Ce-ar fi viața fără provocări? Parafrazând replica unui personaj de film – în care era vorba despre un personaj celebru la sfârșitul anilor ’70 care, în viața reală s-a îmbogățit din „îndoitul” vinului. Cu apă, dar mai ales cu aditivi – fără provocări, viața e pustiu. Filmul în cauză, numit „Secretul lui Bachus”, chiar dacă este ușor propagandistic, așa cum erau multe filme artistice din acei ani, reflecta o anumită realitate din acele vremuri în care prejudicierea statului era drastic pedepsită.

Gheorghe Ștefănescu, cel care a pus pe picioare ceea ce s-a numit „afacerea Bachus”, prin care statul român a fost prejudiciat cu 5 milioane de dolari, a fost condamnat destul de rapid, apoi executat pur și simplu.

Regretatul actor Ștefan Mihăilescu-Brăila, explicând că „viața e pustiu” în filmul Secretul lui Bachus (1984)

Pare ciudat, nu-i așa? Executat pentru „un mizilic” de 5 milioane de dolari. Păi, astăzi, pentru suma asta nici nu se deschide dosar penal. E ca o amendă de circulație. Viața schimbă realitatea sau invers? Probabil noi, oamenii schimbăm realitatea, iar viața e așa cum e, printre altele, cu multe provocări.

Citiți amănunte aici: Afacerea Bachus

De la „Secretul lui Bachus” la „secretele” lui Antal

Una dintre provocări a fost, este și va fi, drumul spre mai bine. Ce nu a fost cum este acum, este direcția spre binele personal, în detrimentul celui colectiv, o direcție spre care s-a făcut în ultimele trei decenii un drum larg, ce se lărgește mereu. Am tot scris despre drumul ăsta – dar, ce zic eu drum, că este autostradă în toată regula, cu multe benzi, dar o singură direcție – și despre oameni care, după ce-au fost aleși, se plimbă doar pe acest drum.

A rămas, desigur și acel drum, tot mai ingust, care duce spre binele colectiv, pe care circulă puțini aleși. Tot mai puțini. Iar când se întâmplă ca un obișnuit al „autostrăzii” este văzut pe acest drumeag, se nasc, firesc, suspiciuni. Așa s-a întâmplat cu primarul Antal de la Pecica.

A plătit pentru un proiect finanțat din fonduri europene, prin care urmează să fie extrasă apă geotermală ce va fi folosită la încălzirea sediului primăriei, plus alte câteva clădiri publice. Spuneam că a plătit, pentru că nici el, nici echipa sa de proiectări nu a făcut proiectul cu pricina, dar nu mai intrăm în amănunte, bine că s-a reușit atragerea banilor pentru acest proiect benefic comunității locale din Pecica.

Se știe că nu-i în stare să comunice cu pecicanii decât pe alese – nu are „audiența” decât cu cei care-l susțin, celorlalți le-a tăiat accesul la pagina de facebook unde face el comunicările. Ce nu se știe, este că această lipsă de comunicare atrage și mai multe suspiciuni, cum a fost cea legată de groapa imensă, săpată în aproierea forajului de extracție a apei geotermale. Ei bine, văzând că muncitorii au început să toarne beton în acea groapă, mulți pecicani au intrat la bănuieli, crezând că, după bunul obicei al primarului, a trecut peste proiect și vrea să astupe groapa.

Nu se confirmă, de această dată, bănuielile pecicanilor. Acolo se va ridica „punctul termic”, o clădire semiîngropată, acoperită cu gazon, după modelul „brevetat” la Ferma de bivoli – ce nume pentru ceea ce Antal zice că-i un obiectiv turistic!

Sigur, aceste suspiciuni n-ar fi apărut dacă primarul Antal ar comunica normal cu cetățenii. Cu toți cetățenii, nu doar cu cei aleși de el după sprânceana pensată. Dar, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu poate lau, așa că-l lăsăm pe Antal Petru cu problemele lui.

Pentru că un alt ales merită mai multă atenție. Un primar care răspunde chiar și celor care-l critică și care conduce o administrație mult mai performantă decât cea din Pecica – pe care doar președintele Cionca o vede „model de performanță”. Despre Mihai Mag, primarul de Vladimirescu este vorba.

Cel care deja are finalizat proiectul de alimentare cu energie electrică obținută din panouri fotovoltaice a cladirii primăriei, de aproape un an. Iar acum urmează să pună în practică un altul, prin care va fi creat un parc fotovoltaic ce va asigura curentul electric pentru iluminatul public. Iar asta va asigura o economie la bugetul local de aproximativ 700 de mii de lei anual.

Mai mult, în cadrul aceluiași proiect, va fi reabilitată clădirea Școlii gimnaziale din satul Horia și va fi schimbat total sistemul de încălzire. Încălzirea în pardoseală nu-i o noutate, dar extragerea căldurii necesare încălzirii agentului termic din apa rece extrasă din puțurile ce vor fi forate, are un mare grad de noutate la noi. Nu am greșit, extragerea căldurii din apa rece, nu din apa geotermală!

Evident, și acest proiect va fi finanțat din fonduri nerambursabile. Fonduri la care, bunăoară, primăria Arad nu are deocamdată acces, proiectul depus fiindu-i respins. Pentru că, așa se întâmplă în viață când faci proiecte cu mintea la drujba cu care conduci Aradul.

Citiți și: Cum și de ce să realizăm proiecte geotermale? La energie geotermală, suntem mult în urma Ungariei

Din păcate, județul Arad este printre județele care nu se înghesuie să facă proiecte de folosire a energiei „verzi” obținută prin panouri fotovoltaice sau prin exploatarea apei geotermale. Deși avem și soare, și apă geotermală. Dar despre toate astea vom mai vorbi.