A fost a doua întâlnire de mare anvergură ținută la – și „susținută” de – Primăria Arad, despre ce și cum ar trebui făcut ca să creștem atractivitatea turistică și culturală a „comunei noastre aproximativ urbană” (vorba maestrului Horia Medeleanu), cu gândul la acest scop de speranțe extreme numit „Arad – Capitală Culturală Europeană”.

Prima astfel de ședință s-a desfășurat vara trecută și a fost un real succes, cu alternative și idei foarte bune… iar rezultatul? De-a dreptul halucinant: ar fi foarte frumos, dar nu ține de noi și este cam greu de realizat. Organizatorii acestui grup de inițiativă numit „Bored Arad”… pardon, BOARD ARAD insistă, în schimb, în continuare. Și bine fac, de altfel. Marți, 27 ianuarie, în Sala Ferdinand s-a adunat mai multă lume decât data trecută, din mai multe domenii: turism, arhitectură, educație, artă. Ce propunem? Cum ne atingem obiectivele? Astea sunt doar două dintre cele mai „incitante” întrebări la care s-au căutat răspunsuri. Ca și acum jumătate de an…

Până în data de 10 octombrie 2015 suntem în perioada de pregătire în care orașele candidate care doresc să obțină titlul de „Capitală Europeană a Culturii” își pot depune candidatura oficială, adică proiectul viabil, concret, cu care fiecare oraș vrea să iasă în față. Turismul este un aspect imperativ în ecuația asta, însă oficialitățile arădene nu par să aibă o idee generală clară despre cum am putea să revigorăm, într-un timp relativ scurt, paleta culturală și punctele de interes internațional care pot fi – ar putea fi! – valorificate în acest sens.

Care e problema, atunci? Chiar ducem lipsă de idei? În niciun caz…

Faza e că degeaba ne adunăm frumos, în număr mare, doar ca să blablabla și să prezentăm unul altuia slideshow-uri făcute-n PowerPoint, ori să citim de pe o foaie marile realizări ale Centrului de Informare Turistică – InfoTour, care numai centru de informare turistică nu este. Aparent, nu ajută la nimic nici dacă vreunul se enervează, văzând pasivitatea celor care ar trebui să treacă la fapte, și începe să arunce cu noroi și vorbe de duh înspre… înspre pereți, că n-ai cu cine. Primarul Falcă nu a fost prezent la niciuna dintre aceste întruniri, în schimb l-a trimis, de data aceasta, pe viceprimarul Bognar Levente care, în stilul și pe accentul lui cara(ghios)cteristic, a zis ceva de genul „Igen, da, nagyon frumos, hat persze, biztos”. În timp ce unii veneau cu propuneri, soluții lăudabile, domnia sa șușotea cu zâmbete ascunse împreună cu Radu Drăgan, arhitect-şef al municipiului Arad.

Dacă e s-o luăm așa, numai ședințele și celelalte workshopuri mici „Board Arad” (organizate de agenția de proiectare, consultanță și branding Stacons) au dovedit încă o dată – de parcă era un mister până acum – că Aradul are un potențial incredibil în toate domeniile cerute – sau pretinse – de Bruxelles, doar că noi filosofăm încontinuu, iar când vine vorba de partea practică, ne mișcăm cu viteza melcului tranchilizat de somnifere pentru cai.

Încă din vara trecută s-a vorbit despre primul obiectiv turistic care ar trebui pus la punct fiindcă este, chiar și în faza actuală, un centru de interes pentru turiști: Parcul Reconcilierii. Vorbim exclusiv de turiști maghiari în acest caz, dar unde e problema? Prof. arhitect Teodor Gheorghiu, vicepreședintele Asociației Pro Urbe, a venit cu ideea de a revitaliza acest parc cu terase, magazine, obiective turistice și culturale cu un nivel de atractivitate crescut în jurul lui… cum sunt Piața Unirii sau Piața Operei din Timișoara, dacă vreți.

Eroul ședinței a fost artistul plastic Dumitru Șerban, care a pus punctul pe i cu o determinare absolut admirabilă, dar care, la finalul intervenției s-a ales cu maxim cinci oameni aplaudându-l… scurt, firește, fiindcă și ăia s-au prins repede că nu-i voie.

„Sunt sătul de vorbe. Fiți pragmatici! Încercați! Sunt aici arhitecți, hai să facem un colectiv care să facă, nu să rămână doar vorbe. Începem cu ambientarea, utilarea celor mai importante zone, de la intrare la ieșirea din oraș. Și ar mai fi Cetatea… care este un obiectiv care trebuie URGENT achiziționat de Municipalitate. Nu ne trebuie Armată. Aradul nu este un oraș ocupat de Armată. Nu trebuie condiții de genul «dați-ne înapoi ce e al nostru». Este gratis! Este inadmisibil să nu poți să intri în Cetate, să auzi doar povești. Cetatea are povestea ei, ce trebuie să fie deschisă tuturor!”, spunea faimosul sculptor arădean, printre altele. Preocuparea sa este legată de latura artistică pe care ar putea-o oferi Aradul, ceea ce e de înțeles, fiind printre cei puțini care sunt în măsură să evalueze acest aspect. Tocmai de aceea, merită transcris tot ce spunea dumnealui… și merită cu litere îngroșate:

„Nu mai văd etnografie în Arad. Înnebunesc când văd că pleacă obiecte de o valoare senzațională în Italia. Cunosc la ora asta oameni care au o colecție personală mai mare decât a Muzeului Arădean, și noi nu suntem în stare să le achiziționăm, sau să le păstrăm. Păi dacă artiștii ăștia arădeni au făcut 2000 de lucrări, de ce nu a fost o inițiativă din partea Primăriei, să vină și să ne vadă? Sunt opere de valoare, apreciate peste tot, în țară și în străinătate, și care puteau fi expuse într-un Muzeu de Artă Contemporană. Pentru început în custodie, nici nu trebuie neapărat bani: trebuie să ai spațiu și cap! De ce nu se poate face? De ce nu atragem turismul? Aradul are potențial de peste 80 de ani. Avem foarte mulți tineri, foarte bine pregătiți. Degeaba. Sunt triști. ( …) Ani de zile am făcut proiecte și proiecte… nu se alege nimic, fiindcă nimeni nu răspunde! Spuneți-mi și mie, dom’le: Unde este Biroul de Dezvoltare Turistică din Arad? Profesioniștii, care pot să aducă oferte, să aibă unde să le aducă și să le judece niște oameni competenți, nu incompetenți, că de asta ajungem unde suntem.

Aș da cel mai trist dintre exemple: «numărul 1» în Arad, Monumentul Unirii, care a costat sute de miliarde… păi, domnule, dacă era să aniversăm, pe banii ăia duceam 100 de artiști din 100 de țări și se știa despre Arad din Japonia și America, până-n Insulele Feroe. Așa se face turism! Dacă dumneavoastră ați avea curaj și inițiativă. Vă spun, 100 de lucrări, cu banii aceia, se realizau în trei luni, inclusiv material, cazare, masă, execuție, amplasare. Și nu spun prostii când spun asta. Mai ușor a fost să fac lucrări în Liban, în Egipt, în Germania, Franța, Ungaria… nu pot acasă la mine”.

Unde ne aflăm în demersul Arad – destinație turistică culturală?

– ăsta fiind primul punct al dezbaterii, dar peste care s-a sărit ca un Ninja cu petarde-n chiloți.

Trebuie spus, singurul care se mișcă mai cu viață este Glad Varga, președintele Asociației Educatio, fost consilier local municipal, care a scos – aparent, din propria inițiativă (desigur, finanțat prin proiecte europene) – un catalog atractiv și eficient numit „Arad City Guide”, cu tot cu un website ușor de manevrat atât pe calculator cât și pe telefon mobil, plin de informații utile despre monumentele istorice ale Aradului, în trei limbi diferite (română, engleză și maghiară). Ceea ce este o inițiativă și mai bună în acest proiect este că pe viitor, pe aceste monumente vor fi afișate câte un cod QR, care  – cu o simplă scanare cu o aplicație de genul QR Droid Code Scanner de pe Android – îți va furniza, direct pe telefon, informații despre monumentul respectiv. Nu se știe dacă ideea asta formidabilă i-a venit de niciunde lui Glad, sau i-o fi sugerat cineva care a tras cu urechea la precedenta întâlnire Board Arad (din vară), dar problema s-a pus atunci, acolo, și au venit și propuneri pentru implementarea lui. Glad Varga nu a fost prezent nici atunci, nici acum la ședință.

O altă propunere a venit din partea lui Octavian Ciurdariu de la firma Satura Computers, care vrea să dezvolte o platformă virtuală care să fie permanent actualizată cu calendarul evenimentelor din Arad și să aibă o arhivă cu toate obiectivele turistice arădene, patrimoniul cultural complet, cu tot cu serviciile adiacente, cum ar fi hoteluri, restaurante etc. Idee foarte bună, de altfel, doar că cineva nu și-a făcut lecțiile ca lumea.

Astfel de site-uri există deja, însă doar parțial, și nu centralizat. În primul rând, pentru anunțarea evenimentelor culturale avem – încă din anul 2008 – site-ul Arad Culture, momentan în reconstrucție. Mai este și Party Arad, însă pe un segment combinat cu divertismentul. Altul, referitor la monumentele istorice, este recent lansatul Arad City Guide, ce a fost amintit la întâlnirea de marți, dar unora le-a intrat pe o ureche și le-a ieșit pe cealalta. Ceea ce se vrea la celălalt portal, propus de Satura Computers, este ca organizatorii evenimentelor să încarce informațiile… ceea ce e o utopie. O spun din experiență proprie, cu Arad Culture, de multe ori trebuia să trag eu toate sforile posibile să aflu sau să primesc informații despre anumite evenimente, pentru un lucru ce nici măcar nu era neapărat în interesul site-ului ci al organizatorilor, și anume promovarea. Octavian Ciurdariu vrea, de asemenea,  – și asta într-adevăr e o idee bună, ce iarăși a fost sugerată data trecută, dar în fine – infochioșcuri (dispozitive informative) amplasate în zone strategice, cât și ecrane care să anunțe aceleași informații în hoteluri, pensiuni, restaurante etc. Toatea astea însă necesită o sponsorizare considerabilă, dar nimeni din conducerea Aradului nu pare dispus să se arunce în așa ceva. Ori poate nu așa, ci doar dacă „ideea” vine dintr-un anumit cerc de interese (?).

50-60 de milioane de euro pentru dosarul candidaturii?!

Colac peste pupăză… Andrei Ando, directorul Asociației „Arad – Capitală Culturală Europeană”, a spus că e nevoie de aproximativ 50-60 de milioane de euro pentru realizarea proiectului candidaturii. Ca să ne înțelegem: pentru un dosar! Da, sigur, „trebuie” consultanți și tot felul de experți cu dimplome ca să alcătuim un dosar de candidatură, pentru „suma modică” de 50-60 de milioane de euro, când idei și inițiative există deja, doar că nimeni nu le bagă în seamă. Deci… începem și terminăm fastuos cu un „deci”: ne adunăm și pentru a treia oară să dezbatem, inutil, aceleași lucruri și peste juma’ de an?