special arad

Pe fața lui se citeau sute de incendii – un chip negru cu negru care puțea a fum, pișat și aurolac îți documenta asta trăsătură cu trăsătură și damf cu damf. Atâta energie negativă pe centimetru pătrat mai simți poate în iad… pe pământ e greu să găsești.
S-a aciuat în Casa de bilete nr. 1 a stadionului celei mai iubite echipe, cică, din Arad, din toate timpurile – și nu cred că în toate timpurile trecute până acum căsuța aia a avut o destinație mai oribilă. Acolo doarme, acolo își rupe mințile care i-au mai rămas, de acolo te atacă, dacă te prinde singur și slab… indiferent cine ești și câți ani ai. E coșmarui oricui, pe ditamai Calea „Aurel Vlaicu”. Atenție: e lângă semnul alb-roșu de „Atenție – copii!”

Căsuța aia trebuie să se asorteze cu ruinele stadionului, cu locul pe care-l ocupă UTA acum în fotbalul românesc… bag sama… sau nu?

Habar n-am cum îl cheamă… dacă interesează pe cineva, vom afla… dar polițiștii locali ar face bine să nu-l mai lase să ocupe… hai… dacă nu un simbol al sportului local (la casa aia de bilete s-a stat la coadă la meciurile lui Petschovschi… știți… nenea cu statuia, și mulți foloseau acea casă de bilete ca pe un altar… ori măcar ca și cutie a milei), să nu-l mai lase să profaneze dacă nu un simbol, zic, măcar un loc public oarecum  important.

După ce au venit cu Pompieri și tot ce presupune un incendiu, Organele statului l-au dus pe imbecil la secție, să-l legitimeze, să zbiere la el și de astea… că legi pentru chestii punctuale  nu s-au mai făcut demult… așa că nici nu prea există.
Inclusiv pentru asemenea cazuri n-avem legi în jungla asta.