Un arădean pe Sziget, zilele 6 şi 7: Cu noi, potopul

    de Iulia Notaros | 16 august 2018, 2:10 PM | Cultură | Music | Recomandările editorilor

    0

    Pe Sziget, ca şi în viaţă în general, e bine să ai noroc, doar că linia de demarcație dintre noroc şi ghinion nu este întotdeauna cea mai clară. Aşa a fost şi cazul nemţilor de la Milky Chance, care au deschis cea de-a şasea, penultimă, zi a festivalului pe scena mare: undeva în drum spre insulă li se rătăciseră instrumentele, aşa că au fost nevoiţi să încropească un show cu instrumente închiriate. În primul rând, cinste lor că nu au anulat iar în al doilea rând concertul a devenit subit mai interesant decât ar fi fost dacă erau lăsaţi în legea şi cu instrumentele lor, care în general nasc nişte melodii drăguţe şi comerciale. Tot pe o cale drăguţă şi comercială o luase la un moment dat şi daneza MØ, care după un prim album de melodii electro mai neconvenționale a ajuns în mâinile producătorului american Diplo, care după ce a învățat de la fosta parteneră (rapperiţa de origine srilankeză MIA) că nişte ritmuri orientale fac priză bună la public a decis să-şi construiască o carieră pe această găselniță. A trântit-o deci pe charismatica MØ în hitul global Lean On, şi răul (sau binele, depinde cine şi cum priveşte lucrurile) a fost făcut, melodiile ei luând o curbă periculoasă spre zona succeselor comerciale esențial identice.

    Foto: Iulia Notaros

    Pe ultima sută de metri daneza a reuşit totuşi să-şi imprime într-o anumită măsură personalitatea pe materialele produse de Diplo, astfel concertul de la Sziget a prins-o din nou în formă (a fost a treia apariție a ei la festival, dintre care două chiar în ziua ei de naștere). Setlistul a inclus hituri vechi si noi, cele semnate alături de Diplo fiind lăsate, ca norocul, pe final, final pe care nu l-am prins din motive care urmează să fie revelate în curând. Cu asta s-a şi încheiat parcursul scenei mari pentru ziua de luni- pentru noi, cel puţin, nu şi pentru marea de oameni care au venit pentru show-ul frângătorului canadian de inimi adolescentine, Shawn Mendes, urmat apoi de cel al apăsătorului de tastă enter profesionist, Kygo. La showul acestuia din urmă lumea a primit şi popularele beţigaşe fosforescente cu care s-au putut juca în timp ce creierul lor devenea frumos aplatizat ca o clătită de ritmurile repetitive ale norvegianului.

    În ceea ce ne priveşte, ne-am mutat baza în cortul A38, pentru concertul britanicului Tom Grennan, care  fost adăugat la line-up relativ târziu, după ce Yellow Days a fost nevoit să-şi anuleze apariţia la Sziget. Nu-i dorim răul lui Yellow Days, şi desigur nici nu ştim cum ar fi fost concertul său, certitudinea este însă că Grennan şi-a delectat publicul cu unul dintre cele mai bune concerte ale festivalului. Nu a fost un concert lung, Grennan are la activ un singur şi ţinem să adăugăm excelent album, apărut recent, deci nu poate alege dintr-un repertoriu foarte vast, însă fiecare piesă a părut o parte dintr-un puzzle compact şi perfect. Pe lângă faptul că are o voce căreia i se potrivește de minune termenul uşor banalizat de „de excepţie”, lui Grennan i se poate aplica şi apelativul, tot banalizat, de simpatic, foarte simpatic chiar, vizibil impresionat de numărul fanilor, de mărimea festivalului pe care-l vizitase în ziua precedentă, cu un entuziasm care în mod inevitabil descrește pe măsură ce cariera uni artist evoluează, dar care la el încă pare necontrafăcut. Iar dacă Grennan menţine nivelul primului album în mod constant e foarte posibil ca în câțiva ani să revenim asupra acestui concert ca acel moment special în care ai văzut şi apreciat o vedetă de nivel mondial înainte de a fi devenit cool.

    Foto: Iulia Notaros

    A urmat o pauză auto-impusă care a coincis cu Goo Goo Dolls, ale căror melodii care nu sunt Iris sunt exact atât de fade ca Iris, dar nu au fost pe soundtrack-ul unui film celebru, în care am vizitat zona de dans contemporan şi am mers până la restaurantul italian de lângă campingul Alternativa. Poate părea cam tardivă o recenzie a mâncării pe Sziget, dar oferta nu variază prea tare de la an la an, multe standuri fiind în locul cunoscut de mai bine de cinci ediţii. Deci, pentru cei care se pregătesc de Szigetul din 2019, care deja are data confirmată (7-14 august) şi a cărei prim headliner va fi anunţat în septembrie, o recomandare pentru care Anthony Bourdain probabil ar fi dat de pământ cu mine: hamburgerii reţelei locale Zing oferă cel mai bun raport calitate preţ (preţuri identice cu cele din oraş, de altfel), sunt gata repede, au variantă cu caşcaval pentru nemâncătorii de carne şi te menţin în formă şi după al zecelea drum dintre scene. Pentru-că Szigetul a evoluat dintotdeauna cu vremurile, anul acesta s-au înmulţit şi opţiunile fără zahăr, lapte, gluten, etc, etc, despre care vă pot spune doar că sper să nu fiu nevoită să le încerc vreodată.

    Foto: Iulia Notaros

    Revenind deci la cortul A38 ne-am continuat seara cu francezii de la La Femme care sunt, esențialmente o combinație contemporană de Velvet Underground şi Kraftwerk, plus acel je ne sais quoi franţuzesc care l-a făcut pe solistul Sacha Got să-şi plaseze elegant un pahar de vin roşu pe marginea claviaturii. Lor le-au urmat suedezii de la Little Dragon, al căror synth pop a fost o încheiere perfectă a zilei şi pentru cei care şi-au dorit să danseze dar şi pentru cei care au preferat să se odihnească la periferia cortului. Szigetul, desigur, nu doarme niciodată, programele nocturne continuă până în jur de cinci dimineaţa, mai ales în locaţiile „de party” cum ar fi Arena, Colosseum-ul sau barul Jack Daniels din proximitatea scenei mari- singura periodă mai liniştită pentru szigetari este dimineaţa, atunci însă insula este animată de personalul care curăţă urmele nopţii anterioare şi pregăteşte locaţiile pentru ziua care urmează.

    Foto: Iulia Notaros

    Ultima zi a festivalului a avut deviza cu noi potopul- în mod interesant, se întâmplă relativ frecvent ca ziua finală să aducă şi o furtună, şi astfel s-a întâmplat şi astă dată când un nor negru s-a căţărat dinspre sud pe Dunăre, a adus mai întâi o mică furtună de praf, iar apoi o aversă puternică de ploaie care a a lovit în plin concert Blossoms. Cu o oră înainte pe o vreme încă toridă şi însorită Gogol Bordello îşi făcuseră programul obişnuit, Eugene Hutz, de asemenea mare amator de vin fiind mai puţin delicat în ceea ce priveşte soarta paharului său, pe care l-a spulberat dintr-o lovitură bine ţintită în timpul unei melodii. Furtuna i-a făcut pe cei mai slabi de îngeri, subsemnata inclusă, să se refugieze în cortul A38, unde urma concertul englezilor de la Nothing but Thieves, care au produs ştirea de coloratură a anului trecut, când solistului i-a zburat în ochi o bucată desprinsă dintr-un cuţit, motiv pentru care au fost nevoiţi să-şi anuleze concertul. Daunele din fericire nu au fost pe termen lung, astfel că trupa s-a revanşat anul acesta, având datorită furtunii şi casă plină ochi în cort. Deşi în mod normal muzica lor mă lasă cam rece, fiind undeva între un rock doar puţin supărat şi un pop mai greu, de data aceasta mi-a plăcut vreo jumătate de melodie, probabil un mic caz de sindrom Stockholm cauzat de captivitatea în cort.

    Foto: Iulia Notaros

    După o pauză temporară, ploaia a revenit cu forţă în timpul concertului The War on Drugs, ai căror muzică atmosferică se potrivea în fond cu vremea, atâta doar că era preferabil să fie omul totuşi acoperit de un impermeabil, care impermeabile, în mod inevitabil, nu se mai găseau la niciun stand la vreo jumătate de oră după începerea furtunii. Alt sfat bun pentru la anul: dacă la meteo se anunţă trei stropi de ploaie, vino cu impermeabilul de acasă. Ultimii headlineri ai anului au fost mult aşteptaţii Arctic Monkeys, al căror show precedent din Ungaria, cel de la festivalul VOLT lăsase mulţi fani cu gust amar, fiind considerat prea inegal şi nervos. Se prea poate ca mulţi fani să fi rămas dezamăgiţi şi de data asta, s-au găsit şi cei care s-au luat harţă, previzibil, cu sunetul, vocea solistului Alex Turner neauzindu-se perfect prin spate după spusele lor. (Sau de pe lateral, sau fix acolo unde stătea cutare sub o bară de metal.) Aş zice totuşi că, pentru cunoscători, principala calitate a celor de la Arctic Monkeys a fost şi este tocmai faptul că nu vor neapărat să placă, nu fac muzica la care se aşteaptă fanii sau criticii şi nici în timpul concertelor nu se supun întru totul regulilor clasice- mormăielile frecvent incoerent ale lui Alex Turner nu-i vor câştiga niciodată titlul de entertainerul anului iar restul trupei pare aproape imună la prezenţa unui public cu care ar trebui să comunice.

    Foto: Iulia Notaros

    Ceea ce îi reprezintă cu adevărat este deci muzica lor, care în cei mai mult de 15 ani trecuți de la lansarea trupei a rămas mereu o oglindă fidelă a vremurilor şi a evoluat în mod coerent într-o manieră unică pentru formațiile lansate în aceeaşi perioadă, dintre care jumătate s-au pierdut în analele prăfoase ale istoriei indie iar cealaltă jumătate se repetă album după album. Ramân pe baricade Arctic Monkeys, în modul lor frust şi indescifrabil, cu mișcarea scenică a lui Alex mereu puțin stângace, dar care variază în manierisme de la perioadă existențială la perioadă existențială. Concertul nu a fost deci showul de festival colorat ca o bezea la care se aşteaptă lumea de la headlineri, a fost însă, aproape neobservat, un show care a trecut de temuta oră 11, ora la care teoretic organizatorii trebuie să închida scena, cu aproape 20 de minute, o premieră. Pentru-că orice crede lumea despre Arctic Monkeys este tocmai ceea ce ei nu sunt.

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    6 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.