Am dori să-i urăm „La mulți ani!”, dar tot ce putem face e să-i spunem… „Odihnește-te în pace!” 

Exact astăzi, în urmă cu două sute de ani, mai exact pe 4 mai 1817, a fost finisată construcția clădirii ce avea să găzduiască primul teatru din orașul Arad, în același an. Este vorba de Teatrul Hirschl, situat pe strada Gh. Lazăr, care este una dintre cele mai vechi clădiri existente în municipiu, fiind construită în decursul anului 1817 de către Iacob Hirschl, un comerciant de textile evreu, venit din Viena. Clădirea este de asemenea și primul teatru permanent, din piatră, de pe teritoriul actual al României.

Povestea Teatrului Hirschl am redat-o în două articole ample, parte a unei campanii demarate de Special Arad, tot în luna mai, dar a anului 2016, prin care am urmărit să determinăm autoritățile locale să-și îndrepte din nou atenția asupra clădirii lăsate într-o stare de-a dreptul strigătoare la cer. Atunci am luat la rând etapele care au dus impozanta clădire la stadiul în care se află la ora actuală și anume: o „veritabilă ruină” în sufletul orașului.

Mai întâi primul teatru, pe a cărei scenă au urcat nume mari precum Johann Strauss II sau trupa marelui Pascaly, pe urmă depozit, apoi primul cinematograf al orașului, unde în 1914 a rulat și primul lungmetraj de ficțiune românesc „Războiul de independență”, apoi – în era comunistă și anii 90 – a devenit casă pentru boschetari, ulterior – loc de desfășurare a Festivalului Internațional de Teatru „Underground”, iar, în final, o clădire „fantomă”, cu ușile și geamurile zidite, casă doar pentru praf, pânze de păianjen și întuneric dens.

Citește și
•  Campanie Special Arad: „Arădeni, descoperiți-vă valorile! Cereți-vă Teatrul Vechi înapoi!”. Ep.1: Începuturile.
•  Campanie Special Arad: „Arădeni, descoperiți-vă valorile!”: Ep.2 – Un „stup de creație underground” resuscitează temporar Teatrul Hirschl (Fotografii de colecție)

Ce este – hai să-i spunem – „interesant” în legătură cu destinul tulbure al Teatrului Hirschl e că întotdeauna autoritățile locale ne-au lăsat o momeală de speranță, prin care să dăm crezare unei posibilități de reînviere a acestui valoros patrimoniu cultural al Aradului.

Însă cumva, cumva, mereu destinul teatrului le-a alunecat, sau a fost voit lăsat să le alunece printre degete celor care ar fi avut putere de acțiune. Absolut de fiecare dată. De exemplu, așa s-a întâmplat cu proiectul câștigat în 1999 care promitea 300.000 de euro de la Comunitatea Europeană, iar 65.000 euro de la Ministerul Culturii din Austria pentru reabilitarea clădirii, proiect care a fost pierdut din prea multă tragere de timp. Așa s-a întâmplat și când autoritățile orașului Oravița au fost mai pe fază decât noi și și-au omologat teatrul lor ca fiind primul teatru din piatră construit pe teritorul actual al României, chiar dacă acela a fost clădit cu câteva luni după teatrul lui Hirschl. Așa a fost și când am pierdut teatrul de pe Gh. Lazăr din posesia Aradului, căci a fost retrocedat moștenitorilor lui Hirschl împreună cu casa cu același nume, la începutul anilor 2000, deși unele voci spun că ceea ce s-a întâmplat ar fi fost nițel cam ilegal, căci teatrul ar fi fost donat orașului de însuși Iacob Hirschl când încă trăia…

Lista poate continua la nesfârșit, tot ce trebuie să facem e să „săpăm” în istoria orașului, iar soarta edificiului pare mereu la un pas de salvare… dar nu chiar. Ca ultim exemplu, vă putem oferi promisiunile municipalității de a cumpăra înapoi clădirea teatrului (astăzi proprietate privată) din timpul proiectul Arad Capitală Culturală Europeană… rezultatul a fost același. Totul s-a dus pe apa sâmbetei.

Suntem azi mai departe ca niciodată să readucem la starea de glorie clădirea de pe Gh. Lazăr. Dar asta nu oprește autoritățile locale să se mândrească cu bunuri care nici măcar nu le aparțin, incluzând clădirea în video-ul de prezentare turistică a Aradului, de pe site-ul oficial visitarad.ro, menționând acolo că teatrul se află la ora actuală în așteptarea lucrărilor de renovare!

Minutul 04:58 – Teatru: „Un reper important pe harta culturală a Aradului este Teatrul. Viața teatrală va aniversa în curând 200 de ani de existență, Aradul fiind primul oraș de pe teritoriul României care a avut o clădire din piatră construită special pentru a găzdui spectacole în anul 1817. În apropierea vechiului Teatru care așteaptă ACUM lucrări de restaurare, s-a construit în 1874 clădirea Teatrului Clasic Ioan Slavici….” (acum, adică în 2013, n.red.). Vezi video-ul AICI.

Căci, nu-i așa, privind hidoasa plasă care protejează trecătorii de bucățile aflate în „descompunere” din Teatrul Hirschl, e ușor să arunci praf în ochi turiștilor (puțini câți ar fi ei), spunându-le că, deh, «E în șantier, nu vedeți? Așteaptă muncitorii să vină din pauza de masă…». 

Lăsând gluma deoparte, întrebarea esențială pe buzele tuturor e: „Va mai fi vreodată Teatrul Hirschl deschis publicului?”. Sau cel puțin „Va mai fi vreodată clădirea renovată corespunzător și folosită într-un scop cel puțin cultural, dacă nu 100% teatral?”.

Potrivit municipalității, Consiliul Județean Arad este instituția care s-a „ocupat” de retrocedare (ținem la ghilimele, din motive evidente), o posibilă (?) reincludere în patrimoniul orașului ar ține de Primăria Arad. Municipalitatea a mai purtat negocieri până acum, acțiune demarată de viceprimarul Aradului, Levente Bognar, dar fără niciun succes. Primăria ne-a informat că proprietarii sunt dispuși să vândă clădirea teatrului, însă la fabuloasa sumă de aproape 2 milioane jumătate de euro!

„În anul 2013, proprietarul a depus la Primăria Arad o ofertă pentru vânzarea către municipalitate a clădirii Teatrului Vechi. Suma solicitată de acesta pentru cedarea dreptului de proprietate era de 2,4 milioane euro. În același an, au avut loc o serie de întâlniri între reprezentanții municipalității și proprietar. Dar având în vedere suma solicitată, aceste discuții nu s-au concretizat”, au declarat pentru Special Arad reprezentanții Primăriei Arad. Noi am adăuga doar că, potrivit surselor noastre, în urmă cu câțiva ani suma era de 1 milion de euro. Ținând cont că pe an ce trece clădirea se degradează tot mai mult, e ilar că prețul de vânzare crește, fie asta și cu inflație cu tot!

Un epilog. Sau… un necrolog?

Iată că așa s-au scurs în total 200 de ani. Două secole cărora fostul Teatru Hirschl le-a ținut piept în mod eroic și, în ciuda tuturor, refuză să cadă! Stă singur și semeț, așteptând vremuri diferite… Ce fel de vremuri, nici el nu știe. Poate mai bune, în care să găzduiască din nou spectacole, sau poate un muzeu al teatrului, muzicii și cinematografului, căci avem destul „material” rămas moștenire de la pasionatul colecționar arădean Iosif Sârbuţ. Sau poate vremuri crunte, în care să fie ras complet de pe fața pământului (?). Indiferent ce-i rezervă viitorul, clădirea nu poate decât să stea, uitată deocamdată de lume, și să aștepte o schimbare. Oricare ar fi ea…