necesare de la instituțiile abilitate în domeniu. Și în situația prezentată de dvs. s-a respectat aceeași procedură” și cam atât. Ulterior, subiectul a murit, copacii au căzut.

Comisia formată din 3 membri a avut pe masa analizei, la acea dată, nu mai puțin de 71 de arbori de prin Arad, dintre care 31 din Parcul Pădurice și stejarul, poate cel mai bătrân stejar din Parcul Eminescu. Toți cei 71 de arbori s-au „calificat” pentru tăiere pentru că erau bătrâni, scorburoși, periculoși, uscați, parțial uscați, înclinați, sau pentru că pe acolo exista vreo autorizație de construire ori era în plan amenajarea unei parcări.

Comisia care a decis soarta arborilor a fost formată din președinte – Loredana Stoia, membru – Daniela Heler Talita și membru cu atribuții de secretar – Claudiu Rediș. Toți trei sunt angajați ai Primăriei Arad, fiind consilieri fie la Compartimentul Amenajare și Întreținere Spații Vezi, Mediu, fie la Serviciul Edilitar și Dezvoltare Mediu Urban.
Decizia de tăiere luată de cei trei a fost însoțită, se spune, de fotografii cu arborii în cauză. Nu însă și de tomografiile lor, cele care au menirea de a arăta cât e de bolnav copacul pe interior.

Cert este că decesul celor 31 de arbori din Parcul Pădurice a fost semnat încă din februarie 2023.

(Imagine din Registrul Spațiilor Verzi Arad)

Viitorul unui parc cu copaci maturi

Ce se va întâmpla pe viitor cu parcul din vecinătatea celei mai circulate intersecţii din Arad e greu de spus, dar s-ar putea să fie ușor de intuit dacă te uiţi pe Registrul Spaţiilor Verzi, aflat încă în lucru pe pagina Primăriei Arad (în fapt singura informaţie pusă la dispoziţie pe siteul Primăriei Arad la subcapitolul Spaţii Verzi).
Dacă faci o incursiune virtuală în Parcul Pădurice, prin intermediul Registului Spațiilor Verzi, şi încerci să inventariezi copacii de aici, afli că cei mai mulţi au trecut în dreptul lor faptul că sunt bătrâni, maturi, sau nu au vârsta notată, doar câţiva fiind etichetaţi drept tineri.

Desigur, nu am navigat virtual printre toţi copacii de aici, dar cei pe care i-am bifat în incursiunea noastră nu sunt consideraţi, în plus, nici ocrotiţi de lege, deşi am găsit şi arbori care au diametru peste 100, semn că sigur au valoare istorică, culturală.

Reamintim cititorilor că Parcul Pădurice se întindea cândva pe 9 hectare de teren, era tot cândva oaza de verdeaţă din centrul oraşului, o pădurice însemnând pentru toţi umbră, ozon, copaci, iarbă, un strop de sălbăticie, într-un oraş intoxicat de praf şi noxe. În ultimii ani, terenul a mai câştigat nişte construcţii, a mai adunat nişte betoane şi, după cum se vede, a mai pierdut câţiva copaci.

În plus, celebra fântână luminoasă şi muzicală din parc, una dintre mândriile administraţiei PNL, vârf de lance printre realizările din Arad, nu mai ozonifică zona, ci stă închisă în așteptarea unor vremuri mai bune pentru arădeni, sau a unor bani pentru refacere ori reamanajare.

Scurta poveste a parcului Pădurice și a unei investiții ratate

Parcul Pădurice, cândva unul dintre cele mai frumoase parcuri din Arad, situat lângă Podgoria, a fost atestat acum mai bine de 180 de ani. Unii istorici spun că e o reminiscentă a pădurii Ceala. A fost creat datorită donației făcute de prefectul Aradului, baronul Orczy Lorincz, care a lăsat orașului un teren împădurit de peste 8,5 ha, undeva prin anul 1834.

Se spune că parcul exista încă de acum 2 secole, dar sub forme și mărimi diferite. În timp, așa cum am precizat, parcul a pierdut din teren și din copaci, a câștigat niște fabrici (ce s-au închis ulterior), dar și un proiect european de reamenajare a lui și a lacului din mijloc.

Lucrarea a fost inaugurată pe 6 iunie 2012, după 9.3 milioane de lei investite aici, moment la care a fost pornită fântâna arteziană muzicală. La vremea aceea, investiția era considerată una spectaculoasă: o reamenajare peisagistică de amploare, cu bani europeni, prin punerea în valoare a lacului şi prin echiparea cu sistem de irigaţie automat, remodelarea aleilor, refacerea pavimentului şi bordurilor într-o manieră decorativă, amplasarea de mobilier urban cu design modern şi iluminarea ambientală a aleilor parcului.

Mobilierul urban nu a fost chiar modern, coșurile de gunoi au putut fi văzute la tot pasul, toaletele publice au lipsit, iar fântâna nu a funcționat la adevărata sa dimensiune/valoare prea mulţi ani. Vreme de doi ani, poate, aici au avut loc concerte, dar ulterior zona a fost neglijată de autorităţi, lacul a redevenind murdar, iar arădenii au mai ales să vină aici doar ca să stea la umbra copacilor.

Fântâna muzicală stă sub cheie astăzi şi nu mai răcoreşte pe nimeni. Celebrele jeturile de apă controlabile individual şi iluminate prin intermediul proiectoarelor cu led RGB de mare intensitate, care permit controlul culorii în funcţie de programul dorit, nu mai au program.

(Parte din fântâna muzicală de pe lac, pe vremea când încă mai funcționa)

(Lacul Pădurice, ieri, fără arteziana în funcţiune)

O defecțiune din 2019

Totuşi, în descrierile oficiale, Parcul Pădurice continuă să fie un punct de atracţie turistică, cu toate că defecţiunile constatate la fântână încă din 2019 nu par a fi rezolvate nici până astăzi. Încă din 2019, doar patru jeturi din aliniamentul de 15 duze mai erau funcționale, în timp ce una din cele șase duze dinamice multidirecţionale este în continuare înfundată. În plus, unii dintre stâlpii ornamentali de iluminat au rămas și ei ascunși tot de pe atunci la „lumea întunericului”. Între timp, fântâna pare să fi dispărut complet din peisaj.

Încet, încet, zona şi-a pierdut tot farmecul şi tot renumele de altă dată. La doi metri de haosul de la Podgoria, fără fântână arteziană, scăldat până după lăsarea serii în întuneric şi fără urmă de atracţii în vecinătate, Parcul Pădurice nu-şi mai numără decât arborii bătrâni: un mesteacăn, un molid, un platan, un arţar, un pin negru, un dud, un brad, un salcâm… Singurele atracții care mai stau încă în picioare în ciuda vremii și a vemurilor.