Ştiri aproape ratate (21). Nu, mulțumesc! Fără viitor. Fără preşedinţi. Fără ură la vot. Cu cineva care să-și ceară scuze pentru noi
Nu, mulțumesc! Nu-mi place ce ni se oferă la capitolul trăit. Nici prognozele de la capitolul viitor. Nu, mulțumesc! Nu-mi place nici oferta de la prezidențiale, deși am scăpat, în sfârșit, de Georgescu.
Nu, n-am cum să fiu încântată nici cu pacea lui Putin, nici cu toate crucile din pieptul tuturor candidaților la Prezidențiale din România, nici cu cât de prost stăm la capitolul sănătate și nici cum vrem să facem pipi contra vântului când vine vorba de încălzirea globală.
Nu, mulțumesc! Nu mi-aș dori să repet nimic din comunism. Mi-ar plăcea, însă, să lungesc pentru un timp senzația de aseară, să-mi tatuez în memoria inima aceea din Victoriei și bucuria, bucuria aia sinceră din bula mea.
Mi-aș dori, mai apoi, să pot să îmi schimb înfățişarea, ca animalele acelea care se adaptează mediului pentru a supraviețui, din gri în alb şi înapoi, mi-ar plăcea să angajez un om care să-și ceară scuze pentru mine când greșesc (deși uneori nu ai ce să mai faci cu scuzele astea, nu-i aşa?) și să umplu tot timpul meu cu filme, piese de teatru, o carte bună şi o mână de prieteni.
Cam despre toate astea ar fi de citit mai jos, dacă porniţi la drum cu mine. Dacă nu, mulţumesc, aţi ajuns până aici şi e deja bine.
Scârbiţa care îi prinde bine lui Putin şi „nu, mulţumesc”-ul Groenlandei
Aș fi început iar cu Putin ştirile mele ratate de duminica asta pentru că așa începe totul. În ultimele luni, cel puțin. Cu Trump și Putin, dar pe noi ne doare mai mult Putin, că-i aici.
Dar a apărut apoi imaginea asta surprinsă de Octav Gancea
și textul acesta al Codruței Simina –
„nu vota cu URA
eu cu asta am rămas în cap, și cu asta țin, după seara asta în care, dacă e să ne luăm în serios, suntem țara fără bani și pile pe rețele sociale, cu inimioară la mijlocul protestului și a mai și citit un poet manifestul.
adică, serios, a citit un poet ceva lu’ 10 mii de oameni și a fost bine. lumea e haos, Trump, cad bursele, tarife, război hibrid în Marea Baltică.
noi: aveți timp pentru domnul și salvatorul nostru, poetul?
România, Europa de Est. nu vota cu URA”
și bucuria a luat pentru un timp locul lui Putin, a lui Trump, al știrilor rele, proaste.
Tot cu o postare a Codruței Simina merg mai departe, spre cele rele, ale lumii, postare din care am ales pasajul acesta, ca să vă spun că nu, n-am înțeles încă nimic din Putin, niciunii.
„Au urmat anii în care Vestul s-a uitat cu blândețe și empatie la Putin, încercând să-l împace, în timp ce ăla hăcuia pe la spate jurnaliști, opoziție, democrații firave din jur. Soluția Vestului la Putin a fost, în toți anii ăștia, un fel de scârbiță oarbă și oarecum exasperată, pudrată cu mulți bani. Şi ăla a făcut ce știa el mai bine: s-a folosit fix de scârbița asta arogantă a civilizației, care, atât de sigură pe ea, nu-i dă un șut în c*aie prostului agresiv, îi dă cu lecții de filosofie greacă veche și îi zâmbește condescendent.
Şi-n timp ce Vestul zâmbea din lojă, ăla injecta rețelele sociale cu bullshit meșteșugit, în care întorcea pe dos sensul cuvintelor și omora mai departe, nestingherit. Şi vreau să spun că Saakasvili avea dreptate: lumea civilizată nu-l înțelege nici azi pe Putin”.
Voi continua cu Groenlanda, pentru că e frumos să te uiţi la nebunie şi la curaj. Şi pentru că de la „nu, mulţumim”-ul lor transmis lui Donald Trump am pornit periplul în ştirile astea ratate.
«Nu, mulțumim», a fost mesajul Groenlandei, către Trump, Groenlandă care nu vrea să devină un stat american. Aici, un critic al lui Trump a câștigat alegerile şi, deși vorbeşte despre pericolul pentru independența politică a țării sale, știe, are curajul și nebunia să spun NU.
Aproape toți parlamentarii aleși aici sunt, mai apoi, și pro-independență față de Danemarca. Unii o vor imediat, majoritatea treptat, pentru că trebuie mai întâi să își diversifice economia. Nimeni, însă nu vrea ca țara lor să devină colonia altora.
Câte ceva despre ce e cu Groenlanda, de ce e a Danemarcei și de ce e țara verde când ea e mai toată de gheață, puteți citi AICI.
Singurul partid care l-a lăudat pe Trump a obținut doar 305 voturi la alegeri. Nu a intrat în parlament. Și nu era nici el de acord cu anexarea. 60% vor aderarea la Uniunea Europeană după independență. După aderare, Groenlanda ar deveni cea mai mare țară din UE ca suprafață, cea mai mică ca populație. Să nu-şi facă griji: suntem, nu-i așa, mai mici în toate decât Groenlanda.
Orice suflare a lui Trump ne pune pe noi în genunchi și începem să tremurăm până ne vin idei crețe. Unora le vin și fără se tremure. Supușenia e cartea lor, o joacă când li se spune. Acum, de pildă, au jucat-o pe cea în care l-au propus pe Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace.
Nu ne-am pierdut cu toții, însă, de tot, mințile. Mai avem speranțe cu tinerii, că sunt cât de cât cu țiglele pe casă:
Cine e Remus Pricopie și de ce, „nu, mulțumesc”, nu ni l-ar trebuie de fapt în nicio instituție, nicăieri, darmite ca preşedinte al României, puteți afla de la Emilia Șercan, care îl știe foarte bine, AICI
Până murim noi de gât cu demenţii noştri, care ne amenință viața asta cât de cât normală care ne-a mai rămas, America o ține tot dintr-o amenințare în alta, dintr-o taxă în alta. S-a supărat iar pe Europa, dar când nu-i supărată pe Europa?, și a decis: gata, taxe de vin. Nu se vor mai sparge sticlele de șampanie în America:
Poate asta vine să explice şi mai bine dorinţa americanilor de a părăsi SUA. De a se muta în Europa, la șampania și vinurile de aici:
View this post on Instagram
Și e firesc că vor să se mute, pentru că lucrurile devin din ce în ce mai nesigure în America. Trump se poate răzgândi de la o zi la alta, în orice chestiune, chiar şi în chestiuni pe care a insistat ani de zile:
White House withdraws vaccine critic Weldon for CDC director
Nu pleacă, însă, cu toţii de bună voie de aici. America a rămas ținutul făgăduinței pentru unii, dar pe ăia unii nu-i mai dorește Trump în țara sa. Povestea asta a început cu un student pro-palestinian, continuă cu ații:
Rubio says US to revoke more student visas in coming days
Mai apoi, dincolo de expulzaţi, e pe cale să se decidă și asta: nu o să mai intre toți în America, oricum. Trump vrea să ridice vizele parțial sau total pentru peste 40 de țări. România nu-i printre ele, dar nici 31 martie nu a venit, ca să vedem cum stăm:
Countries considered for Trump’s potential new travel ban
Cei care rămân totuși în America vor trebui să facă față la ce va urma. Acum, printre altele, America are probleme cu ouăle, problemă de care scriam şi în urmă cu aproape 2 luni. Le caută prin Europa, în speranța că importul lor va scădea prețul explodat din pricini de gripă aviară:
How many eggs can you send? U.S. asks countries to help lower soaring prices
China, AI-ul, obezitatea și toate cele care lipsesc în România
Ce probleme vor mai exploda, e greu de anticipat. Ce va urma, evident, ne depășește. Nu suntem pregătiți pentru viitor. Nu prea suntem pregătiți nici pentru războaiele cu care se joacă liderii lumii, nici pentru noua tehnologie.
Pete Hegseth shutters Pentagon office that helped military leaders plan for possible future wars
Unii încearcă, însă, să țină pasul cum știu mai bine. E cazul Chinei, care vrea să fie mereu în față:
China introduce cursuri despre inteligenţa artificială în şcolile primare şi gimnaziale din Beijing
Poate cu AI și tehnologia o duc foarte bine, dar cu sănătatea nu-i bine aici. O știu și chinezii, care se tem că, în viitorul apropiat, vor începe să cheltuiască prea mulți bani pe sănătatea populației. Și nu pe cei bătrâni, pentru care e logic să crească costurile medicale, ci pentru cei tineri. Ca atare, niște reguli au impus și aici:
China: Noi directive pentru combaterea obezității
Nici în Europa nu stăm bine cu obezitatea, dar parcă nu chiar atât de rău. Cu inteligenţa artificială stăm însă mai prost, cu toate că, ne spune UE, şase noi fabrici AI au fost deschise aici:
View this post on Instagram
În România nu stăm bine aproape cu nimic. Nici cu inteligenţa artificială, nici cu digitalizarea (vezi AICI), nici cu educaţia, nici cu infrastructura, nici cu natura.
Cel mai prost stăm, însă, cu candidaţii la Prezidenţiale, care cu toţii au ales să se adreseze celor 10% votanţi suveranişti, sau câţi or fi, hai 20%. Noi, ceilalţi, nu contăm. Din decembrie 2024, bătălia se dă doar pentru fanii suveraniştilor.
Mă aştept ca în campanie să defileze toţi cu zece cruci pe piept şi cu mesaje pro-Trump şi semi-anti-EU, dar mai ales cu texte despre cum nu o să avem în viaţa noastră buletine biometrice (vezi AICI) şi cum o să ne țină ei departe de alte stricăciuni din occidentul necurat. Doamne ajută!
Ne interesează, desigur, de acum candidaţii care rămân pe lista bună, că unii nu au mai ajuns aici. Fie că s-au pus, cu tupeu, în afara Constituţiei, fie că n-au adunat suficiente semnături. Pentru că, să aduni suficiente semnături e greu, aproape imposibil pentru un candidat independent. Un test de genul ăsta l-au făcut cei de la Recorder. Independentul lor a adunat 850 de semnături, de pe stradă, în două luni! Până la 200.000 drumul e tare lung.
Un candidat experiment. „Am vrut să arăt că este imposibil să strângi corect semnăturile”
Vestea bună de data asta e că nici influencerii din zona halucinantă a României nu stau bine zilele acestea. Se mai învârte roata, deși uneori nu mai crezi asta. De nițel de curaj, de mulți nervi şi de timp pierdut prin tribunale e nevoie ca ea să se învârtă.
La o poveste destul de recentă cu un prieten bun, acesta îmi spunea, mai în glumă, mai în serios, dar cu un mega zâmbet pe buze, că procesul cu prietenii fostului primar s-a finalizat în favoarea sa, cu justiţia recunoscându-i calitatea de jurnalist. „Sunt jurnalist, uite, zice Tribunalul!”.
Justiţia a pus patalamaua şi pe idioţenie.
Ar mai trebui reglementate şi chestiunile morale niţel mai bine, dar aici intrăm pe terenuri mişcătoare. Uneori, însă, lucrurile par uşor de tranşat. În sport, e clar, nu-i ok să alegi metroul când e cu competiţii. Mai jos, niţel despre shortcut-uri, despre puţină morală şi sport:
Cu morala și cu cele ale minții ne e oricum tare greu. Dar se poate trăi și fără morală şi fără bucurie. Ba chiar, de acum, putem rezista fără mult mai multe, chiar şi fără propria inimă.
Australian man survives 100 days with artificial heart in world-first success
Nu, însă, fără nebunie.
Unii din noi au, însă, șansa să ocolească Alzheimerul:
View this post on Instagram
Dacă credeți că prea insist pe bolile minții, atunci vă spun că cercetătorii au calculat că se vor dubla numărul bolnavilor care suferă de astfel de boli până în 2050. Alzheimerul e cea mai răspândită boală acum, Parkinsonul e pe locul doi, dar ultima vine tare din urmă:
This Brain Disease Is Set To Double Worldwide By 2050. Are We Prepared? What Scientists Say.
Dacă ești tânăr și ești încă curios de lume, dacă vrei doar să te adaptezi direcțiilor actuale, dacă mai vrei să înveți ceva în viața asta, dacă vrei să-ți folosești mintea tot mai mult ca ea să nu o ia razna, ai o tonă de oportunități. Deschide linkul, vezi câte sunt:
View this post on Instagram
Dincolo de ofertele astea, cu nimic nu pare că stăm bine. Cum era de așteptat, nici cu încălzirea globală. Alte studii vin cu noi amenințări aici:
View this post on Instagram
Poţi face însă unele lucruri ca să-ți fie nițel mai bine în lumea asta care merge prost. E bine, spun experții, să te gândești din când în când la propria moarte. Te face să te simți mai în viață:
Reflections on mortality can help you live well now – here’s how
Alteori, e de ajuns doar să-ți fie rușine de adicțiile tale. E un prim pas spre vindecare, o știm:
The shame felt in addiction often isn’t toxic – it’s healing
Mai apoi, e suficient să visezi cu ochii deschiși ca să-ți fie nițel mai bine. Să te uiți la cer și să vezi mai mult acolo decât niște nori, e sănătos. Bine, totul cu o limită:
See faces in the clouds? It might be a sign of your creativity
E bine să visezi și la viitor și să-ți faci planuri. În perioada asta e greu, ştiu. Nu te mai poți baza pe nimic când vine vorba de cum va arăta viitorul. Nici pe cum intuia America viitorul nu ne mai putem baza, pentru că SUA își închide departamentul care se uită la viitor. Prezentul ne mănâncă oricum tot timpul:
Hegseth Closes Pentagon Office Focused on Future Wars
Suntem pe cont propriu. Și tot pe cont propriu trebuie să ne adaptăm la tot, la războaie, la schimbări climatice, la nebunie, la boală. Nu ştim să o facem, încă. Nu ştiu dacă ne va reuşi cândva la modul serios. O fac de mult animalele, spre care noi privim cu superioritate. Îşi schimbă radical modul de a arăta pentru a face faţă vremurilor, pentru a supravieţui.
Nouă nu ne iese încă, deşi tare bine ar fi:
Nu ne ies multe. Nici cu împăcarea, nici cu iertarea nu ne iese de obicei. Ar trebui să ne cerem scuze mai des faţă de cei spre care privim cu superioritate, faţă de cei pe care i-am neglijat, faţă de cei pe care i-am şters din existenţa noastră că am fost prea preocupaţi să trăim bine, să fim fericiţi. Dar cu scuzele ne e cam greu. Măcar unii au căutat soluţii pe tema asta. În Japonia, poţi să angajezi pe cineva care să-şi ceară scuze în locul tău:
View this post on Instagram
Eu aș angaja pe cineva să ceară scuze şi Aradului, pentru unde l-am adus. Dar, pentru că trăim tot în Arad și uneori considerăm că nu-i chiar așa de rău cum pare la prima vedere (orașul e frumos, ni-l strică doar autoritățile), pun AICI linkul ăsta de la Aradul de altădată. Nu-i cea mai frumoasă dintre imagini, dar merită intrat din când în când pe contul acesta dacă iubești Aradul, fie că ești nostalgic, fie că nu.
Că Aradul are și părți frumoase, chiar și când vine vorba de nou, mi-a arătat de curând un prieten. Bine, el e tare optimist, mai puțin decât acum 10 ani, dar tot mai optimist decât marea noastră majoritate. Săptămâna asta mi-a trimis colțul ăsta de Arad. Iată-l:
Hamlet, pagini bizare, cuvinte care salvează o lume, astrologie și poezie
Haideți să dăm repede fuga la cultură, că aici e posibil să fie nițel mai bine decât oriunde altundeva.
Aseară a fost cu Hamlet la Timișoara și cu toate personajele sale, cu Ofelia, Claudius, Polonius, Laertes, Horatio, Gertrude, Fortinbras, Yorick, toate intrând și ieșind dintr-un singur sicriu, cu flori proiectate pe pereţi, cu tăcere dar şi cu un ”party” unde DJ sunt groparii.
Cu Hamlet nu-i uşor niciodată. O să fie mai uşor, însă, cu festivalurile care vin. Unele vin chiar cu reduceri, cum e festivalul ACESTA. E nițel mai departe, e peste câteva luni, dar line up-ul e și cu noii mei favoriți, Fontaine DC, și cu vechile mele iubiri. Poate găsiți și voi pe unii pe gustul vostru.
La Timișoara, va fi săptămâna care vine cu pagini bizare, La Două Bufnițe, la Galleria 28 cu “Magnificat” a pictorului Sorin Dumitrescu iar, niţel mai spre aprilie, cu Salon de carte Bookfest, la Centrul Regional de Afaceri.
Tot la Timişoara şi tot săptămâna care vine mai e cu Andrei Kurkov, unul dintre cei mai importanți scriitori ucraineni contemporani, și cu Radu Vancu, unul dintre cei mai buni scriitori români, adică cu literatura care poate salvează lumea.
La Arad e cu film la Arta şi e şi cu teatru, dar nu la CELĂLALT.teatru, pentru că acela nu e pentru întârziați. Aici e din nou sold out, de data asta la impro-show,
Mai e cu târg de carte, ateliere de artă și meșteșuguri strămoșești, la Xabi Garage, pe 22 martie, cu lansare de carte la Cărturești Arad și cu multe altele.
Vine oricum primăvara, va fi mai bine pentru că va fi cu soare, indiferent ce altceva ne va lovi.
Ne-a lovit iar Mercur retrograd şi suntem ameninţaţi că nu va fi bine. Dar, după inima de ieri din Piața Victoriei, după protestele din Budapesta, după protestul masiv de la Belgrad, chiar în prima zi de Mercur retrograd, parcă nu-ţi mai vine să-ţi pui toată baza în astrologie.
Is Mercury in retrograde right now? Here’s what the planetary shift means for you.
Mai bine vorbim mai mult despre copaci, despre flori, despre păsări, despre lumi subacvatice și cele mai frumoase poze de acolo:
View this post on Instagram
despre oamenii, uneori. Mai bine vorbim mai mult despre muzică:
și mai mult despre poezie.
Un poet a citit aseară despre noi şi lumea noastră în faţa a 100.00 de oameni şi a fost, spun cei din Piața Victoriei din București, tare bine. Poetul e scriitorul Radu Vancu. Eu poezia asta am ales-o din Monstrul lui fericit:
Citiți și:
Știri aproape ratate (19). Puțina fericire și toată vărsarea de sânge din această săptămână
Știri aproape ratate (18). Mâine o să fim fericiți. Astăzi, cu Trump, tot înainte
Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!
Galerie foto
-
9
-
-
-
Comentariile portalului
Stimate domnule profesor, Am citit cu interes articolul dumneavoastră intitulat „Primim spre publicare: Doar un vis”, în care abordați provocările actuale din educație, evidențiind lipsa de (...)
Aveți dreptate, nu am fost atent la toate amănuntele, am insistat pe idee. Într-un comentariu anterior însă apare și această informație. Ceea ce este chiar bine, ilustrâ (...)
Românul, după tatăl său, Ioan sau Iancu de Hunedoara, de pe tronul Ungariei. O remarcă ,totuși, Cluj-Napoca e numit așa doar din 1974.