Nu este o sarcină ușoară să aduci împreună șapte pictori cu limbaje vizuale diferite și să obții o coerență artistică aproape unanimă. Pentru un ochi antrenat, o asemenea unitate perfectă, oricum, nu există. Și totuși, ultima expoziție de la After 5, deschisă sâmbătă, se apropie surprinzător de mult de un astfel de echilibru estetic. Lucrările lui Ibrahim Barghoud (Siria / Austria), Sahf Abdulrahman (Siria / Austria), Anmar Muran (Irak / Elveția), Maria Balea (România), Laye Thioune (Senegal / România), Kareem Sadoon (Irak / Suedia) și Younis Alazzawy (Irak / Germania) – ultimii doi nefiind prezenți la vernisaj – împărtășesc o sensibilitate comună, greu de identificat, dar nu imposibil de intuit.

Așa cum a remarcat Simona Braiț, amfitrioana expoziției, legătura dintre cei șapte artiști nu ține doar de parcursul lor internațional, ci de o preocupare similară pentru memorie, identitate și prezență într-o lume aflată în continuă mișcare și reconfigurare.

Expresiile încremenite în culoare izbesc privirea instantaneu. La fel și distanțarea intrigantă pe care o emană. Sunt departe de a fi chipuri familiare. Sunt mai degrabă ipostaze ale aducerii aminte: portrete dispersate într-un halou de emoții, palimpseste afective reconstruite prin contraste cromatice puternice sau, dimpotrivă, prin tonuri estompate, cenușii, dar niciodată complet lipsite de vitalitate.

Privirile, chiar și atunci când sunt nedeslușite, trădează o rezistență temeinică față de expresivitatea deplină. Niciuna nu reflectă bucurie – asta e o certitudine. Dar, parcă, nici durere sau suferință. Nu într-o manifestare directă, în orice caz. Mai degrabă par să mascheze tristeți și nedumeriri, experiențe sedimentate în trecut, dar fixate definitiv în imagine. Sunt amintiri persistente, care modifică irevocabil orice fizionomie. Dintr-o anumită perspectivă, ar putea fi confundate cu expresii ale nonexpresiei. Dar dincolo de această primă impresie, compozițiile sunt învăluite doar de umbrele instabile ale absenței – ca forme ale unei voințe tăcute de a rezista, de a exista și de a-și aminti.

@specialarad.ro After 5 – Perhaps Someone Is Here #after5artescape #expozitie #ibrahimbarghoud #sahfabdulrahman #anmarmuran #mariabalea #layethioune #kareemsadoon #younisallazawy #specialarad ♬ original sound – Special Arad

În lucrările artiștilor, aceste tensiuni se manifestă în registre diferite. La Ibrahim Barghoud, simbolurile vizuale trimit către urmele conflictului și fragilitatea condiției umane. Chipurile sumbre și distorsionate ale lui Sahf Abdulrahman funcționează ca o cheie de lectură pentru întreaga expoziție, mai ales prin titlul „Perhaps Someone Is Here”, preluat dintr-o serie de lucrări a artistului. Titlul nu evocă o dilemă sau o îndoială, ci o mărturie: despre amprentele lăsate de experiențe, care nu pot fi povestite în întregime.

La Kareem Sadoon, suprarealismul difuz îmbină realitatea socială și cea interioară, în timp ce Van Gogh-ul lui Younis Alazzawy este un comentariu cromatic asupra unei amintiri imposibil de șters – o identitate care persistă chiar și atunci când figura pare să se fragmenteze. În schimb, structurile bizare ale lui Anmar Muran se retrag deliberat în ambiguitate: elementele se dizolvă într-un hău inform, lăsând doar sugestii ale unor prezențe posibile, niciodată pe deplin conturate.

În dialog cu aceste lucrări, pictura Mariei Balea introduce o altă dimensiune a memoriei: una a stratificării materiei. Suprafețele devin acumulări de timp pictural, iar imaginea pare să se construiască lent, din sedimentări succesive. În contrapunct, picturile joviale ale lui Laye Thioune intensifică expoziția cu energie și efervescență tropicală, dar păstrează în același timp o notă de curiozitate și uimire, ca o urmă a misterului care traversează întreaga expoziție.

Împreună, aceste lucrări nu propun o unitate forțată, ci o rezonanță subtilă: o expoziție în care diferențele nu se anulează, ci se armonizează temporar în jurul aceleiași întrebări discrete: cine și ce mai rămâne, dacă totul este efemer?