„E pentru prima oară când cel care a conferențiat înaintea mea a încercat să mă enerveze”, glumea Sever Voinescu, redactorul-șef Dilema Veche, cel care a vorbit în fața auditoriului din sala Regele Ferdinand după eseistul și politicianul Theodor Paleologu, în a doua seară a festivalului de științe umaniste, redenumit în acest an „Conferințele Dilema Veche”. Mărul discordiei a fost… Sfântul Pavel.

Cei doi invitați au adus tema generică „Europa versus” adânc în istorie, subiectul ales de Theodor Paleologu fiind „Europa miturilor antice”, iar cel al lui Voinescu „Visul lui Pavel și Îngerul cel Nou”.

Fiind vorba de mituri antice, Paleologu l-a pus în centrul atenției pe Homer, spunând că acesta poate fi numit pe drept cuvânt „Părintele Europei”, chiar dacă însăși existența legendarului poet și rapsod grec poate fi pusă la îndoială, biografia sa fiind aproape necunoscută (se spune că a fost orb) și numele acestuia fiind de fapt unul mitic, care înseamnă „cel care adună”. Dar operele care-i sunt atribuite ar trebui să fie până și în ziua de azi o inspirație, un model de bază pentru identitatea și gândirea europeană, e de părere Paleologu, „Iliada” fiind – în termenii actuali – un fel de manual de leadership, iar „Odiseea” – despre care se spune că ar fi fost o poveste adevărată, transformată ulterior în legendă – e un fel de (asta n-a mai spus-o Paleologu, dar a înconjurat ideea) manual de dezvoltare personală.

„Dacă vorbim de Europa versus, vorbim de un conflict, o confruntare, iar cel mai mare «inamic» al Europei este uitarea”

Paleologu a spus că „Odiseea” ar trebui să fie predată în mod special în școlile din România, personajul Ulise fiind simbolul patriotismului pe de o parte (prin revenirea acasă), în contextul în care „noi, românii, suntem campioni la neglijarea identității noastre și a patrimoniului cultural” și în contextul în care tot ce am înțeles din apartenența UE a fost șansa de a pleca din țară. Pe de altă parte, a subliniat Paleologu, „Ulise este un erou pentru că nu a uitat cine e”, cea mai mare problemă a României și a Europei în general, în ziua de azi, fiind UITAREA. Ori Homer tocmai această problemă capitală a tratat-o în „Odiseea”, lipsa de memorie: sirenele sunt periculoase nu din cauza puterii seducției, ci pentru că te fac să uiți cine ești. La fel, aceeași simbolistică au Lotofagii, cei care mănâncă lotus, care conține o substanță care șterge memoria.

Pe această treaptă a importanței (ori fundație, de fapt), lângă Homer, Paleologu l-a plasat pe poetul roman Ovidiu (Publius Ovidius Naso), caracterizându-i pe cei doi „lecitină pentru Europa” și menționând că acesta din urmă ar putea fi chiar „prototipul eroului român”, dat fiind faptul că Ovidiu a decedat în anul 17 sau 18 d. Hr. la Tomis (astăzi: Constanța).

Un alt autor relevant pentru filosofia europeană ar fi, în opinia lui Paleologu, personajul Aeneas din „Eneida” poetului latin Virgiliu (sau Vergilius / Publius Vergilius Maro), acesta putând fi considerat „prototipul eroului european”, personajul fiind un simbol al continuității.

De altfel, Paleologu l-a mai menționat și pe dramaturgul atenian Aristofan, „primul și cel mai mare critic al democrației”, în ideea în care e o idee acceptată de către foarte mulți, cu un iz ironic-amar, că România este „țara lui Caragiale”. „Bine ar fi să fie ca în «O scrisoare pierdută»!”, a spus Theodor Paleologu, „dar din păcate la noi e ca în «Cavalerii» lui Aristofan, unde personajul Demos (o personificare a cetăţenilor cu drept de vot din Atena) este un bătrân prostănac şi iute la mânie”.

Și ca o „înțepătură” colegială la adresa vorbitorului care l-a urmat, Paleologu l-a menționat și pe apostolul Sfântul Pavel, pe care l-a numit un „antreprenor” care a gândit o strategie pentru creștinism, mergând între păgâni (greci, romani) și, asemenea unui start-up, a pus bazele unei „corporații globale”.

„Angelus Novus” și Visul lui Pavel – sau certificatul de naștere al Europei

Ajungem, deci, la replica de început al diplomatului și politicianului Sever Voinescu, la care am făcut referire mai sus, deoarece tema aleasă de acesta îl avea chiar în titlul conferinței pe apostolul Pavel, subiect „atins” înaintea lui și de Paleologu.

Sever Voinescu, redactorul-șef al Dilemei Vechi a mai glumit și pe seama faptului că este singurul conferențiar la acest eveniment care a fost invitat de sine însuși, după care a făcut cunoștință – cu ghilimelele de rigoare – publicului arădean (precum și unui grup timișorean, căruia i-a mulțumit pentru prezență) cu „Angelus Novus”, tabloul din 1920 al artistului Paul Klee, care are o semnificație deosebită și a cărui apariție – în opinia lui Voinescu – este unul dintre codurile misterioase care explorează identitatea europeană și „acoperă” simbolistic întreaga istorie a bătrânului continent. Tabloul afișează un înger care pare pe punctul de a se îndepărta de un ceva anume pe care-l contemplează insistent, fiind considerat astfel un „înger al istoriei”. Ceea ce noi percepem ca pe o serie de evenimente, el le percepe ca pe o catastrofă singulară care se tot desfășoară, asemenea unui vârtej. Îngerul privește către trecut fără să aibă puterea de a opri acest vortex temporal, iar această „furtună” este ceea ce numim „progres”.

Apoi, Voinescu l-a citat pe filosoful Karl Jaspers: „Dacă vrem s-o definim după nume, Europa este Biblia și lumea clasică. Europa este Homer, Eschil, Sofocle, Euripide, e Phidias, e Platon și Aristotel și Plotin, Virgiliu și Horațiu, Dante, Shakespeare și Goethe, Cervantes, Racine și Moliere, Leonardo, Rafael, Michelangelo, Rembrandt, Velasquez, Bach, Mozart, Beethoven, Augustine, Anselm, Toma de Aquino, Nicolaus Cusanus, Spinoza, Pascal, Kant, Hegel, Cicero, Erasmus, Voltaire, Europa e în catedrale, palate și ruine, e Ierusalim, Atena, Roma, Paris, Oxford, Geneva, Weimar. Europa e democrația ateniană, e Roma republicană, e a vorbitorilor de elvețiană și olandeză și engleză (…)”.

L-a mai menționat pe Zeus transformat în taur, moneda lui Iisus [Moneda din gura peștelui; Evanghelia după Matei (17:24-27)] și nu în ultimul rând, pe apostolul Pavel, mai exact visul premonitoriu al acestuia, în vremea când se afla în Troas (nordul teritoriului actual al Turciei), vis în care i-a apărut un macedonean care l-a rugat să meargă în Macedonia ca să-i ajute pe concetăţenii săi, apostolul ajungând astfel în cele mai importante orașe din Macedonia și Grecia începutului de mileniu I: Philippi, Tesalonic, Atena și Corint.

Conform legendei, acest vis s-a petrecut în anul 50 d. Hr., iar Sever Voinescu a adunat un arsenal irefutabil de argumente pentru a stabili această dată istorică drept punctul (simbolic, desigur) când s-a născut Europa, coagulat filosofic, de altfel, cu povestea de peste aproape 2000 de ani a Îngerului Nou (Angelus Novus), care semnifică – a punctat Voinescu – „intuiția excepțională despre modul în care curge istoria Europei”.

Trăgând linie, argumentul suprem (fără hashtag) pentru a identifica identitatea europeană și, deci, concluzia lui Voinescu este, într-un singur cuvânt: creștinismul.